Pana acum am primit 30 de mailuri cu "thread subscription" la ahhg.ro. Asa ca cei care aveti cont pe sait si ati dat si e-mailul, e posibil sa fiti, deasemenea, inundati cu subscriptii fara sens. Nu e vina mea si nu cred ca e nici a lui raparapandula. Imi cer eu scuze in numele amndurora.

Spike Lee e regizorul, She Hate Me e filmul. Povestea clasica a unui barbat care insamanteaza 18 femei, se transforma intr-un Saint-Just modern si da in gat afacerile necurate ale companiei la care lucreaza si isi gaseste fericirea alaturi de doua lesbiene. Sa dai in plans si nu alta. Ce imi place la Spike Lee e ca stie sa filmeze, face filme serioase si lungi si niciodata nu uita sa se lege de problemele afro-americanilor. Dar pentru mai multe detalii in legatura cu ultima tema, uitati-va la Bamboozled(e cu Rapaport din "Salvati de clopotel", Mos Def si, extraordinar, Canibus!!!).

Kid Cudi e "the new thing" in hiphop. Nu e ca Tupac, Biggie sau Big L, un rapper obisnuit cu strazile, cu subiectele dure si cu lirica densa, e mai degraba un actor care stie sa cante/danseze/distreze, un produs al ,deja legendarului dupa isprava de acum cateva zile de la MTV Music Awards, Kanye West. E foarte talentat si foarte muncitor. Mie unul imi place albumul sau de debut " Man On The Moon: The End Of Day"(probabil o sa ramana mai bine de o luna pe player), imi place ca pe langa faptul ca e market-oriented si facut pentru charturi si tv e si conceptual, impartit in cinci "acte", cinci stari care sunt portretizate prin cate 3 melodii.

O recenzie a albumului aici:

http://www.hiphopdx.com/index/reviews/id.1260/title.kid-cudi-man-on-the-...

Nu pun link de download cu albumul, il gasiti la o simpla cautare pe google.

Video la piesa "Make her say", cu sample spin-off(genial lucrat!) din Lady Gaga-Poker face

Eram pe langa Autogara Rahova, urma sa plec cu microbuzul spre Alexandria. Chiar in statie e o bodega/restaurant "El blablalba", am uitat denumirea exacta. L-am vazut pe un mos ca manaca acolo si deodata mi s-a facut si mie pofta de mancarea aia din barul ala imputit. M-a dus cu gandul la hanurile din Bucurestiul vechi, asupra carora e posibil sa am o imagine muuult trunchiata fata de cea reala. De fapt, era o imagine a Hanului Ancutei pe un fond color al Micului Paris. Un fel de productie hollywoodiana a "Jurnalului lui Ann Frank".
Gen:

Oricum, imaginatia mea ruleaza!

In fine, ideea e ca pana si mat-ul asta din Rahova are standarde mai inalte decat spelunca aia de Revenge. Macar tin la eticheta, nu primesc chiar pe oricine in incinta.

Heh, zappuiam prin pozele facute cu telefonul si am dat peste ceva interesant.

Poza din Vama Veche cu "mai tai-ul inimioara".

A aparut pana la urma si cronica "oficiala":
http://www.iconcert.ro/one-love-festival-mix-ul-perfect-dintre-senzatii-...

Ce ma scoate de-a dreptul din minti atunci cand vine vorba de astfel de reportaje e fictionalizarea evenimentului. Totul devine o poveste, mai ales atunci cand ai de-a face si cu "viziunea" celui care iti redacteaza textul inainte de publicare. Dupa interpretare, vine o suprainterpretare care fute tot cadrul pe care (daca esti pasionat si te preocupa scrisul) cu greu l-ai ridicat.Am de-a face constant cu dificultati precum spatiul restrans de desfasurare a ideilor, cuvintele incapabile de o cronologie "reala" a faptelor, subiectivitatea, lipsa unui "etalon" al selectivitatii, vocabularul care mereu trebuie ajustat si adecvat si memoria supraincarcata care uneori imi joaca niste feste grave(la Summer Jam nu am notat absolut nimic asa ca a trebuit sa sap si sa scot la lumina trei zile incarcate de concerte).

Mai sunt cateva chestii de povestit, nu foarte interesante dar...mna, mai interesante oricum decat ce faci tu in mod normal asa ca...

Bineinteles ca trebuia sa existe un sequel la toata treaba asta.
Articolul a trecut prin foc si spada, s-u scos din el partile nedemne de o recenzie. Iata ce s-a scos:

Introducerea mea cu centrul localitatii Comana a fost taiata, probabil din cauza ca am facut misto de primar:

Cobor din maxi-taxi-ul stationat in centrul localitatii Comana pe la ora 17:00(Vineri , 4 septembrie) si nu stiu incotro sa ma indrept. Un satean ma indeamna sa merg la primarie si sa intreb acolo unde se tine acest festival in padure de care localnicii nu au auzit. Il prind pe primar chiar pe punctul de a se urca in luxoasa sa masina de teren. « Mergi pe ulita din fata si apoi faci prima la dreapta. E un drum asfaltat prost…de fapt asa e el… » ma informeaza si in acelasi timp se scuza primarul. Pe langa faptul ca e prost , drumul acesta care duce la One Love Festival (locul in care, citez de pe site-ul organizatorilor, «toate triburile sunt binevenite sa imparta muzica, natura, cultura si doar vibratii pozitive ») este destul de lung si obositor. Norocul meu a fost ca m-au luat cu masina, pe post de ghid ad-hoc, cei de la Dopotamix Sound Pista , niste bulgari de omenie care aveau sa bage muzica la festival, ceva mai tarziu.

Piarista strikes back!
Dupa ce i-am trimis un mail lejereanu in care i-am explicat ca sunt la cersit, primesc asta:

Buna ziua!

Va multumim inca o data pentru interesul acordat website-ului nostru.
Apreciem inintiativa dumneavoastra de colaborare, insa pentru moment avem
deja oameni care se ocupa de rubricile evenimente si recenzii. Cu toate
acestea, sunteti oricand binevenit sa ne oferiti sugestii, materiale despre
acest eveniment (ca de exemplu comunicate de presa). Vom pastra referintele
dumneavoastra in baza nostra de date pentru posibile viitoare colaborari.

Va multumim!
O zi frumoasa!

XXXX XXXXXXX
PR Specialist

Specialistul mi-a raspuns. In sfarsit, pot spune ca am fost respins intr-un mod elegant, cum numai la companiile mari se procedeaza. Lucrurile nu vor mai fi la fel de acum incolo. Cine stie cate doctorate si postdoctorate sunt necesare pentru a stapani arta comunicarii de-ampulea!

Sambata, de ziua Alexandriei, am fost intr-un bar in care niste babalaci sarbatoreau 40 de ani de cand au terminat liceul. Erau insirati toti pe terasa respectivei bodegi asa ca am fost nevoiti sa stam la 0ra 18:00, pe caldura, incatusati intre patru pereti(dintre care doi de termopan). Din fericire, aveam vedere catre strada asa ca puteam urmari tihnit turmele, sleahtele, haitele de oameni care se indreptau spre concertul ce urma sa aiba loc in fata Casei de Cultura. Dupa ce ne-am facut datoria in barul respectiv ne-am indreptat si noi catre locul in care avea sa concerteze Cargo in acea seara. Nu prea ma omor eu dupa rock dar...e Cargo totusi , mai ascultam si eu "Ziua Vrajitoarelor" pe casete cand eram mic, trezeste anumite melancolii perioada aia. Pe langa asta, vroiam sa vad cum se comporta taranii cand pe scena presteaza astfel de specii extraterestre, deci o eventuala sursa de amuzament.