Azi rasfoiam un volum cu Opere Alese de Caragiale. Aveam chef sa citesc un reportaj mai exotic, apetitul pentru asa ceva vine de la articolele memorabile ale lui H.S Thompson despre America Latina pe care le-am citit saptamana trecuta.

Dorinta mi-a fost indeplinita relativ usor, doar uitandu-ma pe cuprins. Caragiale a scris un spumos articol despre castelul memorial "Iulia Hasdeu" din Campina. Storyline-ul e simplut asa. Scriitorul il viziteaza pe B.P Hasdeu pentru a-i lua un interviu pe tema literaturii romane a timpului. Dar nu se opreste aici, nu uita sa descrie cu lux de amanunte arhitectura cladirii si atmosfera pe care o da casa.

Titlu bun de vandut

A inceput de cateva saptamani bune, campania porno-electorala(pe modelul Libertatea cu "profesoara-porno", "eleva porno", etc), cu tentacule-porno raspandite prin toata tara. Avem si ideal-tipul candidatului porno- Mircea Geoana cel Porno-Prostanac. Aflat intr-o vizita la Suceava, printre zecile de porno-simpatizanti cu 10 clase platiti sa strige "Geoana phresedinte"( ca si sloganele iau chipul, asemanarea si raraiala porno-candidatului), candidatul pesedist a observat(chipurile) o tanti-aprozar cu sort portocaliu. Spontan
(chipurile) i s-a aprins lui (iar chipurile) un beculet ca era manevra de-a lui Basescu sa ii arunce o pata de cacat pe impecabila lui vizita de campanie. Dupa ce a trecut de duduia cu sort, Geoana a extrapolat putin problema, invinuind babuta(si implicit guvernul) pentru neacordarea subventiilor catre agricultori. Incheie tragico-justitiar cu un "Nemernicii dracului". Sceneta a fost filmata(bineinteles) si poate fi vazuta aici:

Am scris si pe facebook, o fac si aici. Bine, mai detaliat aici.
Un testimonial hipsteroid-ironic proaspat:

Am fost la concert Underworld/Gorillaz si a fost megapsihedelic. La modul ca nu am avut nevoie sa consum diferite substante, sunetele si jocul de lumini au fost de ajuns. Cred ca niciodata nu am mai simtit asa cacaturi la un concert ca la Underworld. Ce sa mai, niciodata nu am fost la un concert cu un public asa numeros(semn ca m-am dus mai mult la evenimente hiphop under, cu putini platitori de bilet si multi baieti, bleah), niciodata nu am experimentat un asa sunet(iti picau urechile la propriu pe anumite bucati muzicale, ceva extrem de complex).
Publicul a fost omogen. Adica imi era destul de greu sa clasific dupa haine cam cum pozau, dupa ce gusturi muzicale se ghidau, ce cultura aveau. Oricum, tendinta era spre alternative si nu spre 'aus sau maneloizi.

Am cautat saptamana trecuta pe google "how to write a concert review". Nu aveam nevoie de sfaturi in domeniul acesta vast si complex , mi-am format "metodologia jurnalistica" empiric, pe masura ce mergeam la concerte. Si din diverse manuale/articole pe net. Dar nu am gasit pana acum asa ceva, un "how to write a concert review".

Daca detii un gram de creier in tartacuta, o poleiala de talent pe tastatura(vroiam sa scriu penita sau ceva de genul dar mi-am dat seama ca suntem in alt secol) si accesul la o librarie cu manuale de jurnalism/cont pe gigapedia.com esti deja pregatit sa iti incepi cariera in jurnalism. Asta nu te face automat jurnalist. Perseverenta e secretul de aci incolo. Internetul, din fericire, distruge mitul "specialistului cu facultate".

Articolul peste care am dat e un fel de construction kit for journalism dummies. Gen cum sa construiesti o recenzie de eveniment in 6 pasi. Un fel de mcdonaldizarea publicisticii.

Alexandria nu are arhitectura grandioasa. Nu are o rutina culturala. Nu are oameni “faini” sau istorie bogata. Orasul asta(ca marea majoritate a oraselor mici din tara asta) e ca un musuroi de furnici de casa. Pipernicit, risipit si foarte usor de trecut cu vederea de privitorii externi. Nu ar conta acest aspect daca nu ar trebui, din cand in cand, sa calatoresc prin orasele ceva mai rasarite ale Romaniei. Si cand calatoresc iau dupa mine, pe langa periuta de dinti si sapun, toate aceste semnificatii ale unui oras mic pe harta turistica a tarii. Si nu numai turistica… Nu sunt doar semnificatii, sunt probabil si frustrari ale unui inceput de existente intr-un spatiu prin excelenta ratat si de care te "lepezi" cu mare greutate. Sau poate ca astfel de perceptii negative asupra locului de bastina apar doar in urma impactului cu un oras in care istoria pare sa mearga intr-o directie.

De cateva zile m-am apucat sa trimit mailuri...iau lucrurile mai in serios. Tot de cateva zile ma lovesc de niste ziduri destule de inalte si de groase.

Salut!
Ar fi doua evenimente care m-ar interesa in viitorul apropiat.
Unul e Gorillaz care e pe 6 noiembrie si BUG Mafia de la Sala Polivalenta din 15 decembrie 2009.

As avea o propunere de rubrica de recenzie...am o cunostinta care se pricepe la ilustratii desenate si ma gandeam ca recenziile mele sa cuprinda de acum incolo pe langa text si cateva desene de la eveniment realizate de aceasta cunostinta a mea. Bineinteles, e nevoie de inca o acreditare pentru asa ceva, pentru ca va desena la fata locului. Am putea face putina reclama "echipei" pe site, un logo, o imagine, o rubrica speciala, ceva de genul. De asta tot noi ne-am putea ocupa, n-ar fi o problema. Ideea e sa primim acceptul vostru.

In aceasta seara artistii populari alexandreni s-au strans intr-un apartament. Asa, si?
Si au ajuns la urmatoarele pilde epice in sensul de memorabile....

Lectia 1:Cum sa cumperi un produs?

"Copiii in banci la scoala. Profesorul tine un telefon in mana. Intreaba pe copii daca liciteaza pentru produsul respectiv. Unul ofera 10 lei, altul 20, altul 50. "Copilul nazdravan" sare cu pariul:"Eu nu dau nici macar un cacat pe el!" Profesorul il felicita si ii inmaneaza telefonul.

Lectia 2:Educatie sexuala si "cum sa tratezi o femeie"

"Copiii in banci tot la scoala. Profesorul ii spune Alinutei sa iasa la tabla. Intreaba pe copii daca liciteaza pentru Alinutza. Unul liciteaza 20 lei, altul liciteaza 40, Bula 70. "Copilul nazdravan" sare cu pretul corect:"Nu dau nici macar un cacat pe asa ceva!" In timp ce copilul nazdravan o reguleaza pe Alinutza ceilalti baieti se masturbeaza. Morala invatata: Ca sa futi nu trebuie sa dai nici macar un cacat pe femei.

13 septembrie nu a fost deloc o zi cu ghinion pentru putinii amatori de concerte hiphop din aceasta perioada a anului. In clubul bucurestean Suburbia s-a derulat un dublu eveniment-o aniversare si o lansare de album. Irefutabil News, situl cu cea mai buna initiativa jurnalistica si cu cele mai putine realizari in domeniu, a implinit 3 ani de existenta, iar trupa craioveana C.I.A(Craiova Independent Artists), una dintre cele mai de succes marci din hiphop-ul autohton, a lansat cel mai nou material discografic-Radio.

21 00 Am poposit in Suburbia. Reparasii asteapta la mese, nu sunt multi. De departe cel mai prost warm up pe care l-am auzit pana acum la un concert hiphop, muzica asta imi strica bunatate de cocktail. La polul opus locului din care se pune muzica, in spatele scenei , troneaza avatarul C.I.A -microfonul inaripat care pare ca isi ia zborul dintr-un cartier de blocuri.

La ora 22 :20 eram in fata Fabricii, alaturi de un grup destul de mare de tineri urbani galagiosi si aparent suspecti. Se aude un claxon. Dintr-o masina luxoasa scoate capul pe geam un cefos si tipa in gura mare : » Ce faceti ma aici ? » Impactul dintre doua lumi total diferite, antagonice chiar. Impactul este atenuat de lipsa reactiei celor ce stateau la coada pentru a intra la concertul Dub FX, care pareau prea entuziasmati de evenimentul ce urma sa aiba loc pentru orice alt tip de interactiune cu mediul inconjurator. De ce starneste Dub FX astfel de atitudini ? Pentru ca e un fel de Kraftwerk al postmodernitatii care, cu ajutorul beatboxului, vocii si a sintetizatoarelor si efectelor aferente, reuseste sa creeze o muzica apreciata pe intreg globul , o muzica destul de originala incat sa il scuteasca de incadrarea intr-un anumit gen muzical.

Ieri am participat la o conferinta pe probleme est-europene organizata de revista Foreign Policy in biblioteca Facultatii de Istorie. La eveniment au vorbit Dan Dungaciu(profesor la Facultatea de Sociologie si Asistenta), Petre Roman(in calitate de fost ministru de externe) si Adrian Cioroianu(tot in calitate de fost ministru de interne). Ovidiu Nahoi a mediat dezabaterea.

Frumoasa incapere de studiu au astia la Istorie, inalta si bine aerisita. Chiar si asa, tot simteam o adiere rece de ratare in ceafa. Prea multi istorici pe langa, probabil. Poate ca glumesc.