luni, 26 octombrie 2009

Adjudecat

In aceasta seara artistii populari alexandreni s-au strans intr-un apartament. Asa, si?
Si au ajuns la urmatoarele pilde epice in sensul de memorabile... .

Lectia 1: Cum sa cumperi un produs?
"Copiii in banci la scoala. Profesorul tine un telefon in mana. Intreaba pe copii daca liciteaza pentru produsul respectiv. Unul ofera 10 lei, altul 20, altul 50. "Copilul nazdravan" sare cu pariul:"Eu nu dau nici macar un cacat pe el! " Profesorul il felicita si ii inmaneaza telefonul.

Lectia 2: Educatie sexuala si "cum sa tratezi o femeie"
"Copiii in banci tot la scoala. Profesorul ii spune Alinutei sa iasa la tabla. Intreaba pe copii daca liciteaza pentru Alinutza. Unul liciteaza 20 lei, altul liciteaza 40, Bula 70. "Copilul nazdravan" sare cu pretul corect:"Nu dau nici macar un cacat pe asa ceva! " In timp ce copilul nazdravan o reguleaza pe Alinutza ceilalti baieti se masturbeaza. Morala invatata: Ca sa futi nu trebuie sa dai nici macar un cacat pe femei.

Lectia 3: Educatie igenica
Tot copii in banci la scoala. Profesorul il scoate pe tiganul clasei la tabla. Il scuipa, il scuipa de mai multe ori. Se repeta operatiunea zilnic. Atunci cand tiganul nu o sa mai riposteze tot prin scuipat, copiii vor invata sa nu mai scuipe si sa ia exemplul ca atunci cand tiganul s-a educat, s-au educat si ceilalti. Acest experiment ar putea sa fie repetat intr-o piata publica.

Props to D. pentru creativitatea ofensatoare. Cam asa se face educatie.

sâmbătă, 24 octombrie 2009

[email protected] (13 septembrie 2009)

13 septembrie nu a fost deloc o zi cu ghinion pentru putinii amatori de concerte hiphop din aceasta perioada a anului. In clubul bucurestean Suburbia s-a derulat un dublu eveniment-o aniversare si o lansare de album. Irefutabil News, situl cu cea mai buna initiativa jurnalistica si cu cele mai putine realizari in domeniu, a implinit 3 ani de existenta, iar trupa craioveana C.I.A (Craiova Independent Artists), una dintre cele mai de succes marci din hiphop-ul autohton, a lansat cel mai nou material discografic - Radio .

21:00
Am poposit in Suburbia . Reparasii asteapta la mese, nu sunt multi. De departe cel mai prost warm up pe care l-am auzit pana acum la un concert hiphop, muzica asta imi strica bunatate de cocktail. La polul opus locului din care se pune muzica, in spatele scenei, troneaza avatarul C.I.A - microfonul inaripat care pare ca isi ia zborul dintr-un cartier de blocuri.

22:14
Dj Hash urca pe scena si testeaza sculele. Instinctiv, cei din sala se indreapta catre scena. Sunt destui cat sa umpli doua camioane Roman si o Dacie break. O diferenta calitativa evidenta fata de ce se auzea inainte in Suburbia si ca o ironie a momentului, Hash pune D.O.A lui Jay-Z . Cu cateva zeci de minute inainte, difuzoarele puteau a autotune.

Dub [email protected] (12 septembrie 2009)

22:20
Eram in fata Fabricii, alaturi de un grup destul de mare de tineri urbani galagiosi si aparent suspecti. Se aude un claxon. Dintr-o masina luxoasa scoate capul pe geam un cefos si tipa in gura mare: "Ce faceti ma aici?". Impactul dintre doua lumi total diferite, antagonice chiar. Impactul este atenuat de lipsa reactiei celor ce stateau la coada pentru a intra la concertul Dub FX, care pareau prea entuziasmati de evenimentul ce urma sa aiba loc pentru orice alt tip de interactiune cu mediul inconjurator. De ce starneste Dub FX astfel de atitudini? Pentru ca e un fel de Kraftwerk al postmodernitatii care, cu ajutorul beatboxului, vocii si a sintetizatoarelor si efectelor aferente, reuseste sa creeze o muzica apreciata pe intreg globul, o muzica destul de originala incat sa il scuteasca de incadrarea intr-un anumit gen muzical. Poate de aceea, la intrare in Fabrica, am vazut membrii din toate triburile urbane moderne-rastamani, dnb-isti, rockeri, hiphoperi, junkisti, hipsteri-inghesuindu-se pe coridorul ingust al clubului, gata sa sara peste bounceri doar pentru a fi siguri ca vor prinde un loc la concertul din seara asta.

vineri, 23 octombrie 2009

Facultatea de Istorie naste monstrii

Ieri am participat la o conferinta pe probleme est-europene organizata de revista Foreign Policy in biblioteca Facultatii de Istorie. La eveniment au vorbit Dan Dungaciu (profesor la Facultatea de Sociologie si Asistenta), Petre Roman (in calitate de fost ministru de externe) si Adrian Cioroianu (tot in calitate de fost ministru de interne). Ovidiu Nahoi a mediat dezabaterea.

Frumoasa incapere de studiu au astia la Istorie, inalta si bine aerisita. Chiar si asa, tot simteam o adiere rece de ratare in ceafa. Prea multi istorici pe langa, probabil. Poate ca glumesc.

In fine, la sfarsitul dezbaterii, Ovidiu Nahoi a lasat publicul sa puna intrebari invitatilor. Dupa cateva intrebari stupide, venite de la studenti, a urmat cireasa de pe tort. Se ridica in picioare un gras cu ochelari care cu un zambet arogant si o romana englezita a inceput sa turuie niste cifre aiurea. Cred ca in 5 minute a insirat toata istoria Ucrainei. Nu am inteles sensul, probabil trebuia sa stim ca stie. Si apoi bomba: "Vreau sa va anunt pe aceasta cale ca am depus un memoriu la guvernul Romaniei pentru a cumpara Transnistria". Rasete. Dar la o cautare superficiala pe google, afirmatia tipului nu pare o gluma.

Iata ce am gasit:

Sindicatul Liber European, reprezentat de profesorul Ilie Ovidiu Bagiu, a depus la Guvernul Romaniei si la Cancelaria Ambasadei R. Moldova o oferta de mediere pentru tratative privind cumpararea regiunii Transnistria. Cu alte cuvinte, Chisinaul vinde Transnistria, iar Bucurestiul cumpara. Bagiu sustine ca ar fi un proiect de importanta strategica pentru estul Europei.

Sursa: http://www.info-ziare.ro/stiri-externe/romania-va-cumpara-transnistria.html

Dupa declaratia aceasta de importanta capitala pentru viitorul geostrategic al Romaniei a urmat un barbos care semana cu Rasputin (probabil tot de la Facultatea de Istorie caci A.Cioroianu i s-a adresat direct, pe nume cu "te rog frumos dezvaluie tot daca tot ne-ai luat maul") care i-a certat pe invitati pentru niste presupuse conflicte de granita cu ucrainenii si care, la final, a aruncat o pleasca de efect-iesirea imediata din Uniunea Europeana si din celealte structuri europene. De mult timp nu am mai vazut o asa defilare de circ, ca la sfarsitul acestei destul de reusite dezbateri.

Ma astept ca la urmatoarea conferinta Foreign Policy sa vina si niste membrii Al-Qaeda care sa arunce in aer sala sau niste somalezi sa ne ia ostatici pe toti. Pentru a se intampla asta, conferinta ar trebui sa se tina la Facultatea de Istorie, desigur... .unde nimic nu e sigur. Asta ar fi o idee de slogan pentru admitere 2010, ce ziceti?

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Cu ochii-n presa

Ieri, pe la pranz, mi se facuse o foame teribila de citit. Nu ma indreptam spre camin (acolo am cateva reviste pe jumatate lecturate) ci la niste prieteni. Oamenii nu au biblioteca asa ca singura solutie era sa cumpar o fituica de la tarabe. Mi-a facut cu ochiul publicatia Observatorul cultural cu un dosar intreg despre Cioran . Intr-un interviu despre tanarul Cioran, Alain Finkielkraut (eseist francez) face referire la curentul antiintelectualist, puternic indreptat spre actiune, curent care a modelat elitele secolului XX. Citez:

"Antiintelectualismul este marele mister al secolului al XX-lea. Apologia actiunii si a fortei vitale, viata ca expansiune inseamna fascismul prin excelenta. Dar regasim, de cealalta parte, aceeasi forma de ostilitate fata de intelect, aparuta pentru prima data la populistii rusi atunci cand afirmau: O pereche de cizme valoreaza mai mult decat Shakespeare. "

Iata cateva exemple de traducere a dictonului rusesc in romana:

"Un cap de porc valoreaza mai mult decat Paunescu."

"Un ceai de tei valoreaza mai mult decat Eminescu"


"Un scaldat valoreaza mai mult decat Creanga."

"Opium-ul valoreaza mai mult decat Alexandru Macedonski."

Si lista e deschisa... fiecare cu imaginatia si antiintelectualismul lui.


Istorii de viata in transhumanta

Comunicat de presa gen:

Buna seara,

Am placerea de a va invita luni seara (12.10.2009) la ora 19:00 la vernisajul expozitiei de fotografie "Istorii de viata in transhumanta" . Evenimentul va avea loc in libraria Carturesti din incinta Muzeului Taranului Roman. Vor lua cuvantul profesorul Vintila Mihailescu, cercetatorul Bogdan Iancu si masterandul Alexandru Cernat.
Expozitia se bazeaza pe fotografii si citate din interviuri care au ca subiect istoriile de viata ale ciobanilor din comunitatea Vaideeni, Judetul Valcea. Cercetarea a fost coordonata de conf. Monica Vasile, iar echipa a fost alcatuita din studenti ai Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala.

joi, 8 octombrie 2009

Despre citit

Pana in Evul Mediu oamenii citeau cartile si manuscrisele cu voce tare deoarece nu se inventasera spatiile intre cuvinte. Intonatia era esentiala in intelegera textului.

Va dati seama cata energie trebuia sa depui pentru un lucru atat de banal astazi precum... cititul. Aveai nevoie de plamani din titan armat sa poti duce pana la capat obositoarea operatiune. E de necrezut cum un lucru atat de nesemnificativ e capabil sa produca schimbari atat de mari.

Ma mir ca prostul. Mare cacat.

miercuri, 7 octombrie 2009

Despre asta e vorba

BUG mafia, vin si reviste culturale. O combinatie devastatoare. Transmit direct din Grozavesti A, camera 522. Mai devreme am gasit la baie un gel de dus si un tricou de fata. Am luat ambele obiecte in camera. Toata lumea e pe zona.

Creativitate maxima zilele astea. Vorba aia, sunt intr-o forma de invidiat.

Vali tu esti acolo? Ca noi suntem aici

duminică, 4 octombrie 2009

Despre expozitia "Istorii de viata in transhumanta"

Impreuna cu Alex, Monica si Vlad am terminat de instalat vineri expozitia "Istorii de viata in transhumanta", galerie ce se poate vizita la Muzeul Taranului Roman (un loc boem de boem), respectiv sala "La Nuiele" . Expozitia are ca subiect cercetarea realizata de un grup de studenti la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala (impreuna cu cativa profesori, of course) in vara anului 2009 in localitatea valceana Vaideeni . Gasesti in incinta atent aranjata fotografii frumoase cu ciobani bogati la care sunt alaturate snippeturi interesante din interviurile realizate cu oamenii de acolo (eu, unul, le citisem de vreo 4 ori si inca nu ma plictisisem de ele, dau foarte bine in combinatie cu fotografiile) si o serie de poze funny cu cei care au facut munca de teren in Vaideeni.

Ramele negre si placutele de aceeasi culoare pe care sunt lipite textele dau un aer distins incaperii si trimit la portul popular simplu si sobru (negru si alb) al ungurenilor din Vaideeni. As zice o coincidenta placuta.

O sa revin cu afisul in cateva zile.

Si cateva poze deloc artistice de la making-of-ul expozitiei:

Dansul pinguinului schizofrenic

Nu prea m-am dus la petreceri de oameni normali, la care se intampla lucruri normale. Ma refer la nunti, majorate, botezuri si alte plictiseli d-astea cu aspiratii mondene prin provincie. Nu imi plac, ma plictisesc, nu ma simt in largul meu, ma streseaza munca emotionala, acea stare de bine simulata: "ia uite ce ne distram noi miscandu-ne in cerc ca idiotii si tinandu-ne de maini!".

Prefer petrecerile de/cu porci, la care toti se transforma in salbaticiuni, distrug incinta si eventual dau foc la tot blocul. Macar se intampla ceva interesant!

Acum cateva saptamani am fost la un majorat. Multa coclime pe zona, sclipici, costume negre proaspat scoase de la naftalina, gel in cap si guma-n gura. Mari adoratori de manele indivizii. Si nu o spun cu rautate, e doar o constatare. Eu am dansat cot la cot cu ei pe manele. Diferenta era ca eu simulam mai bine distractia decat ei, aveam niste miscari de brate ceva mai energice. Si in plus de asta, mai asezonam cu o saritura monotonul dans de manele "pas in stanga/pas in dreapta/batai din palme".

La un moment dat, cand "petrecerea" era mai aprinsa (ma rog, impresia de distractie), oamenii se aliniaza si incep sa topaie ca niste poponari loviti de o petarda de Craciun aruncata in scara de bloc in care hajetii si-o varau anal. Un pas in stanga, un pas in dreapta, o saritura in spate si una in fata. V-am spus, o "poponarie simpaticuta". La care m-am conformat, ca doar asta era regula. Si stiti si voi ca nu e bine sa refuzi un trib de canibali primitivi hamesiti dupa distractie rasuflata. Retardarea se numea "Dansul pinguinului", dar eu as schimba titlul si i-as zice "Dansul pinguinului schizofrenic".

Tocmai s-a intors M de la o nunta si mi-a spus ca si acolo s-a "dansat" aberatia asta. Deci "Dansul pinguinului schizofrenic" e deja un trend! Sau am aflat eu prea tarziu de el?

Maxima

Daca esti credincios si n-ai maini, esti nevoit sa-ti faci rugaciunea cu picoarele!
...zise D. intr-un moment de intelepciune aproape ancestrala.