sâmbătă, 13 august 2011

Cum se conduce corect un sat...

La mine la tara este primar unul dintre cei mai lipsiti de calitati oameni pe care ii stiu. Nu, gresesc, omul asta este lipsit de calitati pozitive. In mod natural, asociez calitatea cu ceva inaltator pentru oameni....

Chiar nu imi vine in minte nimic bun despre primarul asta. Il caracterizeaza din plin siretenia, coruptia, lipsa de orizont in ceea ce priveste solutii pentru problemele oamenilor, lipsa de empatie, lacomia (e de ajuns sa il privesti cum mananca si iti dai seama cu cine ai de-a face) si teatrul ieftin.  Pentru amarati este insa perfect. Cu minciuni, pomeni electorale la cativa ani, praf in ochi si deja clasicul  "frica-n oase" ii dirijeaza ca la orchestra.   Ba chiar, cand are ocazia, isi mai si bate joc de amarati, asa, sa se mai hahaiasca si el. Distractia este solitara, evident. Nu a ras nimeni cand a pus apa curenta in sat si a "omis" sa puna si canalizare. Sau cand a desfiintat scoala si a transformat clasele in ateliere de tricotaj. Sau cand a considerat ca balta satului e proprietate personala si ca e mai eficient pentru vistieria comunala (a se intelege buzunarele lui adanci cat fantanile montane) sa sece lacul, sa tranteasca in loc un palat  ca-n filme, pe ale carui anexe (insulite, podulete, terenuri de tenis)  sa se plimbe in voia blitzurilor mirese si miri crescuti pe saci de bani.

miercuri, 10 august 2011

Citit cu premeditare

Ploaia cu miros si cadenta de toamna de astazi impunea o escapada "lecturistica". Asa ca dupa ce am iesit din sedinta, am dat o raita prin Carturesti, aveam cateva conturi de reglat cu niste autori. 

Nu am mai fost la citit intr-o librarie de cateva luni bune, poate ca de aia m-am bucurat ca un copil rasfoind pagina dupa pagina printre rafturi si oameni. Recunosc, pentru cateva luni am pierdut gustul pentru lectura. Am citit in perioada asta dar nu cu usurinta si placere.  

Am parcurs azi, intr-o ora jumatate, o revista cu povesti dichisite si (inca un fragment) din ultimul roman al lui Haruki Murakami, "1Q84"(titlul este un spin-off de la "1984", distopia lui George Orwell). Pe autorul asta exceptional l-am descoperit prin anul doi de facultate. Murakami are un mod de a povesti foarte echilibrat . Nici nu avea cum sa scrie in alt fel. Murakami este un alergator impatimit. Participa la maratoane, la triatloane si tot felul de competitii sportive, ba chiar a scris si o carte-eseu(foarte interesanta, am scris si o recenzie la ea: http://raftuldecarti.wordpress.com/2010/03/15/murakami-haruki-autoportretul-scriitorului-ca-alergator-de-cursa-lunga/ ) despre alergat si scris ca activitati complementare in viata.

Murakami  dozeaza perfect straniul cu normalul, omniscienta cu perspectiva personajelor, naratiunea alerta cu croiala "la iglitza" a firelor narative. In plus de asta, un fel de cireasa de pe tort...e tot timpul imprevizibl. Habar n-ai unde cum o sa evolueze situatia initiala. Si imprevizibilitatea asta da dependenta.  Tin minte  ca am parcurs "Cronica pasarii-arc", cea mai buna pe care am citit-o de Murakami, o carte cat o caramida,  in trei zile.  E unul dintre autorii care "m-au prins" la maxim si continua sa ma surprinda placut.

Nu credeam sa il mai redescopar pe Murakami vreodata!