joi, 25 februarie 2010

Tir sportiv

In liceu am facut tir sportiv doi ani, sectia pistol cu aer comprimat. Am participat la cateva concursuri (chiar si la campionatul national de tir pentru juniori) dar nu am avut cinestiece rezultate notabile. M-am pozitionat pe la mijlocul clasamentului la campionatul national de tir din 2004... echitabil dupa doar un an de antrenament. Prin clasa a 10-a am renuntat din motive obiective, nu mai aveam antrenor.

Tirul e un sport individual care cere multa concentrare, stapanire de sine si inteligenta. Ganditi-va la cate variabile trebuie avute in vedere, de la presiunea degetului pe tragaci pana la ridicarea pistolului, ochire (care e un proces cu multe etape, unele destul de complicate) si reglarea permanenta a pistolului. E al doilea sport, dupa sah, care foloseste mentalul mai mult decat fizicul in practicarea "jocului". E un joc al renuntarii si al tacticii bine puse la punct. Ca sa fac o paralela cu alergatul de pilda, tirul e un fel de maraton al creierului, un "jogging" neuronal care cere rezistenta psihica indelungata. Cere mult timp si multe resurse materiale, pistoalele necesita ingrijire speciala, iar tintele si alicele sunt destul de scumpe.

Acum m-am apucat sa urmaresc din cand in cand competitii, mi se pare interesant sa analizez (la un nivel amatoricesc, ce-i drept) "drumul" pe care il parcurge alicea din teava pana la tinta, sa urmaresc pozitia corpului si felul in care un sportiv alege sa "umple" o tinta. Poate fi palpitant daca intelegi ce se intampla si cum se intampla.

Ca sa intelegeti mai bine despre ce este vorba prin concursuri, cititi regulile aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/10_metre_air_pistol

Iata filmarea unei competitii din 2008, a campionatului mondial din 2008, mai exact: ISSF World Cup Beijing, CHN · 2008 10m AP Women. Are 6 parti, enjoy!

http://www.youtube.com/watch? v=A3_-PN1rHCc&feature=related

miercuri, 24 februarie 2010

Diavoliada

De ce pizda ma-tii ai venit in seara asta aici?

Si pac, am facut fata de prost. Pentru ca nu mai stiam de ce venisem. Buzele mi s-au topit si dintii mi s-au dislocat. Stop joc/ punct mort. Furia neputintei de a fi altfel, de a fi "cum trebuie". Procendand o regresie simpla vom vedea ca exista o corelatie pozitiva intre eu din 2010 si eu din 2004. Nici n-are sens sa explic mai mult. Nici nu trebuie, nici nu vreau. Am citit de dimineata pe nerasuflate "Autoprotretul alergatorului ca scriitor de cursa lunga" (ascultand in casti timp de 4 ore track 1 de pe albumul Ulixes al balcanicilor Kocani Orkestar) de Murakami si mi-a facut bine retroactiv. Banalul din romanele lui ma linisteste, e singurul tratament disponibil pe vremea asta. Murakami si avioanele. Banalul si maiestria pasarilor de otel e zona de boala. "Sunt detasat", mantra pe care o scuip printre dinti.

Am fost total confuz pana la statia de metrou.

luni, 22 februarie 2010

Cum am ajuns publicat din greseala

M-am contrazis cu un prieten o juma de ora pe tema: "Programul ala cu filme porno se numeste Spice sau Space Platinum?"

El zicea ca se numeste Space Platinum... dar eu, mai al dracu fiind, i-am zis ca n-are cum sa fie Space pentru ca... dintre cele doua cuvinte Spice (mirodenie) si Space (spatiu), primul are mai multe implicatii si conotatii sexuale. Cam asta am facut o jumatate de ora.

Acum cateva zile tot asa, eram cu un prieten si, de plictiseala, ne-am gandit sa scriem un text la plesneala, ametiti fiind. Dupa ce am scris doua pagini m-am gandit sa trimit pe hyperliteratura.reea.net textul, sa vad daca avangardistii literaturii romane (pe numele lor fracturistii) ar publica asemenea aberatie. De fapt, initial vroiam sa trimit textul (plin de injuraturi) ca scrisoare de intentie la toate firmele de pe ejobs. Vroiam sa vad in ce masura mi-ar compromite o eventuala "cariera" un astfel de gest. Ieri am primit mesaj de la Marius Ianus (un fel de guru al fracturistilor) sa imi pun o poza pe sait ca vrea sa imi publice textul pe care l-am numit la hau "Valentine's Day blablablaba". Deci am scris literatura fara sa stiu. Deci sunt un scriitor publicat. O sa revin cu linkul. Gata, mi-am gasit menirea in viata. Sa imi bat joc de cuvinte si sa le postez pe hyperliteratura. O sa castig miliarde in **** ***!

In camin s-au inchis wc-urile baietilor. Pe motiv ca au fost vandalizate de huligani, probabil au fost manjite cu cacat ca alt motiv nu gasesc pentru o asemenea stupizenie. Acum wc-urile de la fete sunt pline de hartie igenica si tampoane, functioneaza la turatie maxima.. De fapt, cred ca au inchis wc-urile de la baieti pentru ca le era prea lene maturatoarelor sa faca curat in fiecare dimineata la doua veceuri pe fiecare palier. Ca e stupid sa spui ca au fost vandalizate doar wc-urile baietilor din camin si culmea... TOATE. Si unde e vandalizarea ca din cat frecventam eu latrina aia era destul de curat pentru un spatiu de cacare "la comun". Mi-am exprimat parerea democratic pe usa veceului incuiat: "De fapt va e lene sa maturati la WC-uri. Leneselor! "

Neah, nu cred ca imi citeste administratora blogul.

Pauza de Reclama

In afara de faptul ca l-am vazut pe Valentin Stan incaltat cu cizme in pasajul de la Universitate mi s-a mai intamplat ceva zilele astea... am descoperit un nou uber sait de ziare/stiri/info. Se numeste http://i-ziare.ro si este dezvoltat de uebdizainarul nostru cel de toate zilele, raparapandula aka manancatot aka omulmuntilor, omu' care se ocupa de igenizare si salubrizare aici pe ahhg. Viziteaza si da mai departe!

sâmbătă, 13 februarie 2010

A.N.A si cercetarile sociologice. Cateva ipoteze

Scurt istoric:

Ziarul Gandul publica mizeria asta de articol:
http://sibianul.gandul.info/ultima-ora/droguri-in-functie-de-preferintele-muzicale-afla-aici-cu-ce-se-pastileaza-consumatorii-din-cluburi-si-discoteci-5466430

Eu il citesc, interesat fiind de partea sociologica a cercetarii.Initial, mi se par dubioase niste chestii metodologice precum tabel de frecvente cu subculturi care consuma droguri facute in urma unei metode precum focus grupul(interviuri in grup mediate). Si ce e cel mai important, in articol nu se citeaza sociologii care au realizat cercetarea sau trimiteri la raportul de cercetare... care e obligatoriu in orice demers sociologic serios. Sau cel putin asa ne-au invatat profesorii la facultate.

Intru pe site-ul Agentiei Nationale Antidrog, poate dau de mai multe informatii dar nici in ruptul capului nu gasesc raportul cercetarii respective. Nimic, absolut nimic. Aflu ca "cercetarea" cu pricina a fost finantata prin fonduri EMCDDA ( http://www.emcdda.europa.eu/ ), un organism al Uniunii Europene. Pentru "cercetarea" lu' peste au fost alocati 8000 de euroi sau mai bine zis au fost aruncati pe fereastra 8000 de euroi... daca e adevarat ce speculez p-aci.
Stau putin pe scaun si ma gandesc ca baietii astia portughezi care lupta cu stupefiantele stiu ceva lucruri despre cercetarea asta revolutionara in domeniul manelistilor consumatori de hasis facuta de sociologii romani anonimi . Asa ca dau un mail acestui organism. Inainte sa public ce mi-au raspuns vreau sa scriu despre cele cateva mailuri pe care le-am dat in paralel:

vineri, 12 februarie 2010

c e astea...

Nu mai incerc sa inteleg. Incerc sa incerc sa incerc... Lasa actiunea. Staticul e legea, e totul ca universul care, cum am spus cu articol mai jos, e atat de prost incat nici nu isi da seama ca se retardeaza lent. Putin stabilitate nu strica nimanui nu-i asa dovlecelule?

Dar lasa astea...

Problemele sunt altele si mult mai mari... de maine incep sa postez bucati din interviurile cu ciobanii si ciobanitele din Vaideeni. Unii sunt literatura pura. Animale perfect adaptate la mediu, n-ai fi rezistat nici o secunda, garantez cu... de fapt nu iti garantez ci ma gandesc logic ca n-ai fi rezistat o secunda pe munti/balti/etc. Bine, nici ei n-ar fi rezistat in jungla urbana, la suprastimularea senzoriala, vicii, stres. Poate, ma gandesc.

O baba a spus ca cea mai frumoasa viata e la tara...

Altii se muta in Bucuresti pentru o viata mai buna...



miercuri, 10 februarie 2010

Despre viata

Dark Era
From 10100 years and beyond
The lonely photon is now king of the universe as the last of the supermassive black holes evaporate.After all the black holes have evaporated (and after all the ordinary matter made of protons has disintegrated, if protons are unstable), the universe will be nearly empty. Photons, neutrinos, electrons, and positrons will fly from place to place, hardly ever encountering each other.By this era, with only very diffuse matter remaining, activity in the universe will have tailed off dramatically (compared with previous eras), with very low energy levels and very large time scales. Electrons and positrons drifting through space will encounter one another and occasionally form positronium atoms. These structures are unstable, however, and their constituent particles must eventually annihilate.[4], §VF3. Other low-level annihilation events will also take place, albeit very slowly.The universe now reaches an extremely low-energy state. What happens after this is speculative. It's possible that a Big Rip event may occur far off into the future. Also, the universe may enter a second inflationary epoch, or, assuming that the current vacuum state is a false vacuum, the vacuum may decay into a lower-energy state.[4], §VE. Finally, the universe may settle into this state forever, achieving true heat death.[4], §VID.

sursa: wikipedia

Niste cercetatori speculau cu privire la formele de viata care ar putea exista intr-un astfel de mediu precum cel prezentat mai sus. In "Era Neagra", ideea de foame ar putea fi procesata in milioane de ani, de fapt ideile isi pierd cursivitatea temporala, sensul, motivatia. E ca si cum ai gandi in "slow motion" la infinit, e ca si cum ai fi o piatra care creste. O piatra care isi simte propria crestere in greutate... nu ma indoiesc de faptul ca s-ar gasi si intr-un astfel de mediu jivin o forma de viata destul de retardata (oamenii de exemplu) care sa se adapteze la mediu. Mereu se gasesc "dastepti" d-astia care sa faca pe dracu-n patru doar pentru "mentinerea si multiplicarea speciei". In caminele studentesti e lege: oricat ai incerca e imposibil sa scapi de gandaci. In antarctica iar e lege printre pinguini: oricat ai da din cioc e imposibil sa scapi de oameni. Unele specii rezista, altele nu. Victorii sau infrangeri provizorii. Prostia domneste.

[Interludiu]
Fotonii, neutronii, electronii singuratici calatoresc absurd mii de ani pana sa gaseasca un semen la fel de spiralat. La zero absolut viata e grea chiar si cu vodka. Viata e la fel de grea ca in piesele alea rep de cacat despre ghettouri. Plictiseala este infinita ca un blocaj in traficul bucurestean. O sa fie mai rau ca pe Calea 13 septembrie.
[Stop interludiu]

De fapt vroiam sa spun altceva:

O forma extrem de lenta de prostie va domni in spatiu. Chiar ii trebuie universului miliarde si miliarde de ani sa isi dea seama ca totul este de fapt o imensa si incomensurabila prostie??

duminică, 7 februarie 2010

Ffluviul de gheata

Afara se reediteaza "the day after tomorrow" si tu nu o sa mai apari azi. Faptul ca stiam ca nu o sa apara m-a frustrat toata ziua, m-a facut sa imi concentrez caldura creierului ca soarele de vara printr-o lupa la amiaza. Ce dracu', e vacanta, e binemeritata dupa atatea examene plictisitoare, putin sens m-ar ajuta in duminica asta alba cu zapada catarata pe pervaz. Mai citesc, mai mananc, mai ma ingrijesc i make myself look prettier for you. Ma gandeam la toate astea in timp ce geamul de la fereastra camerei de la camin se balanganea zgomotos ca un pulan de militian pe spatele unui fricos hot tigan. Intermitent se auzea cum firul prin care trecea la un moment dat curent electric se loveste nervos de peretele caminului de vizavi. La infinit, in fiecare noapte, imi da insomnii. Firul gros s-a rupt acum cateva saptamani si mereu cand e vant bate in zidul galben din apropierea lui. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc se aude ca si cum cineva ar misca de pe trotuar cu o lopata zapada. Aha!

1. In cateva zile o sa aflu. Finalitatea unei ipoteze pe care am lansat-o in urma cu cateva zile. Povestea e credibila si pare veridica. Vom vedea.

2. ...

Fuck school!

Eram pe coridorul de la etajului doi, mirosea puternic a tutun, ca in fiecare zi la ora aceea in liceul meu. La ora 1 era deja pustiu in cladire, batea vantul, suiera. Tocmai ma prostituam in ultimul hal in fata profei de franceza, incercam sa o conving sa imi incheie situatia la materia asta pe care nu am putut sa o sufar patru ani de zile, mai ales in ultimul an de liceu. "Da' ce tu dai bacul anul asta? ", atat a putut sa imi spuna babatia. Doamna D. era (probabil inca este) genul ala de om sinistru caruia ii placea sa ii umileasca pe cei din jur cu unicul scop de a se multumi pe sine. Stima ei de sine se baza, in mare, pe batjocorirea celorlalti. Si "ceilalti", in cazul acesta, erau niste pusti de liceu care nu aveau tupeu sa riposteze in forta. Am citit cateaua din prima clipa in care i-am privit chipul ridat. Tin minte ca intr-o perioada aveam franceza ultima ora, de la unu la doua, ne bateau lingurile in stomac de foame si ea se apuca sa faca apologia gastronomiei frantuzesti cu o pofta de capcaun. Si lucrul asta il facea la fiecare ora, deja cred ca devenise automatism. Cand ii auzeam laudele la adresa culturii franceze imi trecea si foamea si tot, imi venea greata aia sartriana. Deseori avea pareri cu privire la modul in care ne imbracam noi ca elevi de liceu. Le dadea proastelor din clasa indicatii vestimentare si mie imi spunea mereu sa ma tund, ca nu ma prinde. Intr-o zi i se paruse ei ciudat ca imi atarnasem o bandana de pantaloni. M-a intrebat ce e cu ea... i-am zis la misto ca asa e in trend, asa e moda. I s-a parut foarte amuzant.

Pana la urma am luat bacul cu nota mare, ca dealtfel toata generatia mea de copii superdotati cu capul plin de pile, sfori, meditatii, cunostinte si alte manevre d-astea spatiale. Asa... cine arunca primul piatra?

Revenim la profa de franceza... mda, o sa mai vorbesc despre personaje d-astea scarboase din liceul meu de genii. Numai timpul sa ne-ajunga.

vineri, 5 februarie 2010

Cateva remake-uri reusite

"12 angry men" e un film smecehereanu rau cu niste remake-uri absolut dementiale. E genul ala de poveste care poate fi reactualizata o data la 10-20 de ani. Scenariul permite, personajele la fel. In esenta e vorba de 12 jurati care trebuie sa dea verdictul de vinovatie in cazul unei crime. Aparent, un pusti de 18 ani si-a omorat tatal. Lucrurile par clare, juratii nu au nedumeriri cu privire la sentinta: condamnare la moarte. Doar ca unul dintre jurati vrea sa dezbata cazul si sa se convinga daca argumentele omuciderii sunt pertinente. Urmeaza o ora si ceva de certuri, schimbari de pozitie, discursuri logice si absurde, ies la iveala lucruri din vietile personale ale jurnatilor etc. In rest nu spun ca nu imi plac oamenii care povestesc filmele in intregime. E genul ala de film care te capteaza cu totul chiar daca pare ca nu ofera prea multa actiune.

Personal, dintre cele trei variante pe care le-am vazut (nu cred ca mai sunt altele) prefer remake-ul rusesc din 2007, m-a tinut in tensiune cel mai mult. Mi-a placut mai mult decat originalul.

Destul cu vorba. Uite cele trei variante, downloadeaza blablabla:

http://www.imdb.com/title/tt0488478/ -remake rusesc

http://www.imdb.com/title/tt0050083/ -varianta originala din 1957

http://www.imdb.com/title/tt0118528/ -varianta pentru televiziune facuta de MGM in 1997