Nu mai incerc sa inteleg. Incerc sa incerc sa incerc... Lasa actiunea. Staticul e legea, e totul ca universul care, cum am spus cu articol mai jos, e atat de prost incat nici nu isi da seama ca se retardeaza lent. Putin stabilitate nu strica nimanui nu-i asa dovlecelule?

Dar lasa astea...

Problemele sunt altele si mult mai mari...de maine incep sa postez bucati din interviurile cu ciobanii si ciobanitele din Vaideeni. Unii sunt literatura pura. Animale perfect adaptate la mediu, n-ai fi rezistat nici o secunda, garantez cu...de fapt nu iti garantez ci ma gandesc logic ca n-ai fi rezistat o secunda pe munti/balti/etc. Bine, nici ei n-ar fi rezistat in jungla urbana, la suprastimularea senzoriala, vicii, stres. Poate, ma gandesc.
O baba a spus ca cea mai frumoasa viata e la tara...
Altii se muta in Bucuresti pentru o viata mai buna...

Dark Era

From 10100 years and beyond

afara se reediteaza "the day after tomorrow" si tu nu o sa mai apari azi. faptul ca stiam ca nu o sa apara m-a frustrat toata ziua, m-a facut sa imi concentrez caldura creierului ca soarele de vara printr-o lupa la amiaza. ce dracu', e vacanta, e binemeritata dupa atatea examene plictisitoare, putin sens m-ar ajuta in duminica asta alba cu zapada catarata pe pervaz. mai citesc, mai mananc, mai ma ingrijesc i make myself look prettier for you. ma gandeam la toate astea in timp ce geamul de la fereastra camerei de la camin se balanganea zgomotos ca un pulan de militian pe spatele unui fricos hot tigan. intermitent se auzea cum firul prin care trecea la un moment dat curent electric se loveste nervos de peretele caminului de vizavi. la infinit, in fiecare noapte, imi da insomnii. firul gros s-a rupt acum cateva saptamani si mereu cand e vant bate in zidul galben din apropierea lui. de fapt, daca stau bine sa ma gandesc se aude ca si cum cineva ar misca de pe trotuar cu o lopata zapada.

Eram pe coridorul de la etajului doi, mirosea puternic a tutun, ca in fiecare zi la ora aceea in liceul meu. La ora 1 era deja pustiu in cladire, batea vantul, suiera. Tocmai ma prostituam in ultimul hal in fata profei de franceza, incercam sa o conving sa imi incheie situatia la materia asta pe care nu am putut sa o sufar patru ani de zile, mai ales in ultimul an de liceu. "Da' ce tu dai bacul anul asta?", atat a putut sa imi spuna babatia. Doamna D. era(probabil inca este) genul ala de om sinistru caruia ii placea sa ii umileasca pe cei din jur cu unicul scop de a se multumi pe sine. Stima ei de sine se baza, in mare, pe batjocorirea celorlalti. Si "ceilalti", in cazul acesta, erau niste pusti de liceu care nu aveau tupeu sa riposteze in forta. Am citit cateaua din prima clipa in care i-am privit chipul ridat.

Back online.
"12 angry men" e un film smecehereanu rau cu niste remake-uri absolut dementiale. E genul ala de poveste care poate fi reactualizata o data la 10-20 de ani. Scenariul permite, personajele la fel. In esenta e vorba de 12 jurati care trebuie sa dea verdictul de vinovatie in cazul unei crime. Aparent, un pusti de 18 ani si-a omorat tatal. Lucrurile par clare, juratii nu au nedumeriri cu privire la sentinta: condamnare la moarte. Doar ca unul dintre jurati vrea sa dezbata cazul si sa se convinga daca argumentele omuciderii sunt pertinente. Urmeaza o ora si ceva de certuri, schimbari de pozitie, discursuri logice si absurde, ies la iveala lucruri din vietile personale ale jurnatilor etc. In rest nu spun ca nu imi plac oamenii care povestesc filmele in intregime. E genul ala de film care te capteaza cu totul chiar daca pare ca nu ofera prea multa actiune.

Infuleca cu pofta sarmale in foi de varza si isi privea in oglinda din perete chipul istovit. Isi vedea fata rosie plescaitoare, burdusita cu dumicati ca niste galci in obraji. In coltul gurii i se formasera picaturi de grasime care picurau chinezeste pe musamaua inflorata a mesei. Din cand in cand mai taia cu un cutit cu maner de lemn o gogonea murata. Patru felii egale, zemoase si verzi. O musca roia deasupra farfuriei cu muraturi. Astea invie de la caldura. Bazaie si nu se lasa pana nu o mierlesc. Furculita lovea cu nervozitate farfuria si mainile ii pareau nestiutoare de actul hranirii civilizate. Era, pesemne, deprins sa manance singur. Inghitea rotocoalele de sarmalecupainesimuraturi cu suspine prelungi, ce veneau parca din plamanii sufletului. O atmosfera calaie in camera caci dupa-amiaza sobele se odihnesc. Stateam lipit de teracota rece si ma prefaceam ca dorm. Bunica croseta un ciorap de lana pe marginea patului. Un ochi inuntru, unu' afara, unu' inauntru, unu' afara.

In ultimul timp am prins o adevarata obsesie pentru anii 90. Mai exact perioada de inceput a acestora, revolutia si mineriadele. Am devorat lucrarea Ruxandrei Cesereanu "Deconstructia unei revolutii-Decembrie 89", o sinteza extrem de folositoare a ideilor si teoriilor enuntate cu privire la revolutia romana. Am terminat de citit cartea aceasta in duminica votarii(al doilea tur) la sectia nr 85 din Bucuresti, in timp ce votantii bantuiau pe holurile scolii cu scopul de a vota "intre doua rele". Eu eram "la munca". Exit-poll din partea CURS, buna ziua, doriti sa raspundeti la cateva intrebari? Dureaza maxim doua minute...

Acum ceva vreme am publicat pe acest blog o serie de articole-pamflet despre afluenta de site-uri cu profil "stiri hiphop" din blogosfera romaneasca. Motivele mele erau bine-intemeiate, site-urile prezentate fiind de cea mai joasa speta jurnalistica si pline cu nereguli de tot felul: furturi de informatii, greseli gramaticale, continut redundant, piraterie. Peste cateva saptamani, aveam sa citesc un raspuns pe unul dintre siturile "analizate" in articolele mele. Era un editorial. Dar editorialul nu oferea contraargumente care sa tina piept acuzatiilor mele ci era un atac ad hominem "pur-sange" in care eu eram doar un "frustrat" care din invidie am atacat "renumele publicatiei". Din curiozitate, am accesat azi site-ul in cauza, hiphopdeacolo.com. Nu am fost surprins ca nu mai exista ca portal hiphop.

Pe data de 7 martie 1985, nu mai putin de 40 de artisti american isi puneau la dispozitie creativitatea artistica pentru a ajuta Africa. Piesa
"We are the world" , scrisa de Michael Jackson si Lionel Richie si produsa de Quincy Jones avea sa stranga aproximativ 61 de milioane de dolari din vanzari de discuri si donatii. Doar cateva procente din aceasta suma de bani a fost directionata in programele sociale din U.S.A. 90% din fonduri au fost distribuite in tari precum Mozambique, Senegal, Ciad, Mauritania, Burkina Faso, Mali si Nigeria. Dracu stie daca programul "USA for Africa" a avut vreun impact semnificativ in tarile vizate sau au fost doar niste bani aruncati pe geamul...avionului, alaturi de pungi cu biscuiti bogati in proteine, tricouri si medicamente. Nu am gasit disponibil niciun document care sa probeze eficienta programului. Dar o sa mai caut.

La sfarsitul primei conflagratii mondiale omenirea se confrunta cu un nou Cavaler al Apocalipsei, unul care parea mai insetat de vieti omenesti decat insusi Razboiul Total. Nici nu se sfarsise bine cu ororile din transee sau cu mizeria indurata de prizonieri in lagare ca o noua amenintare se raspandea cu o uimitoare rapiditate in toate colturile lumii-gripa spaniola. La peste 90 de ani de la pandemia care a cuprins pana si insule izolate din Oceanul Pacific, o forma asemanatoare de gripa spaniola loveste mapamondul-gripa porcina. Din pacate, aceasta pandemie(care sub nicio forma nu poate fi comparata cu cea de la inceputul secolului trecut, cel putin ca numar de morti) nu a ocolit tara noastra si nici atentia canalelor media, cai consacrate de raspandit paranoia si panica in populatie.