Sechele gimnaziale: "un covor de frunze galbene acoperea pamantul, era toamna" . Eu as schimba "covorul" cu o "plapuma de frunze", suna mai naturalist. Sau, daca m-as considera o persoana cu umor din plin as spune... "un covor persan de frunze galbene ce schita Rapirea din Serai acoperea pamantul, era toamna". De fapt e primavara si "pasarelele canta, ghioceii sunt vestitori ai primaverii, intreaga natura revine la viata, verdele renaste". Da, toti putem observa ca sunt niste constructii penibile, niste descrieri care faceau obiectul fiecarei compuneri din generala.Dar... ce ne facem cand aceste patetisme sunt reale? Cand ele apar in fata noastra, cand ne lovesc puternic in stomac si ne forteaza sa le privim pe de-a-ntregul, sa le respiram aerul invechit, melancolic si sa le admiram culorile-sablon? Si ne plac. Cand reflectam ieri asupra peisajului exact asta gandeam, acele penibile imagini din clasele primare caci... exact asta vedeam si auzeam, pasarele care canta si natura care revenea la viata. Vezi tu... natura este cu mult mai simpla decat niste metafore, decat niste ganduri scrijelite pe o foaie de hartie. Natura este, de fapt, cea mai simpla forma a unei compuneri de clasa a IV-a.
"Ieri, copacii erau infloriti si laptele lor curgea pe pamantul incercanat de tipetele copiilor verzi d-abia eliberati din placenta ancestrala" . Asta nu e natura, e literatura. Si literatura este, logic dupa ideile enuntate mai sus, cea mai complicata constructie imaginara a unei forme reale, rudimentare. Ca sa dam o nuanta asa, mai poetica... literatura e o piatra infasurata in mii si mii de foite de aur.