sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Ciupercaria de bloguri hiphop

Acum ceva vreme am publicat pe acest blog o serie de articole-pamflet despre afluenta de site-uri cu profil "stiri hiphop" din blogosfera romaneasca. Motivele mele erau bine-intemeiate, site-urile prezentate fiind de cea mai joasa speta jurnalistica si pline cu nereguli de tot felul: furturi de informatii, greseli gramaticale, continut redundant, piraterie. Peste cateva saptamani, aveam sa citesc un raspuns pe unul dintre siturile "analizate" in articolele mele. Era un editorial. Dar editorialul nu oferea contraargumente care sa tina piept acuzatiilor mele ci era un atac ad hominem "pur-sange" in care eu eram doar un "frustrat" care din invidie am atacat "renumele publicatiei". Din curiozitate, am accesat azi site-ul in cauza, hiphopdeacolo.com . Nu am fost surprins ca nu mai exista ca portal hiphop. Mecanismul de intelegeren al fenomenului "bloguri hiphop ca ciupercile dupa ploaie" e simplu si, ca sa raman in sfera aceasta hiphop, o sa il citez pe Dj Shadow care la intrebarea "Why hiphop sucks in 96? "(titlul piesei cu acelasi nume) raspundea cinic: "It's the money!! "

Dj Shadow se referea probabil la importanta pe care variabila comerciala incepuse sa o capete in productia acestui gen muzical in perioada respectiva. Adica banul dicteaza si denatureaza creatia artistica. In cazul jurnalismului hiphop romanesc, sintagma lui Dj Shadow trebuie inteleasa exact pe dos.

Publicatiile hiphop romanesti dispar sau apar, se plafoneaza dupa o saptamana de existenta, nu respecta nicio regula, se ascund in spatele denumirii de "blog" pentru a flanca deficitul deontologic tocmai din cauza ca nu se scot bani de pe urma acestei indeletniciri. Traficul acestor site-uri de nisa este prea mic pentru a starni un interes din partea unor sponosori care sa plateasca munca editoriala. Deasemenea, lipsa profitului il face pe proprietarul de blog/site sa trateze aceasta indeletnicire ca pe un hobby, ca pe o activitate recreativa de care se ocupa in timpul liber. Sunt de aplaudat initiativele de gen dar nu putem sa nu avem in vedere faptul ca hobby-ul inseamna neseriozitate, superficialitate, neasumarea riscurilor si diletantism.

O initiativa independenta serioasa si de durata in aceasta sfera jurnalistica este, deci, sortita esecului. Si as avea ca exemplu site-uri precum hh-inc sau sunetesubsol (exemple defuncte care s-au bucurat de un numar generos de cititori) care reusisera sa treaca de bariera diletantismului si sa produca in mod constant informatii intr-un stil profesionist. Cele doua siteuri profi care au mai ramas in joc, hiphopkulture si 4elemente sunt actualizate rar si sunt depasite din punct de vedere al noilor posibilitati pe care le ofera platformele new media. Dj Strike de la 4elemente imi spunea acum cateva saptamani ca nu mai are deloc timp sa se mai ocupe de site, locul de munca ii rapeste tot timpul. Simplu, e vorba de un efort care din punct de vedere al rationalitatii economice nu se merita. Beneficile sunt mult mai mici decat costurile.

Cu toate astea, site-urile continua sa se infiinteze. Toti spun ca pun stiri in timpul liber si din iubire pentru hiphop. M-am plictisit de acest discurs neproductiv, as vrea sa apara niste oameni care sa doreasca remuneratii la nivelul muncii profesioniste depuse.

joi, 26 noiembrie 2009

We are the world

Pe data de 7 martie 1985, nu mai putin de 40 de artisti american isi puneau la dispozitie creativitatea artistica pentru a ajuta Africa. Piesa
"We are the world" , scrisa de Michael Jackson si Lionel Richie si produsa de Quincy Jones avea sa stranga aproximativ 61 de milioane de dolari din vanzari de discuri si donatii. Doar cateva procente din aceasta suma de bani a fost directionata in programele sociale din U.S.A . 90% din fonduri au fost distribuite in tari precum Mozambique, Senegal, Ciad, Mauritania, Burkina Faso, Mali si Nigeria . Dracu stie daca programul "USA for Africa" a avut vreun impact semnificativ in tarile vizate sau au fost doar niste bani aruncati pe geamul... avionului, alaturi de pungi cu biscuiti bogati in proteine, tricouri si medicamente. Nu am gasit disponibil niciun document care sa probeze eficienta programului. Dar o sa mai caut.

Apelul umanitar a avut insa efect intr-un ghetou newyorkez rau famat de latino-americani si afro-americani prinsi in saracie, trafic de droguri si autodistrugere- East Harlem . In East Harlem, "We are the world" era o cocaina extrem de populara la sfarsitul anilor '80. Purta acest nume deoarece era vanduta in fata unei picturi murale (cat jumatate de bloc) care celebra faimoasa intiativa "USA to Africa" (informatie preluata din lucrarea de antropologie a lui Philippe Bourgois - In search of respect, Selling crack in El Barrio ).

Un lider al unei retele care punea in vanzare, printre altele, "We are the world" era foarte abil in a-si manageria afacerea ilegala dar dadea chix atunci cand se confrunta cu regulile si rigorile dinafara Bronx-ului. Cele cateva magazine deschise de el in anii 90 au intrat subit in faliment din cauza incapacitatii noului "patron" de a se conforma cu cerintele birocratiei fiscale. Pe scurt, Ray (asa il chema pe individ) era analfabet. Ca multi altii din East Harlem, Ray nu avea niciun act care sa-i demonstreze existenta. Cam asta era o problema (printre multe altele) a locuitorilor din East Harlem- incapacitatea de a se adapta la alte norme decat cele din ghetou. Potrivit lui Bourgois (care il citeaza pe sociologul Pierre Bourdieu ), locuitorii din El Barrio sufereau de un enorm deficit de capital cultural.

Daca e sa ne ghidam dupa sensul cuvantului, se pare ca "We are the world" a produs dependenta si distrugere in inima celui mai bogat oras al lumii si ajutor umanitar in niste tari din lumea a treia despre care americanii care au cumparat discul cu Michael Jackson & Co habar nu aveau. Probabil e mai usor sa fii receptiv cu problemele altora, sa vezi saracia si dezumanizarea de la departare, prin ochiul unor campanii boeme si cu scopuri idealiste decat sa te confrunti direct cu problemele sociale din propria ograda.

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Concert Underworld si Gorillaz Sound System la Sala Polivalenta: Sau cum am invatat sa nu ma mai ingrijorez si sa iubesc gripa porcina


La sfarsitul primei conflagratii mondiale omenirea se confrunta cu un nou Cavaler al Apocalipsei, unul care parea mai insetat de vieti omenesti decat insusi Razboiul Total. Nici nu se sfarsise bine cu ororile din transee sau cu mizeria indurata de prizonieri in lagare ca o noua amenintare se raspandea cu o uimitoare rapiditate in toate colturile lumii-gripa spaniola. La peste 90 de ani de la pandemia care a cuprins pana si insule izolate din Oceanul Pacific, o forma asemanatoare de gripa spaniola loveste mapamondul-gripa porcina. Din pacate, aceasta pandemie (care sub nicio forma nu poate fi comparata cu cea de la inceputul secolului trecut, cel putin ca numar de morti) nu a ocolit tara noastra si nici atentia canalelor media, cai consacrate de raspandit paranoia si panica in populatie.

Pe fondul acesta “tensionat” (cu ghilimele pentru ca epidemia este o problema mai mult proiectata de presa si televiziuni decat o situatie cu adevarat periculoasa ) ma indreptam in mohorata si cetoasa seara de 6 noiembrie spre Sala Polivalenta, unde aveau sa presteze veteranii de la Underworld, epigonii de la Gorillaz Sound System si asociatul Deep Fish, Dubfire . Asadar, urma sa am parte de o combinatie de electro kraftwerkian, muzica alternativa servita sub forma unei povesti de succes care vinde in continuare si dark house produs de un dj cu radacini iraniene. Totul intr-un context favorabil raspandirii unui virus- o multime inghesuita intr-un spatiu inchis. Imaginatia mea o ia razna in timp ce traversez Parcul Tineretului pentru a ajunge la locatia unde se tine concertul. Oare Sala Polivalenta, e destul de mare pentru a tine la respect virusul A/H1N1? Oare organizatorii au luat masuri de precautie? Oare cei din public vor veni cu masti pe fata? Oare sunt “contaminat” de nebunia media?

vineri, 13 noiembrie 2009

I.L Caragiale in vizita la castelul Iulia Hasdeu (vintage)

Azi rasfoiam un volum cu Opere Alese de Caragiale . Aveam chef sa citesc un reportaj mai exotic, apetitul pentru asa ceva vine de la articolele memorabile ale lui H.S Thompson despre America Latina pe care le-am citit saptamana trecuta.

Dorinta mi-a fost indeplinita relativ usor, doar uitandu-ma pe cuprins. Caragiale a scris un spumos articol despre castelul memorial "Iulia Hasdeu" din Campina . Storyline-ul e simplut asa. Scriitorul il viziteaza pe B.P Hasdeu pentru a-i lua un interviu pe tema literaturii romane a timpului. Dar nu se opreste aici, nu uita sa descrie cu lux de amanunte arhitectura cladirii si atmosfera pe care o da casa.
Pasim pragul si ne aflam sub domul inalt al donjonului din centrul cladirii. In mijlocul salii circulare, sta linistit un stalp masiv de zidarie de culoarea marmurei trandafirii; pe dansul se reazima doua scari de fer usoare, cari suie la braul interior al donjonului, unde de jur-imprejur e o galerie metalica. In partea din spate a stalpului, impotriva usii de intrare, e o scara, care suie la celelalte doua. In rand cu galeria, deasupra stalpului pe care se reazima scarile, este un pod sustinut de stalpi subtiri de fer; deasupra acestui pod, sta, sub domul albastru, statua Mantuitorului, o data si jumatate marimea naturala. Statua este de lemn si colorata, dupa stilul evului mediu; este o opera de rara frumusete a sculptorului Casciani din Paris. Mantuitorul se ridica, deasupra unor nouri, catre cer, cu bratele deschise, cu privirea aplecata spre pamantul pe care-l binecuvanteaza cu amandoua mainile. Din ochi ii pica lacrimi; in maini si in picioare se vad urmele cuielor si pe frunte ale ghimpilor.
Si tot asa. Pana la urma, Caragiale intra intr-o discutie despre sistemul teoretic al lui Hasdeu, sistem care isi propunea sa solutioneze toate problemele de ordin stiintific sau spiritual ale omenirii. Dar pentru a intelege ceva mai bine ideile lui Hasdeu, Caragiale trebuia sa ramana peste noapte la castel. Caragiale se scuza galant spunand ca nu asta e scopul vizitei, ci interviul literar. Hasdeu avea niste pareri cel putin interesante despre Eminescu si Junimea . Sa citim.
Eminescu este incontestabil un talent, cu toate defectele lui; dar Eminescu, desi a avut dupa moarte norocul de a trece catva timp la moda, a avut nenorocul sa lucreze sub o directiune absolut straina de spiritul romanesc, o directiune specifica, regionala, eterogena fata cu ideatiunea poporului nostru, sub directiunea scolii pesimist-schopenhauriste germane. [... ] Mai toata opera lui este un rasad al ideilor pesimiste-schopenhauriste, cari au facut moda catva timp in Universitatile germane; e marfa ieftina a studentimii germane de la mijlocul secolului, in urma confuziunilor politice, redata, sub eticheta locala si, fireste, cu multa dibacie, tinerimii romane-budhismul antic, fiert inca o data in cratita nemteasca si de acolo facut ciorba a treia oara intr-o oala romaneasca.[... ]Eminescu a avut talent, dar e departe de a se putea numi poet national.
Despre Junimea:
A fost o scoala literara care a falsificat felul de a gandi, de a simti si de a spune romaneste, introducand cu tot dinadinsul in literatura noastra tanara pesimismul universitar nemtesc, pedanteria obscura si greoaie nemteasca.
Si ar mai fi ceva interesant in interviu, o previziune tragi-comica in legatura cu Carol al II-lea, pe care Hasdeu il vede ca pe un viitor rege glorios pentru o epoca de prosperitate pentru romani.
Acest copil (Carol al II-lea), cand d-abia vorbea si cand auzise, pentru a numi jetul regal numai cuvantul modern tron, iar cuvantul vechi scaun nu-l auzise decat desemnand jeturile comune; acest copil, care nu putea sti istoria lui Stefan cel Mare, ti-aduci aminte ce-a zis-cuvantul lui de copil a strabatut la auzul mai tutulor romanilor. A fost o solemnitate la Palat. Dupa savarsirea programului oficial, pe cand se rup randurile, copilul pleaca de la locul lui si merge hotarat sa se suie pe tronul de pe care a coborat Regele. "Ce faci, Carol? " il intreaba, tatal, printul Ferdinand. "Vreau sa ma sui pe scaunul meu! " raspunde baiatul. -Atunci? intreb eu... .- Atunci, raspunde d. Hasdeu, nu intelegi? Stefan cel Mare spune din vreme ca vrea sa se suie pe scaunul lui!

joi, 12 noiembrie 2009

Mircea Geoana falseaza in campanie: Nemernicii dracului!

Titlu bun de vandut :))

A inceput de cateva saptamani bune, campania porno-electorala (pe modelul Libertatea cu "profesoara-porno", "eleva porno", etc), cu tentacule-porno raspandite prin toata tara. Avem si ideal -tipul candidatului porno - Mircea Geoana cel Porno-Prostanac . Aflat intr-o vizita la Suceava, printre zecile de porno-simpatizanti cu 10 clase platiti sa strige "Geoana phresedinte" (ca si sloganele iau chipul, asemanarea si raraiala porno-candidatului), candidatul pesedist a observat (chipurile) o tanti-aprozar cu sort portocaliu. Spontan
(chipurile) i s-a aprins lui (iar chipurile) un beculet ca era manevra de-a lui Basescu sa ii arunce o pata de cacat pe impecabila lui vizita de campanie. Dupa ce a trecut de duduia cu sort, Geoana a extrapolat putin problema, invinuind babuta(si implicit guvernul) pentru neacordarea subventiilor catre agricultori. Incheie tragico-justitiar cu un "Nemernicii dracului". Sceneta a fost filmata (bineinteles) si poate fi vazuta aici:



Acum, toata treaba asta are doua intelesuri:

1.Geoana e atat de preocupat de soarta acestei tari incat devine isteric atunci cand este in contact direct cu agenti ai guvernarii (putred de corupta) sau cu simbolurile acestora. Destul de penibil.

2. Momentul a fost "aranjat" dinainte de staff-ul de campanie al lui Geoana, tocmai pentru a pune in prim-plan sensibilitatea lui Geoana pentru agricultura si caracterul justitiar al posibilului sau mandat prezidential. Deasemenea, e un subiect "condimentat" (iesire nervoasa, injuraturi) tocmai bun de dat la stiri in mod repetat la jurnalele de stiri. Varianta asta mi se pare mai apropiata de realitate si infinit de penibila.

Oricum, din punctul meu de vedere (de posesor de stampila de vot), nicio varianta din cele doua enuntate mai sus nu il scoate intr-o lumina buna pe candidatul PSD. Din ambele reiese un singur lucru- cat de fals poate sa fie acest Mircea Geoana, etern Proastanac al lui Ion Iliescu, un fost porno-presedinte care a realizat cateva filme extreme-hardcore cu niste mineri la inceputul anilor '90.

duminică, 8 noiembrie 2009

Am fost la concert Underworld/Gorillaz si a fost megapsihedelic


Am scris si pe facebook, o fac si aici. Bine, mai detaliat aici.
Un testimonial hipsteroid-ironic proaspat:

Am fost la concert Underworld/Gorillaz si a fost megapsihedelic. La modul ca nu am avut nevoie sa consum diferite substante, sunetele si jocul de lumini au fost de ajuns. Cred ca niciodata nu am mai simtit asa cacaturi la un concert ca la Underworld. Ce sa mai, niciodata nu am fost la un concert cu un public asa numeros (semn ca m-am dus mai mult la evenimente hiphop under, cu putini platitori de bilet si multi baieti, bleah), niciodata nu am experimentat un asa sunet (iti picau urechile la propriu pe anumite bucati muzicale, ceva extrem de complex).
Publicul a fost omogen. Adica imi era destul de greu sa clasific dupa haine cam cum pozau, dupa ce gusturi muzicale se ghidau, ce cultura aveau. Oricum, tendinta era spre alternative si nu spre 'aus sau maneloizi.

Dar spre alternativ subtire. Adica asculta putin mai mult decat ce se baga pe MTV, citesc carti de la Adevarul si Cotidianul, spun NU la manele, au miscari de dans atent controlate (din cand in cand cate un deget in aer miscat energic, cum au vazut ei pe la petreceri de trance/tehno/clubberi) si tin un cult pentru "traiul bun" in sens de apartament luat in rate, masina luata in rate si fala in fata parintilor care evident sunt cu mult in urma din punct de vedere al averii.

Si multi de 30-40 de ani. Dar lucrul e explicabil, fiind vorba in paralel de lansare Windows 7. Deci automat multe camasi d-alea de cacat, stranse pe corp si in patratele. Zambet pseudoironic de batranel-tanar, gen "eh la varsta mea eram si eu ca voi, ma distram", dar de fapt el la varsta "noastra" pupa in cur la greu pentru o pozitie mai sus in multinationala. Ar fi frumos sa te duci la unul d-asta si sa ii spui expre:"Salut! Stiu la ce te gandesti dar nu e deloc adevarat! Te minti singur! Tineretea ta a fost un calvar sclavagist, macar incearca sa recuperezi acum! " Si multi ochelari. Bineinteles, corporatistii astia intrau gratis, din partea Microsoft.

Am interactionat cu o imitatie de Mircea Badea pe care din greseala am calcat-o pe pantofii de Aladin. M-a luat cu "Pai ce faci prietene? " Papagalissim.

La intrare m-a deranjat un lucru... .coada de la press box. Cred au intrat cel putin 300 de persoane pe la intrarea de presa. Bine, cred ca nici jumatate nu venisera in scop jurnalistic. Dar na, e poamana si criza pe deasupra, esti om trebuie sa profiti. Eu am facut si o cronica pe deasupra, deci mi-am platit intrarea cu varf si indesat. Astept insa si alte zeci de articole de la masa de gazetari prezenta vineri la Sala Polivalenta la concert Underworld!

Concert Underworld si Gorillaz Sound System Sau cum am invatat sa nu ma mai ingrijorez si sa iubesc gripa porcina

Titlul recenziei mele, care va fi publicata cel mai probabil pe iconcert.ro. Am schimbat formatul, de acum incolo vor fi si ilustratii si un sidestory. Plus un context inglobant pentru fiecare concert. Pentru ca cineva trebuie sa ridice standardele, m-am saturat de recenzii mediocre care nu spun absolut nimic.

vineri, 6 noiembrie 2009

Cum sa scrii o cronica de concert

Am cautat saptamana trecuta pe google "how to write a concert review" . Nu aveam nevoie de sfaturi in domeniul acesta vast si complex, mi-am format "metodologia jurnalistica" empiric, pe masura ce mergeam la concerte. Si din diverse manuale/articole pe net. Dar nu am gasit pana acum asa ceva, un "how to write a concert review".

Daca detii un gram de creier in tartacuta, o poleiala de talent pe tastatura (vroiam sa scriu penita sau ceva de genul dar mi-am dat seama ca suntem in alt secol) si accesul la o librarie cu manuale de jurnalism/cont pe gigapedia.com esti deja pregatit sa iti incepi cariera in jurnalism. Asta nu te face automat jurnalist. Perseverenta e secretul de aci incolo. Internetul, din fericire, distruge mitul "specialistului cu facultate".

Articolul peste care am dat e un fel de construction kit for journalism dummies. Gen cum sa construiesti o recenzie de eveniment in 6 pasi. Un fel de mcdonaldizarea publicisticii.

http://www.ehow.com/how_2059769_write-concert-review.html

Asa ca am si eu cativa pasi pe care ii urmez atunci cand scriu o cronica de event. As vrea sa impart bagajul de informatii extraodinar de folositoare cu voi, e esential.

Pasul 1
Ia notite, dar nu cu foaia si pixul sau cu reportofonul.Cum ar fi sa vorbesti la un reportofon inconjurat de 300-400 de persoane care se calca in picioare pentru a ajunge in primul rand, la picoarele solistului formatiei rock preferate? Ce lucru memorabil ai putea spune? Este ca reportofonul tau de 200-300 de lei ar putea ajunge ferfenita pe podeaua plina de sticle goale si pletosi morti de beti care fac pogo cu coatele?
Atunci cand nu am cum sa scriu ceva interesant incerc sa tin minte, iar atunci cand pot nota o fac pe un telefon ca e mai putin evident. Nu trebuie sa afle tot judetul ca tu scrii un articol, nu asta e scopul.

Pasul 2
Nu intra in discutii despre eveniment cu ceilalti platitori de bilet. Sau daca intri, nu le lua in seama parerile. Cuvintele lor nu conteaza, cel mai probabil o sa iti bage o platitudine de moment sau o parere pripita, influentata de conjunctura. Oricum, intereseaza mai mult ce fac, nu ce gandesc. Asa ca observa-i si noteaza daca ti se pare ca cei din public fac ceva semnificativ. Cateodata, ce se intampla in sala e mai important decat ce se vede pe scena. De exemplu, daca esti la un concert dnb si in sala e o tipa dezbracata de pe corpul careia se trag linii de cocaina fii sigur ca acest lucru merita consemnat in cronica.

Pasul 3
Nu ma duc sa scriu cronici doar pentru ca astfel pot sa intru moca pe la evenimente. La Sirnaville, vedeam tot felul de oameni mandri care tineau la gat legitimatiile de presa. Dupa festival, am mai citit o singura cronica a festivalului, in afara celei facute de mine. Si, da, tine in pula mea cacatul ala de legitimatie in buzunar! Ma repet, NU intereseaza pe nimeni cine esti si ce faci!

Pasul 4
Nu scriu cronici din perspectiva fanului inrait. O singura data am facut-o, dar am pus totul intr-un context de genul "in liceu iubeam trupa asta, acum lucrurile s-au schimbat, entuziasmul a mai trecut".

Pasul 5
Pupatul in cur poate fi o treaba banoasa dar nu si in cazul nostru. Articolele astea nu se platesc. In plus, cosmetizarea involuntara falsifica intregul eveniment si articolul tau nu merita citit. De obicei, ma pun in postura unei specii extraterestre, care vede oameni pentru prima oara. Daca vad ceva ce nu imi place scriu. Daca sonorizarea e de cacat, scriu. Daca e un bou care s-a imbatat si arunca cu bere in stanga si in dreapta nu scriu. Daca sunt mai multi, poate ca scriu. Macar atat, sa am privilegiul de a selecta faptele prezentate.

Din pacate, am ajuns la sfarsitul programului educativ: "Cum sa scrii o recenzie ca Tzele". Pentru diplome de licenta sunati la secretariat. Ne vedem la doctorat!

miercuri, 4 noiembrie 2009

Un alexandrean la Sibiu (partea I)

Alexandria nu are arhitectura grandioasa. Nu are o rutina culturala. Nu are oameni “faini” sau istorie bogata. Orasul asta (ca marea majoritate a oraselor mici din tara asta) e ca un musuroi de furnici de casa. Pipernicit, risipit si foarte usor de trecut cu vederea de privitorii externi. Nu ar conta acest aspect daca nu ar trebui, din cand in cand, sa calatoresc prin orasele ceva mai rasarite ale Romaniei. Si cand calatoresc iau dupa mine, pe langa periuta de dinti si sapun, toate aceste semnificatii ale unui oras mic pe harta turistica a tarii. Si nu numai turistica… Nu sunt doar semnificatii, sunt probabil si frustrari ale unui inceput de existente intr-un spatiu prin excelenta ratat si de care te "lepezi" cu mare greutate. Sau poate ca astfel de perceptii negative asupra locului de bastina apar doar in urma impactului cu un oras in care istoria pare sa mearga intr-o directie.

Sibiul e ca o mare balega de vaca pe langa care treci intr-o zi ploioasa incaltat in niste imense cizme de cauciuc. Iti vine sa iti bagi picioarele. Am simtit asta la ASTRA Film Festival saptamana trecuta. Am plecat acolo in interes stiintific, sa vad gramada de documentare pe care organizatorii le puneau la dispozitie in cele 4 zile pe care aveam sa le petrec in marea asta de smoala care e Sibiu. Sub nicio forma un alexandrean nu trebuie sa se duca in Sibiu cu scop turistic. S-ar putea sa aiba ce vedea pe acolo.

Din cele 12 documentare pe care le-am vizionat, mi-au ramas pe retina :

SWEETGRASS (care a castigat premiul pentru “cel mai bun film”) - despre transhumanta in America si drumul ciobanilor si a oilor din Montana in alta regiune aflata la cateva sute de kilometri distanta.

ALIOSHA (Premiul Sibiu) - despre un monument (aflat in centrul orasului Talinn) al eroului din cel de-al doilea razboi mondial disputat de estonieni si etnicii rusi. Situatia nu ar fi degenerat daca premierul estonian nu ar fi hotarat sa il mute pe Aliosha (asa era poreclit monumentul) la marginea orasului, tocmai pentru a evita conflictele anuale (care se desfasurau in special de 9 mai, ziua infrangerii fascismului) relativ minore dintre estonieni si rusi. E interesant cum o perceptie diferita asupra unei statui (pentru estoniei insemna ocupatia sovietica, iar pentru rusi eliberarea de sub fascism) si o masura (din punctul meu de vedere bine-intentionata) guvernamentala pot genera conflicte atat de serioase intr-un oras maricel ca Talinn-ul. S-a lasat cu batai de strada, cocktailuri Molotov si jafuri. Totul filmat, bineinteles.

PRISONERS OF A WHITE GOD - despre misiunile crestine din Thailanda si Laos care produc efecte nefaste pentru anumite grupuri entice (odata plecati din casele europenilor misionari, copiii respectivi nu mai erau primiti acasa din cauza confesiunii religioase diferite) si in spatele carora se ascund activitati precum sexul cu copii sau traficul de fiinte umane.Initial, acest documentar nu se dorea o ancheta jurnalistica dar cand realizatorul ceh a descoperit lucrurile macabre care se desfasurau in acele case luxoase in care se propaga cuvantul lui Hristos a schimbat putin firul “narativ”, urmarind activitatile misionarilor si incercand sa afle cat mai multe despre practicile deviante ale acestora.

AUSTRALIA, un documentar romanesc despre peripetiile echipei romanesti de fotbal la Campionatul Mondial de Fotbal pentru Copiii Strazii. Printre putinele filme la care am tresarit in momentele aparent tensionate si la care am ras cu lacrimi la anumite faze deloc regizate. Niste personaje absolut geniale acesti copii institutionalizati/boschetari/aurolaci/fosti copii ai strazii. E ca si cum m-as fi uitat la filmul ala cu echipa de bob a Jamaicai, cam aceasi desfasurare a avut-o Australia... doar ca aici nu era nimic regizat.

Pe langa scarba fata de arhitectura medievala si orele petrecute in cele doua sali de cinema ale festivalului, am mai bantuit prin diferite baruri, bodegi, cluburi. Dar despre aceste aventuri intr-un posibil episod viitor.

Bete-n roate

De cateva zile m-am apucat sa trimit mailuri... iau lucrurile mai in serios. Tot de cateva zile ma lovesc de niste ziduri destule de inalte si de groase.
Salut! 
Ar fi doua evenimente care m-ar interesa in viitorul apropiat.
Unul e Gorillaz care e pe 6 noiembrie si BUG Mafia de la Sala Polivalenta din 15 decembrie 2009.
 
As avea o propunere de rubrica de recenzie... am o cunostinta care se pricepe la ilustratii desenate si ma gandeam ca recenziile mele sa cuprinda de acum incolo pe langa text si cateva desene de la eveniment realizate de aceasta cunostinta a mea. Bineinteles, e nevoie de inca o acreditare pentru asa ceva, pentru ca va desena la fata locului. Am putea face putina reclama "echipei" pe site, un logo, o imagine, o rubrica speciala, ceva de genul. De asta tot noi ne-am putea ocupa, n-ar fi o problema. Ideea e sa primim acceptul vostru.
Ma gandesc ca ar atrage ceva vizitatori genul asta de recenzii, e interesant si mai special decat niste simple poze de la event. Pe langa asta, pe viitor, aceste desene pot fi vandute, in sistem de licitatie, tot pe site. Un tablou cu trupa preferata concertand in Romania e un suvenir pretios pentru orice fan. Sau cel putin asa cred eu...

Astept un mail cu o parere.
...
Salut din nou! 
Mai sunt cateva zile pana la concertul Gorillaz... mai primesc acreditare? Am nevoie de un raspuns cat mai rapid. Deasemenea, spune-mi daca merge ideea cu ilustratiile, sa vorbesc cu prietenul asta al meu si sa punem la punct diferite detalii. 
Astept un raspuns!
...
Salut! 
Nu stiu daca o sa citeasca cineva mailul asta dar... merita sa incerc, avand in vedere "conjuctura jurnalistica" din ziua de azi, cand e aproape imposibil sa publici ceva nebunesc intr-o revista mai acatarii. M-am gandit la voi pentru ca pare o revista avangardista si cu ceva curaj in... ene.
Asa, iata propunerea mea: 
O rubrica de cronici de evenimente muzicale (nu e ceva fix, putem mari aria de eventuri) scrisa in stilul subiectiv al lui H.S Thompson. Amprenta originala se subintelege. Dar asta nu e totul... pe langa cronicile scrise ( de mine) am in spate si o echipa de pictori care vor imortaliza evenimentele respective intr-un stil original, sub forma de ilustratii desenate. Echipa e deja formata, cautam un editor de treaba. :)

Momentan atat am de propus, sunt multe alte detalii de discutat. Dar astea le putem stabili daca acceptati oferta mea.

In speranta ca initiativa mea nu e deplasata (sau penibila), astept un mail cu un raspuns. 
Repet, in cazul in care citeste cineva mailul redactiei.
...

La ultimul mail inca astept un raspuns.

Motto: "Ai fi facut ca mine cand bateam pe la usi".