Ploaia cu miros si cadenta de toamna de astazi impunea o escapada "lecturistica". Asa ca dupa ce am iesit din sedinta, am dat o raita prin Carturesti, aveam cateva conturi de reglat cu niste autori.
Nu am mai fost la citit intr-o librarie de cateva luni bune, poate ca de aia m-am bucurat ca un copil rasfoind pagina dupa pagina printre rafturi si oameni. Recunosc, pentru cateva luni am pierdut gustul pentru lectura. Am citit in perioada asta dar nu cu usurinta si placere.
Am parcurs azi, intr-o ora jumatate, o revista cu povesti dichisite si (inca un fragment) din ultimul roman al lui Haruki Murakami, "1Q84"(titlul este un spin-off de la "1984", distopia lui George Orwell). Pe autorul asta exceptional l-am descoperit prin anul doi de facultate. Murakami are un mod de a povesti foarte echilibrat . Nici nu avea cum sa scrie in alt fel. Murakami este un alergator impatimit. Participa la maratoane, la triatloane si tot felul de competitii sportive, ba chiar a scris si o carte-eseu(foarte interesanta, am scris si o recenzie la ea: http://raftuldecarti.wordpress.com/2010/03/15/murakami-haruki-autoportretul-scriitorului-ca-alergator-de-cursa-lunga/ ) despre alergat si scris ca activitati complementare in viata.
Murakami dozeaza perfect straniul cu normalul, omniscienta cu perspectiva personajelor, naratiunea alerta cu croiala "la iglitza" a firelor narative. In plus de asta, un fel de cireasa de pe tort...e tot timpul imprevizibl. Habar n-ai unde cum o sa evolueze situatia initiala. Si imprevizibilitatea asta da dependenta. Tin minte ca am parcurs "Cronica pasarii-arc", cea mai buna pe care am citit-o de Murakami, o carte cat o caramida, in trei zile. E unul dintre autorii care "m-au prins" la maxim si continua sa ma surprinda placut.
Nu credeam sa il mai redescopar pe Murakami vreodata!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu