Meanwhile...

E bine sa mai ai din cand in cand crize existentiale. Te dai cu capul de toti peretii si te trezesti la realitatea care conteaza. Am trecut prin toata treaba asta in Bucuresti. Nu faceam nimic altceva decat sa coc scenarii complet nerealiste in cap si sa ma plang. Pana la urma mi-am dat seama ca era o prostie ce faceam. Apropiatii n-aveau cum sa ma ajute (chiar daca vroiau) din moment ce nici eu nu stiam ce se intampla cu mine. Asa ca am plecat in cautarea sursei problemei mele.

Ce dracului am? Ce fac gresit? De ce nu merge? De ce am starile astea? De ce nu pot sa ma concentrez? De ce mi se invart ideile in cap de parca au fost prinse intr-un uragan? De ce nu inteleg ce se intampla?

Am gasit solutia in doua sau trei zile. A fost relativ simplu, a trebuit doar sa dau atentie simptomatologiei. Nu intru in amanunte. Apoi am apelat la persoana potrivita care era capabila sa trateze, in prima faza, problema mea si i-am respectat cu sfintenie povetele. De acolo trebuia sa continui singur pentru o scurta perioada de timp.

Asa ca m-am retras 10 zile la tara sa imi reevaluez prioritatile si sa invat sa regandesc limpede. Eram pe pauza cu munca la firma, era momentul perfect sa caut leacul pentru temperamentul meu uneori instabil si pentru caracterul meu cateodata slab.

Nu am stat cu curul in sus asteptand sa pice vreo solutie din nori. E adevarat, cerul m-a ajutat caci, in pauzele de munca fizica, ma mai uitam la el si imi dadeam seama ca nu exista nimic mai puternic ca natura in universul asta. Si noi suntem natura, deci suntem esentialmente puternici.

In timpul asta am facut lucruri pe care inainte le detestam sau nu le dadeam interes cand ajungeam pe acasa. Pana acum, cum ajungeam la tara, ma inchideam in casa cu orele, speriat parca de locurile in care am crescut si de oamenii cu care am convietuit 14 ani de zile. Ma credeam stigmatizat de consateni. Bineinteles ca ma inselam. Am iesit prin sat, am salutat lumea, prieteni din copilarie si am realizat ca nu are nimeni nimic cu mine. Eu aveam ceva cu mine!

Am sapat gropi cu tata, am scos din pamant ceapa si am aflat pe propria piele cam cat de mare este dispretul factorilor economici fata de agricultori (se vede asta prin pretul de nimic pe care se vand produsele,e bataie de joc sa vinzi cu 1 leu un kilogram de ceapa pe care te-ai chinuit sa-l sadesti, sa-l cresti si apoi sa-l scoti, e inuman ce se intampla), am legat la rosii si le-am scapat de partile lor neroditoare.

Am condus cu responsabilitate masina si am invatat sa am grija de ea. Am spart doua kilograme de samburi de caise. Am facut lucruri normale si m-am bucurat de ele. Am cautat sa comunic cu oamenii si nu cu interpretarile din capul meu. Am invatat sa privesc situatiile si nu  valorile lor ”morale” extreme-bine sau rau, gresit sau corect etc. Si inca invat.