January 2008

Eram la rapandula acasa si ma uitam ca un tampit la hamsterul sau cum incerca sa scape din cusca... rodea sisific gratiile, disperat. Atunci am realizat ca libertatea nu este conceptul/ideea/idealul atat de nobil portretizat sau explicat de marii ganditori sau cei care au murit pentru el. Nu are nici un sambure de complexitate sau logica sau scop. E pur si simplu o ratiune fara ratiune, o natura ce este natura chiar daca nu este formata din niciun element, o stimulare a simturilor noastre/lor, un crochiu inert care zace uitat si uituc in zeci de mii de milioane de infinituri de dulapioare... hamsterul nu stie de ce vrea sa fie liber dar roade in continuare gratiile custii.

Fie ca acceptati sau nu, scena "underground" in Romania a "evoluat" spectaculos din anul 2003. Atunci au aparut
cateva forumuri importante de hip hop, serviciile de internet isi extindeau reteaua in toata tara si hip hop-ul incepuse deja sa fie acceptat de opinia publica. Avand mijloace de promovare la indemna, programe si microfoane ieftine cu care se putea ajunge la o calitate sonora acceptabila, era logic sa apara si oportunistii care sa exploateze aceste resurse cu potential. Am putea chiar sa o numim, in derizoriu, o "lupta de underground". O lupta care
la sfarsitul lui 2007 strangea sub aripa-i protectoare peste 50 (cincizeci) de materiale!!!!! S-au dezvoltat tot felul de "miscari" in tara si tot felul de labeluri care aveau ca unic scop sa rupa "piata underground" si sa devina, peste noapte, legende printre ascultatorii genului. Asa ca rapperii s-au pus pe treaba... au inceput sa scoata piese pe banda rulanta. Fara o pregatire riguroasa, convertiti peste noapte si cu tupeul tipic mediocritatilor care nu accepta o parere decat daca este "CONSTRUCTIVA", s-au apucat sa traga albume peste albume fara o constructie riguroasa, sa scrie versuri "jmechere" in care sa nu transmita nimic sau sa se limiteze la temele "clasice" de frica etichetarii. In cele ce urmeaza voi face o lista cu cliseele artistice, comportamentale si culturale la care se preteaza rapperii si voi da "tipuri ideale" de exemple care sa reliefeze cat mai bine banalitatea si ineptiile ultimei generatii rap care a lovit meleagurile noastre...

Rapperul-flo

"Rimez, creez, stimez, stigmatizez, complex ca un rolex
Urc pe everest, gonesc, sunt complex, te lovesc cu dex" Raperul pune accent pe flow. El trebuie sa "scupie" torente de lava incandescenta, caci e un vulcan de rime taioase pana la infinit... Chiar daca nu are un mesaj clar el iti spune ca esti tu prea prost si nu vezi substratul rimelor lui. "Cum frate nu poti sa vezi nuantele conspirative??? ". Asculta mult hip hop de 2 ani (dar spune ca asculta de 12-13 ca deh... prin 96 asculta si el genius si n&d si apoi mafia pe shustache nu?), peste 100 de materiale in 100 de zile. Preferatii lui: Das efx, Del da funky homosapien (ca are nume lung si pare mai ciudat), non phixion. Face cypheruri prin parcuri si vorbeste numai despre hiphop caci stie tot (poarta ochelari). Si el are la activ "6 agende scrise" numai cu aberatii si enumeratii imbecile.

Rapperul-protectoralkulturii

"Vorbim mereu de cele 4 elemente, demente
Graf, bboi, dj, mc, suntem aici pe front, reprezentam cu totii
Hiphapul a murit, i-am pus cruce, dar noi l-am reinviat in tara asta de cacat! "     E tot timpul revolutionar. Vrea sa schimbe ceva, vrea ca toata lumea sa asculte hip hop si bineinteles, NIMENI sa nu asculte manele ("as omori toti tiganii"), e mandru ca in orasul lui sunt prezente cele patru elemente. Isi obliga prietenii sa fure placile vechi cu povesti si pick-upurile din casa si sa dea "screchuri", face cheta printre ei pentru sprayuri (deseori el nu pune bani) si se duce sa le cumpere de la magazinul de piese auto, foloseste curent cuvinte ca "tag", "stencil", "blugi largi", "ajuta cultura", "4 elemente". In ultimul timp vrea sa faca si o trupa de breakdance pentru ca "arta asta nu trebuie sa moara". Tipul asta de MC e pe cale de disparitie. Nu asculta mult hiphop de cand a dat de Krs-one. Il considera un al doilea tata.

funkmc

"sunt in trabantul de dacie al bunicului, masina mea e centrul buricului,
O ardem funk cu skank ca bancurile de pesti, stai cu noi la soare poate te prajesti" Tipul asta raperistic nu face hip hop ci "o arde gen hiphop". E ceva mai evoluat caci face diferenta intre golden era si old school si are un deosebit respect pentru funkul anilor 80. Tinjeste dupa o freza "mop" dar, bineinteles, ii e frica de etichetare. Din punctul lui de vedere duce o viata agitata, cu multe droguri, "pizde", cluburi, petreceri amestecate tot timpul cu pasiunea sa pentru hiphop. Se considera poet desi nu a citit foarte multe la viata sa. Scrie mult si prost si alege din ele ce e mai putin prost. Ocazional, plange pe muzica reggae si povesteste prietenilor (care nu sunt hiphoperi ci trip-hoperi) despre soparla din parul lui Bob Marley. Foloseste expresii precum "n-ai nicio treaba, frate", "o ard la modu", "stii tu cum e treaba", "fumam niste iarba, frate", "gen" prin care i se tradeaza saracia ideatica si mediocritatea. E popular astazi. Poarta saluri si sapca new age. Nu prea mai poarta pantaloni largi.

Betal

"Te fac praf, am rime cu duiumul,
Tu esti pentru mine antrenament caci te lovesc cu tunul"

Tot timpul are un "caiet cu rime" la el. Se uita urat cand merge pe strada si scuipa des, pare rau. De cand a gasit pe net betalurile lu aforic nu se mai satura de freestyle. Isi obliga prietenii sa se "bata in rime" cu el prin scari de bloc. Se crede semi-zeu si pentru el hip hopul inseamna competitie. Bineinteles ca "il face praf pe Arssura la battle" si deja i se pare ca si aforic e depasit. Ar vrea sa participe la Battle off da dome dar e prea timid. Expresiile
folosite sunt "punch" ("sunt foarte caterincos frate"), "duma", "personale", "bar", "quickline", "metrica, masura". Nu prea asculta hiphop american doar ctc si betalurile lu aforic. Il gasesti si pe hiphopkulture dand netbetaluri. Mai demult o ardea pe mirc la un off da dome.

Cunoscatorul

"Viata e o curva, incerc sa imi pastrez echilibrul pe a sa ata,
Femeile sunt duplicitare, ar trebui folosite in spoturile publicitare,
Nu imi tradez prietenii, ii pastrez tot timpul langa mine,
Am trecut prin multe, nici nu as putea sa exprim tot in rime" Le stie pe toate. Toti il vorbesc pe la spate, femeile sunt bune doar pentru "muie", e cel mai nefericit om de pe fata pamantului. E victima perfecta a sistemului ticalosit si crede ca rimele sale lovesc puternic "socialul asta de cacat in care politicienii fura". Are rime cu tilc si copiaza pasa cu pas parazitii si anonim. Cam atat asculta. Nu s-ar da in laturi de la tentatia manelelor dar, daca tot e la moda, mai inteapa din cand in cand acest gen muzical si tiganiica "fura si nu muncesc".

Cartier

"Nu avem bani de mancare, stam toti in ghetouri,
In cartierul meu intra cine vrea iese cine poate frate" Este cea mai surogata specie. Traieste in provincie si e ratat. Are 20 si de ani, nu munceste ca e incapabil si spune ca s-a nascut sa faca rap. Sta cu masa si cu tasu intr-un apartament la periferie si canta despre bani, femei si "baietie" semne clare ale unei frustrari puternice. Are multe albume la activ si cauta "sponsori" care sa ii promoveze materialele. Nu isi pune piesele pe net ca sunt prea valoroase sa le dea gratis. Plateste orele de studio si negativele (care sunt varza, produse de ilustrii necunoscuti "30 de lei fratimio si iti si masterizez". Vrea sa il bata pe Basescu. Se imbraca "sport" cu tendinte largi.

Cam asta e imaginea hiphopului romanesc astazi. Enjoy!

*e vorba despre cei care s-au apucat " de treaba" dupa 2003, cu foarte putine exceptii. Tipurile prezentate se pot extinde si la ascultatori ca oricum tot aia sunt.

Imi beau cafeaua in acelasi camin renovat pe dinafara si plin de muste si caini pe dinauntru... e 1: 35 si m-am trezit, ca de obicei in ultimul timp, dupa ora mesei... m-am trezit cu fata la univers si i-am spus ca arata bine astazi... i-am apreciat suvitele optimiste si ochii rimelati si tenul proaspat dat cu o tona de crema de la avon (sau oriflame?)... ultima carte inceputa este noi de Evgheni Zamiatin, o distopie (sau utopie neagra sau utopie negativa) scrisa de un rus in anul 1929 cu cateva decenii inaintea capodoperei Orwelliene "1984"... cartea a circulat "pe sub mana" si nu s-a bucurat de un succes imediat desi ideea si chiar povestea de dragoste este similara cu cea din 1984... dar asta e... nu conteaza cine are ideea, conteaza cine o duce pana la capat in cea mai buna varianta... in fine, am lasat semn o coaja de portocala la pagina 40 si am adormit subit... Romania a implinit 18 ani... deja pot sa spun ca mi-am trait copilaria... in plina tranzitie, cu lipsuri multe si cu schimbari bruste dar si cu bucurii infantile si jocuri si zambete si povesti... exact ca cei care si-au trait copilaria in ultimul deceniu de comunism... chiar daca situatia generala era sumbra, ei tot se jucau, tot copii erau si tot se gandesc cu placere la vremurile trecute... caci nu e nimic mai frumos decat sa nu stii prea multe, sa nu fi ingradit de probleme, sa nu ai "experienta", sa fi doar tu si nisipul tau si galetusa sau masinuta sau papusa sau fetzele tale de chibrit... fara bani dar plin de "murdaria" momentelor cand te scaldai la tzara cu pericolul de a lua raie sau cand furai visine din ferma cu pandaciul pe urmele tale sau cand jucai fotbal de dimineata pana seara fara sa simti oboseala plictiselii curente... toate copilariile sunt frumoase chiar daca metodele de a o petrece se schimba... tocmai pentru ca este "ireversibila" spunem tot timpul ca "pustii din ziua de astazi nu stiu sa se joace"... dar ei stiu, chiar daca stau in fata calculatorului pe mirc sau mess sau counter... pentru ei vor fi memorabile momentele si cand vor fi mai mari vor ajunge si ei la aceeasi concluzie... ca vremurile se schimba si "copiii din ziua de azi nu mai stiu sa se joace... sunt tot timpul tristi"... nu e adevarat

Sunt destul de nervos, am scris o gramada si nu am salvat. O sa incerc sa reproduc...
Oamul a avut mereu nevoie de repere temporale, de o semnificatie cronologica a timpului scurs. In trecut, se ghidau dupa sarbatorile religioase sau pagane, provenite din secole de emulatie a simbolurilor si obiceiurilor comunitare. Era o succesiune armonioasa a sacrului si a profanului. Timpul era un ceremonial al vietii, o reflectie a unei imagini idilice a omului, cu magia, ocultismul si mediocritatea sa pe deplin acceptata. Astai nimeni nu mai iese si intra din timp... azi doar traim. Suntem pierduti printre sosele si calculatoare si internet si absurd. Totul e rece si desfigurat de mana rece a realului si neopozitivismului in format digital. Vechea radacina a succesiunii secundelor a fost taiata cu drujba si inlocuita cu saracia betonului, reclamelor si a curentului electric. Sarbatorile semnificative au ramas pagini prafuite de jaragaiul indiferentei contemporane in tomurile antropologilor si etnologilor si astea roase zilnic de maruntaiele putrezite ale memoriei colective, eterna transformatoare a trecutului. Asa ca modernii oameni au inventat propriile zile, la fel de monotone si absurde ca intreaga lor existenta... ziua copilului, ziua mamei, ziua barbatului, revelion, ziua uniunii europene, ziua homosexualilor si a lesbienelor, ziua antidrog, ziua indragostitilor, ziua antifumat, ziua impotriva violentei domestice, ziua unicef, ziua luptei impotriva nazismului etc... semnificatiile sunt de ordinul consumerismului, a politicii si a luptei idioate si ipocrite in toata esenta lor... tot NOI suntem de vina... nu exista eroi in dramele moderne. De ce nu ar exista si ziua omului gras si indoctrinat, ziua in care ne imbatam ca porcii, ziua in care ne batem si ne scuipam, ziua in care ne tragem intzeapa, ziua in care ne transforma in hrana pentru porci, ziua in care sa fim total indiferenti, ziua cocalcola si mcdonalds, ziua sadwichului si lista ar continua cu mult mai multe marsavii in care ne identificam la fel de bine. Din punct de vedere sociologic si istoric aceasta metamorfoza a zilelor semnificative e perfect normala... din punctul meu de vedere e trist... prea trist.