Cum sa scrii o cronica de concert

Am cautat saptamana trecuta pe google "how to write a concert review". Nu aveam nevoie de sfaturi in domeniul acesta vast si complex , mi-am format "metodologia jurnalistica" empiric, pe masura ce mergeam la concerte. Si din diverse manuale/articole pe net. Dar nu am gasit pana acum asa ceva, un "how to write a concert review".

Daca detii un gram de creier in tartacuta, o poleiala de talent pe tastatura(vroiam sa scriu penita sau ceva de genul dar mi-am dat seama ca suntem in alt secol) si accesul la o librarie cu manuale de jurnalism/cont pe gigapedia.com esti deja pregatit sa iti incepi cariera in jurnalism. Asta nu te face automat jurnalist. Perseverenta e secretul de aci incolo. Internetul, din fericire, distruge mitul "specialistului cu facultate".

Articolul peste care am dat e un fel de construction kit for journalism dummies. Gen cum sa construiesti o recenzie de eveniment in 6 pasi. Un fel de mcdonaldizarea publicisticii.

http://www.ehow.com/how_2059769_write-concert-review.html

Asa ca am si eu cativa pasi pe care ii urmez atunci cand scriu o cronica de event. As vrea sa impart bagajul de informatii extraodinar de folositoare cu voi, e esential.

Pasul 1
Ia notite, dar nu cu foaia si pixul sau cu reportofonul.Cum ar fi sa vorbesti la un reportofon inconjurat de 300-400 de persoane care se calca in picioare pentru a ajunge in primul rand, la picoarele solistului formatiei rock preferate? Ce lucru memorabil ai putea spune? Este ca reportofonul tau de 200-300 de lei ar putea ajunge ferfenita pe podeaua plina de sticle goale si pletosi morti de beti care fac pogo cu coatele?
Atunci cand nu am cum sa scriu ceva interesant incerc sa tin minte, iar atunci cand pot nota o fac pe un telefon ca e mai putin evident. Nu trebuie sa afle tot judetul ca tu scrii un articol, nu asta e scopul.

Pasul 2
Nu intra in discutii despre eveniment cu ceilalti platitori de bilet. Sau daca intri, nu le lua in seama parerile. Cuvintele lor nu conteaza, cel mai probabil o sa iti bage o platitudine de moment sau o parere pripita, influentata de conjunctura. Oricum, intereseaza mai mult ce fac, nu ce gandesc. Asa ca observa-i si noteaza daca ti se pare ca cei din public fac ceva semnificativ. Cateodata, ce se intampla in sala e mai important decat ce se vede pe scena. De exemplu, daca esti la un concert dnb si in sala e o tipa dezbracata de pe corpul careia se trag linii de cocaina fii sigur ca acest lucru merita consemnat in cronica.

Pasul 3
Nu ma duc sa scriu cronici doar pentru ca astfel pot sa intru moca pe la evenimente. La Sirnaville, vedeam tot felul de oameni mandri care tineau la gat legitimatiile de presa. Dupa festival, am mai citit o singura cronica a festivalului, in afara celei facute de mine. Si, da, tine in pula mea cacatul ala de legitimatie in buzunar! Ma repet, NU intereseaza pe nimeni cine esti si ce faci!

Pasul 4
Nu scriu cronici din perspectiva fanului inrait. O singura data am facut-o, dar am pus totul intr-un context de genul "in liceu iubeam trupa asta, acum lucrurile s-au schimbat, entuziasmul a mai trecut".

Pasul 5
Pupatul in cur poate fi o treaba banoasa dar nu si in cazul nostru. Articolele astea nu se platesc. In plus, cosmetizarea involuntara falsifica intregul eveniment si articolul tau nu merita citit. De obicei, ma pun in postura unei specii extraterestre, care vede oameni pentru prima oara. Daca vad ceva ce nu imi place scriu. Daca sonorizarea e de cacat, scriu. Daca e un bou care s-a imbatat si arunca cu bere in stanga si in dreapta nu scriu. Daca sunt mai multi, poate ca scriu. Macar atat, sa am privilegiul de a selecta faptele prezentate.

Din pacate, am ajuns la sfarsitul programului educativ: "Cum sa scrii o recenzie ca Tzele". Pentru diplome de licenta sunati la secretariat. Ne vedem la doctorat!