vineri, 25 decembrie 2009

Schijele unei false memorii

Infuleca cu pofta sarmale in foi de varza si isi privea in oglinda din perete chipul istovit. Isi vedea fata rosie plescaitoare, burdusita cu dumicati ca niste galci in obraji. In coltul gurii i se formasera picaturi de grasime care picurau chinezeste pe musamaua inflorata a mesei. Din cand in cand mai taia cu un cutit cu maner de lemn o gogonea murata. Patru felii egale, zemoase si verzi. O musca roia deasupra farfuriei cu muraturi. Astea invie de la caldura. Bazaie si nu se lasa pana nu o mierlesc. Furculita lovea cu nervozitate farfuria si mainile ii pareau nestiutoare de actul hranirii civilizate. Era, pesemne, deprins sa manance singur. Inghitea rotocoalele de sarmalecupainesimuraturi cu suspine prelungi, ce veneau parca din plamanii sufletului. O atmosfera calaie in camera caci dupa-amiaza sobele se odihnesc. Stateam lipit de teracota rece si ma prefaceam ca dorm. Bunica croseta un ciorap de lana pe marginea patului. Un ochi inuntru, unu' afara, unu' inauntru, unu' afara. Ii simteam nemultumirea fata de omul de la masa, oaspetele nepoftit. Nu se astepta sa apara nebunul, era ultima persoana la care se gandea ca i-ar face o vizita de Craciun. Si mai ales ca nu e nimeni acasa, doar ea si nepotul, nu e bine. Nu e bine deloc. Trebuie sa gaseasca o cale sa il dea afara. Pana la urma e o ruda indepartata, care a luat-o razna si care traieste ca un vagabond. Doarme pe unde apuca si munceste cu ziua ca sa isi castige mancarea. Nu se stie ce ii poate pielea. Din cand in cand Nebunul se opreste din molfait si isi mai plange de mila. Sunt crestin, sa stii, cu frica de Dumnezeu. Dar recunosc, am tinut post de nevoie. D-aia mananc cu asa pofta, sa ma scuzi nasa. De trei zile pe drum, imi e si rusine de cum am ajuns. Mananc si plec, n-ai grija. Sa ma ierti daca te-am deranjat da' eram disperat si nu stiam unde sa ma mai duc. Vagabondul pleaca cu lacrimi mari in ochi. Peste cateva zile un vecin ii spun lui tata ca l-a vazut pe nebun de Craciun la marginea satului, ingenuncheat in zapada groasa si cu mainile in aer. Se blestema de mama focului, se tragea de par si plangea in hohote. Disperarea in ziua de Craciun e regina nefericirii.

In Amintiri din epoca de aur, filmul despre legendele comunismului al lui Mungiu, am vazut o faza care imi e destul de cunoscuta din copilarie. La scoala o fetita scoate o banana din ghiozdan si incepe sa o decojeasca in ora de fizica. Profesorul o apostrofeaza si o pune sa bage banana inapoi in ghiozdan. "Pai ce, nu iti rusine ca le faci pofta colegilor tai? " Cand eram copil ma mai batea gandul sa iau un fruct din casa si sa ies cu el afara, la joaca. Cand ma vedea mama ca vreau sa ies cu banana afara ma punea sa o mananc inainte sa ma intalnesc cu copiii vecinilor. Le faceam pofta si nu era frumos. Abia aseara mi-am dat seama ca mama a "mostenit" acest comportament din perioada comunista. Era un fel de falsa solidaritate cu cei care nu aveau cum sa isi procure astfel de alimente "rare". Asadar, trebuia sa mananci aceste raritati pe ascuns, cu lacomie si egoism.

Mi-am trait copilaria in perioada de guvernare a CDR-ului. Era la moda atunci sloganul "Sa strangem cureaua". Inflatie, saracie, reforme drastice si situatie materiala nasoala pentru parintii mei bugetari. O perioada care imi trezeste sentimente ciudate si contradictorii. Abia acum incep sa realizez anomaliile acelei perioade. Un proces de sondare a memoriei cu un posibl rezultat inselator. S-ar putea sa fie vorba de o memorie falsa, o copilarie nasoala pe care mi-o amintesc dar pe care nu am trait-o. Pesemne e prea devreme.

Ma gandesc la cei care nu au mare lucru si incerc sa empatizez cu ei. E greu sa simti fiori pe sira spinarii din postura omului lipsit de grija zilei de maine.

Craciun fericit! Sa va bucurati de cei dragi si de bucate!

miercuri, 9 decembrie 2009

Nebunie electorala

In ultimul timp am prins o adevarata obsesie pentru anii 90. Mai exact perioada de inceput a acestora, revolutia si mineriadele. Am devorat lucrarea Ruxandrei Cesereanu "Deconstructia unei revolutii-Decembrie 89", o sinteza extrem de folositoare a ideilor si teoriilor enuntate cu privire la revolutia romana. Am terminat de citit cartea aceasta in duminica votarii (al doilea tur) la sectia nr 85 din Bucuresti, in timp ce votantii bantuiau pe holurile scolii cu scopul de a vota "intre doua rele". Eu eram "la munca". Exit-poll din partea CURS, buna ziua, doriti sa raspundeti la cateva intrebari? Dureaza maxim doua minute...

Dupa o jumatate de litru de ness devii paranoic si suparat pe viata. D-aia poate mi se pareau bestii oamenii care tot veneau la vot. Nebuni, retardati, batrani semi-paralizati. Mosi maniaci iritati de faptul ca la ora 7, cand venisera ei sa voteze, sectia inca era inchisa. Indivizi rautaciosi care cauta nod in papura. Diversionisti finuti camuflati in "membrii de comisie" care tot raspandeau zvonuri ca votantii fotografiaza buletinele de vot. Femei isterice suparate ca de Sfantul Nicolae lumea este scortoasa si nu vorbeste. Lumea e rea, ce aveti ma cu totii, asa e de sarbatori, ne salutam, ne pupam, ne strangem in brate. Femei cu peruci obsedate de rautatea din Romania si de minciunile de la televizor. Da' parca inainte nu era asa, nu se coiau in asa hal pentru putere. Lasa ca mi-a spus mie mama, ca a vazut destule. Inainte de comunism, la alegeri liberalii stateau cocotati pe cabina de vot si daca vedeau ca ai pus stampila pe alt candidat te snopeau in bataie.

Am ajuns nebun pe la 9 acasa. Tocmai auzeam ca Geoana a castigat exit-poll-ul. Ii ascultam discursul jenibil. Hohoteam si nu alta. A doua zi Basescu era nou-vechiul presedinte al Romaniei. Pesedistii contesta rezultatul desi anumiti lideri ai partidului spusesera cu o seara inainte ca e exclus sa apleze la o astfel de solutie in caz ca pierd alegerile. Nebunia continua.