miercuri, 21 decembrie 2011

Sa-l fut in gura pe Hrusca

Sarbatorile de iarna. Sunt fan, sincer. Multe chestii de folclor pe la radio.

De dimineata la Radio Brasov piesa/colind pe o voce smechera, nu stiu ce era, dar poate o combinatie intre ceva cald gen Maria Gheorghiu, ceva traditional gen Zinaida Bolboceanu si ceva tanar si puternic, gen Seling. Prea tare. Pana cand undeva in refren apare expresia "Sara de Craciun". Si-mi aduc aminte de versul "In sara de Craciun" de pe la Hrusca. Si piesa incepe parca sa ma zgarie un pic. Si nu cred ca exista cuvinte care sa-mi exprime frustrarea.

Stiu ca e un trend, dar eu NU sunt hater Hrusca. Ba chiar sunt fan Canada. Cat despre Maestru, mor de nerabdare sa vina sa ne vesteasca venirea sarbatorile. Sper doar ca anul asta o sa se mearga dincolo de cuvinte. Sper sa vad crestinii aducandu-si aminte cine sunt ei cu adevarat. Sper ca o sa urcam cu totii pe unul din dealurile din Brasov si ca o sa-l crucificam pe Hrusca. Sulita-n coaste, otet de mere pe burete, tot tacamu'. Ar fi un spectacol suprem pe care ar putea sa ni-l ofere Maestrul.

Pana atunci pot doar sa stau si sa citesc despre "vremurile bune", cand artistii erau dispusi sa mearga asa departe cu opera lor.

sâmbătă, 13 august 2011

Cum se conduce corect un sat...

La mine la tara este primar unul dintre cei mai lipsiti de calitati oameni pe care ii stiu. Nu, gresesc, omul asta este lipsit de calitati pozitive. In mod natural, asociez calitatea cu ceva inaltator pentru oameni....

Chiar nu imi vine in minte nimic bun despre primarul asta. Il caracterizeaza din plin siretenia, coruptia, lipsa de orizont in ceea ce priveste solutii pentru problemele oamenilor, lipsa de empatie, lacomia (e de ajuns sa il privesti cum mananca si iti dai seama cu cine ai de-a face) si teatrul ieftin.  Pentru amarati este insa perfect. Cu minciuni, pomeni electorale la cativa ani, praf in ochi si deja clasicul  "frica-n oase" ii dirijeaza ca la orchestra.   Ba chiar, cand are ocazia, isi mai si bate joc de amarati, asa, sa se mai hahaiasca si el. Distractia este solitara, evident. Nu a ras nimeni cand a pus apa curenta in sat si a "omis" sa puna si canalizare. Sau cand a desfiintat scoala si a transformat clasele in ateliere de tricotaj. Sau cand a considerat ca balta satului e proprietate personala si ca e mai eficient pentru vistieria comunala (a se intelege buzunarele lui adanci cat fantanile montane) sa sece lacul, sa tranteasca in loc un palat  ca-n filme, pe ale carui anexe (insulite, podulete, terenuri de tenis)  sa se plimbe in voia blitzurilor mirese si miri crescuti pe saci de bani.

miercuri, 10 august 2011

Citit cu premeditare

Ploaia cu miros si cadenta de toamna de astazi impunea o escapada "lecturistica". Asa ca dupa ce am iesit din sedinta, am dat o raita prin Carturesti, aveam cateva conturi de reglat cu niste autori. 

Nu am mai fost la citit intr-o librarie de cateva luni bune, poate ca de aia m-am bucurat ca un copil rasfoind pagina dupa pagina printre rafturi si oameni. Recunosc, pentru cateva luni am pierdut gustul pentru lectura. Am citit in perioada asta dar nu cu usurinta si placere.  

Am parcurs azi, intr-o ora jumatate, o revista cu povesti dichisite si (inca un fragment) din ultimul roman al lui Haruki Murakami, "1Q84"(titlul este un spin-off de la "1984", distopia lui George Orwell). Pe autorul asta exceptional l-am descoperit prin anul doi de facultate. Murakami are un mod de a povesti foarte echilibrat . Nici nu avea cum sa scrie in alt fel. Murakami este un alergator impatimit. Participa la maratoane, la triatloane si tot felul de competitii sportive, ba chiar a scris si o carte-eseu(foarte interesanta, am scris si o recenzie la ea: http://raftuldecarti.wordpress.com/2010/03/15/murakami-haruki-autoportretul-scriitorului-ca-alergator-de-cursa-lunga/ ) despre alergat si scris ca activitati complementare in viata.

Murakami  dozeaza perfect straniul cu normalul, omniscienta cu perspectiva personajelor, naratiunea alerta cu croiala "la iglitza" a firelor narative. In plus de asta, un fel de cireasa de pe tort...e tot timpul imprevizibl. Habar n-ai unde cum o sa evolueze situatia initiala. Si imprevizibilitatea asta da dependenta.  Tin minte  ca am parcurs "Cronica pasarii-arc", cea mai buna pe care am citit-o de Murakami, o carte cat o caramida,  in trei zile.  E unul dintre autorii care "m-au prins" la maxim si continua sa ma surprinda placut.

Nu credeam sa il mai redescopar pe Murakami vreodata!

sâmbătă, 30 iulie 2011

Meanwhile...

E bine sa mai ai din cand in cand crize existentiale. Te dai cu capul de toti peretii si te trezesti la realitatea care conteaza. Am trecut prin toata treaba asta in Bucuresti. Nu faceam nimic altceva decat sa coc scenarii complet nerealiste in cap si sa ma plang. Pana la urma mi-am dat seama ca era o prostie ce faceam. Apropiatii n-aveau cum sa ma ajute (chiar daca vroiau) din moment ce nici eu nu stiam ce se intampla cu mine. Asa ca am plecat in cautarea sursei problemei mele.
Ce dracului am? Ce fac gresit? De ce nu merge? De ce am starile astea? De ce nu pot sa ma concentrez? De ce mi se invart ideile in cap de parca au fost prinse intr-un uragan? De ce nu inteleg ce se intampla?

Am gasit solutia in doua sau trei zile. A fost relativ simplu, a trebuit doar sa dau atentie simptomatologiei. Nu intru in amanunte. Apoi am apelat la persoana potrivita care era capabila sa trateze, in prima faza, problema mea si i-am respectat cu sfintenie povetele. De acolo trebuia sa continui singur pentru o scurta perioada de timp.

marți, 7 iunie 2011

Dupa cateva luni...

Ahhg, acum in varianta blogspot. Nu am mai scris de cateva luni bune. Aici, ca prin alte parti m-am mai tot afisat cu texte. Am scos primii bani din gazetareala in perioada asta. Au tinut fix doua saptamani. Fix pula mi-am cumparat cu ei.

Lunile astea care au trecut au fost grele. Mi-am tocit neuronii cu tot felul de lucruri neproductive.  M-am lasat de vicii si chestii care imi mananca timpul. Ma lupt sa renunt la statul pe facebook. E pierdere de timp. Oricum nu exista timp. E crima sa il pierzi cu lucruri neroditoare. M-am apucat in schimb de meditatie si sport. De plimbat prin parc si crescut pisica.

In jurul meu am vazut oameni cum se schimba. Unii dintre ei au sarit din scheme. Poate ca si eu in ochii unora am sarit din scheme si m-am schimbat. Nu e loc de intors. Si, oricum, acum traiesc in viitor.

vineri, 28 ianuarie 2011

Teleshopping

Peste ce am dat eu in timp ce zapam pe feisbuc:
http://img823.imageshack.us/i/17999918474357489285210.jpg

Funny nu credeti? M-am gandit sa impart cu mine, singurul cititor(rapandula e mai mult privitor) si aceste cuvinte care nu prea isi au rostul.

La comentariu la poza era scris asa:"Copyright 2004 Octav Ungureanu"

P.S: Rapandulo, intr-o era a fotografiei, site-ul nostru nu are optiunea de atasare de fisiere jpg... sa fie retardarea asta din cauza ca ai ramas acolo in alexandria? TOUCHE! :))