sâmbătă, 30 iulie 2011

Meanwhile...

E bine sa mai ai din cand in cand crize existentiale. Te dai cu capul de toti peretii si te trezesti la realitatea care conteaza. Am trecut prin toata treaba asta in Bucuresti. Nu faceam nimic altceva decat sa coc scenarii complet nerealiste in cap si sa ma plang. Pana la urma mi-am dat seama ca era o prostie ce faceam. Apropiatii n-aveau cum sa ma ajute (chiar daca vroiau) din moment ce nici eu nu stiam ce se intampla cu mine. Asa ca am plecat in cautarea sursei problemei mele.
Ce dracului am? Ce fac gresit? De ce nu merge? De ce am starile astea? De ce nu pot sa ma concentrez? De ce mi se invart ideile in cap de parca au fost prinse intr-un uragan? De ce nu inteleg ce se intampla?

Am gasit solutia in doua sau trei zile. A fost relativ simplu, a trebuit doar sa dau atentie simptomatologiei. Nu intru in amanunte. Apoi am apelat la persoana potrivita care era capabila sa trateze, in prima faza, problema mea si i-am respectat cu sfintenie povetele. De acolo trebuia sa continui singur pentru o scurta perioada de timp.