luni, 28 septembrie 2009

Grupul de rezistenta

Greii scolii vechi de rap se intorc intr-o alta formula. Ma intreb ce se mai intampla cu albumul R.A.N-S care trebuia lansat de ceva vreme...

Grupul de Rezistenta este o grupare compusa din Nai’gh’ba, Stoe Toxxic, Brugner, K-Gula, DJ Dox si DJ Undoo.

Piesa care se poate descarca gratuit de pe acest blog se numeste “Tot timpul pe frecventa“ si este in colaborare cu Turntable Science. Multumirile merg catre Paul si Faibo. Iata si detaliile tehnice:

instrumental: Undoo si Dox
text: Nai’gh’ba, Stoe Toxxic, Brugner si K-Gula
scratchuri: DJ Undoo, DJ Dox, Turntable Science
promovare: Junky

Urmeaza ca saptamana viitoare sa fie disponibila o noua piesa, semnata de aceeasi 6 baieti, intitulati sugestiv Grupul de Rezistenta.

Download piesa: http://brugner.greenchannel.ro/? page_id=917

Sursa: http://brugner.greenchannel.ro/? p=933

The temptation of St. Anthony

De 2-3 ani ma obsedeaza pictura asta. Se numeste "The temptation of St.Anthony" si este o lucrare a lui Salvador Dali.

Cand am analizat-o prima data am vazut in panza lui Dali revolta fara cauza, triumful Omului in fata Zeului si puterea extraordinara a umanitatii. Ma linistea, imi aducea mereu aminte cum ar trebui sa fiu.

Acum vad in pictura asta fanatism nebunesc, singuratate absurda si scopuri atinse prin orice fel de mijloace. E o maretie trista, sfasietor de trista. Ma linisteste, imi aduce mereu aminte cum nu ar trebui sa fiu.

Mi-am imprimat bucata asta pe hartie foto sa o pot purta mereu cu mine. Sa ma aduca pe drumul cel bun in caz ca imi mai pierd busola ontologica.

Tentatii diafane.

duminică, 27 septembrie 2009

Plictiseala + retardare = love

Uite o corelatie interesanta:

Cu cat plictiseala e mai mare, cu atat nivelul de retardare creste.

Cum am ajuns la concluzia asta?

Zeci si zeci si zeci si zeci de ore in care am stat cu ochii ba pe tavan, ba pe ceas, ba pe podea. Ore libere de capastrul "maturitatii", momente in care am scos la iveala tot felul de aberatii frumos colorate si ambalate. Noi si Voi si Ei. Mai mult ca sigur ca si ele, desi spun ca invata bine si ca se culca la 22:00. E ca o bucla temporala pe care iubesti sa o urasti si din care cu greu iti vine sa iesi.

De obicei rasul apare ca imediat efect al acestei fatale combinatii intre plictiseala si retardare. Rasul e unul dintre putinele lucruri pentru care merita sa traiesti. Nu, nu ma refer la umor. Ma refer la o gura larg deschisa si la onomatopee specifice acestei indeletniciri pur umane. Cand n-ai ce face razi din orice si de oricine. Mai ales de catastrofe si de moarte. Recomand jurnalul de la ora 5 in astfel de momente, iti iei mai mult ca sigur portia de ras dorita. Bine, asta in masura in care ruleaza pe fundal atmosfera potrivita si "distributia" corecta.

Maimutareala e un alt efect al mixului descris in introducerea acestui text. Vorbesti anapoda si singur, tipi fara motiv, repeti propozitii auzite pe youtube sau prin filme ca un papagal, pana le golesti de sens si de "ras". Pana se face dimineata sau pana adormi. Apoi visezi expresiile lui bahoi/nicusor de la braila/cafanu/comisarul burcea/mama dana sau orice alt personaj interesant cu care ai interactionat in ultimul timp. Totul se transforma in meme .

Totul se transforma in meme. Totul se transforma in meme.Totul se transforma in meme.

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Nu fi prost, fii Uranus!

Electro gypsy e un gen muzical divin. Tiganisme combinate cu chimicale electronice. Mahala Rai Banda, Shukar Collective, Taraf du Haiduks, Kokani Orkestar vs Dj Vasile, Nouvelle Vague, Dj Click, DJ Dolores et al, o lupta proportionata intre loop-uri de dnb/dub si vocea sparta a lui Tamango (un fel de Ol Dirty Bastard al muzicii tiganesti), platane si viori, programe de muzica si tambale, studiouri de inregistrat occidentale si poieni balcanice/regatene.

Un fel de manele pentru elitele urbane. E ok, nu ascultam Nicolae Guta sau Florin Salam dar mai bagam cate un Mahalageasca, Sharaiman sau Carolina in interpretarea celor de la Taraf de Haidouks. In Vest, acest gen muzical este foarte apreciat. Majoritatea artistilor enumerati mai sus au contracte semnate cu case de discuri britanice sau apar pe compilatii de genul Electro Gypsyland realizate de dj belgieni.

Despre asta e vorba:
Si da, acest gen muzical este un fel de manea. Ca doar (sa lasam deoparte "cosmetizarile" facute de producatori si dj) provine din folclorul tiganesc.

De ce atunci maneaua e "de cacat" si electro gypsy e cool pentru "pulime si hipstarime" (ca sa il citez pe piticigratis)?

Posibil raspuns:
Diferentele culturale, prejudecatile etnice, modele si vesnica polaritate intre elite si mase.

Fara aceste variabile, genurile muzicale nu-si au sensul.In lipsa lor, ar fi fost doar Muzica, de la sunete de tren care traverseaza un pod pana la punk si manele. Nu s-ar mai fi certat idiotii pe muzica la chefuri, nu ar mai fi catalogati cocalarii, iar tipele goth n-ar mai fi violate in plina strada de manelari.

Concluzie:
W.A. Mozart nu e cu nimic mai presus ca N. Guta. Si nici invers. Pentru planeta Uranus, cei doi sunt doua blocuri de carne si oase care in anumite perioade relativ distante de timp au produs diferite secvente si serii de note muzicale.

Bookmarkuieste-o pe Uranus ca grup de referinta, grupul in care tanjesti sa intri. Din acest grup select mai fac parte toate planetele sistemului nostru solar si... in principiu cam orice corp ceresc cu o masa mai mare decat cea a Casei Poporului. Poti sa o arzi si tu nepasator ca Luceafarul!

Deci:
Nu fi prost, fii Uranus!

duminică, 20 septembrie 2009

Za carz

Azi am dat o tura cu gangstamobilul lui Balbacea. Detine un Ford Orion proaspat reparat (care mai mult arata a oreion), vechi de 20 de ani care necesita racire periodica. La cooling point mi-am permis sa fac cateva poze, sa se vada ca o ardem super rural si supernatural. Cateodata chiar supra.

Mi s-a confesat:

Muncesc, am masina... o femeie si un copil lipsesc!

Cam despre asta e vorba, ca sa ma folosesc de o replica tocita indelung in lungmetrajul Pescuitul Sportiv.

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Costel Copaceanu si analiza PiPi-ului

Costel Copaceanu, fost profesor de matematică, susţine că prezentul se măsoară cu secundă la puterea a doua, în timp ce trecutul are ca unitate cu măsură secunda iar viitorul se măsoară cu secundă la puterea a treia.
Interviu "Cuget Liber" Constanta, 29 septembrie 2008:
http://copaceanu.blogspot.com/2008/09/interviu-cuget-liber-constanta-29.html

Evident ca abereaza in draci, eu spun asta intuitiv ca nu stiu fizica dar... astept un post amplu de la raparapandula prin care sa demonstreze ca mosu' se inseala cu teoria lui tampita.

Am dat de individul asta prin intermediul www.gigel.org . Tipul e extra-mega-super amuzant. In sensul ca te caci pe tine de ras la ce fluturasi ii trec prin minte. Ciuperci mexicane cu romparkin e un cocktail slab pe langa ce schite face asta cu mintea "limpede". O combinatie de nume de piese muzicale, fizica, religie, aberatii si schizofrenie. Cam seamana cu postmodernismul, nu? Omul asta chiar merita o expozitie cu "operele de arta", ca toate sunt puse pe hartie, scanate si publicate pe blogul personal: http://copaceanu.blogspot.com/

Am ales-o pe una dintre cele mai bune. Enjoy!

Cum am ars-o neoficial la concertele din week-endul trecut

Extrase din doua recenzii de evenimente ce vor aparea pe www.4elemente.ro:

22:20
Eeram in fata Fabricii, alaturi de un grup destul de mare de tineri urbani galagiosi si aparent suspecti. Se aude un claxon. Dintr-o masina luxoasa scoate capul pe geam un cefos si tipa in gura mare : "Ce faceti ma aici?" Impactul dintre doua lumi total diferite, antagonice chiar. Impactul este atenuat de lipsa reactiei celor ce stateau la coada pentru a intra la concertul Dub FX, care pareau prea entuziasmati de evenimentul ce urma sa aiba loc pentru orice alt tip de interactiune cu mediul inconjurator. De ce starneste Dub FX astfel de atitudini? (Concert DuB [email protected] pe 12 sept 2009)

...


13 septembrie nu a fost deloc o zi cu ghinion pentru putinii amatori de concerte hiphop din aceasta perioada a anului. In clubul bucurestean Suburbia s-a derulat un dublu eveniment-o aniversare si o lansare de album. Irefutabil News, situl cu cea mai buna initiativa jurnalistica si cu cele mai putine realizari in domeniu, a implinit 3 ani de existenta, iar trupa craioveana C.I.A. (Craiova Independent Artists), una dintre cele mai de succes marci din hiphop-ul autohton, a lansat cel mai nou material discografic- Radio . 21 00 Am poposit in Suburbia . Reparasii asteapta la mese, nu sunt multi. De departe cel mai prost warm up pe care l-am auzit pana acum la un concert hiphop, muzica asta imi strica bunatate de cocktail. La polul opus locului din care se pune muzica, in spatele scenei, troneaza avatarul C.I.A. -microfonul inaripat care pare ca isi ia zborul dintr-un cartier de blocuri. (Concert [email protected] pe 13 sept 2009)

Am doua posibilitati in ceea ce priveste viitorul, care nu prea arata bine din perspectiva sociologiei: fie master la facultatea de jurnalism, fie niste cursuri postuniversitare la aceeasi facultate. Fiindca e musai. Sau poate ma apuc de trafic de carne vie.

Si acum ceva off the record de la concertul Dub FX de sambata trecuta:

Eram in fata la Fabrica, mai exact viazvi de acest minunat club de dubiosi. Admiram sau cascam gura la tipele cool care isi tot plimbau corpurile prin fata mea."Sunt genul de femeie pe care nu o sa o ai niciodata! ", parca spuneau damele. Bine, asta la prima ocheada. Nu-s genul care sa se lase inselat de primele impresii... Dar sa lasam la o parte humphreybogartismul si sa trecem la facts . Cu un sfert de ora inainte fusesem cu Diana sa luam chestii de baut. Pe drum, faceam misto de astia care au venit la concert, ca toti doar pareau drogati. Si m-am gandit ca n-ar fi rau sa parem si noi rupti in dinti. Ca tot e la moda. Asa ca pe langa emblematica sticla de apa la jumate am mai cumparat si niste ciocolata Bounty ca sa se vada ca am ajuns in Nirvana pseudo-junkistilor. O triumfala victorie a provinciei pusa pe bascalie.

Numai ca misto-ul s-a intors impotriva-mi. Odata ajuns in fata clubului (am mancat ciocolata pe drum) a inceput sa mi se faca greata. In jurul meu erau aproximativ 20 de persoane, iar in fata clubului o gloata imensa de oameni. Imi era din ce in ce mai rau, imi venea rau sa vomit. Nu puteam sa fug, nu aveam cum sa ma ascund. Asa ca am pus usor mana la gura, ca si cand as fi cascat, am vomitat in cavitatea bucala si am inghitit repede mancarea semi-prelucrata. Vorba aia, am inghitit tot.Au scapat doar cateva picaturi pe obraz, dar nimic vizibil. Am inceput sa rad si i-am spus Dianei ca ma duc sa vomit. Am facut asta de indata ce am ajuns la siguranta primului intuneric de strada laturalnica. Mi-am promis ca n-am sa o mai ard ca un pseudojunkist niciodata si ca n-am sa mai mananc ciocolata pe burta goala in veci.

vineri, 18 septembrie 2009

Cum sa te feresti corect de sectanti

Am dat de un blog demential via forum hades records: http://credinciosii-intreaba.blogspot.com/

Nu stiu daca e facut la caterinca sau nu dar m-am spart de ras cand Parintele Ilarie(asa il cheama pe preacuviosul blogger)a dat urmatorul sfat celor care sunt "terorizati" zilnic cu flyere/cartulii/apocalipsa de catre martori ai lui Iehova, baptisti, adventisti sau alte religii d-astea new age:

Sfat duhovnicesc #1: există în comerţ abţibilduri ce pot fi lipite pe uşa oricărei familii creştine, pe care scrie cu litere de-o şchioapă: FAMILIE CREŞTIN ORTODOXĂ. INTERZIS SECTARILOR. Este lesne de înţeles că un simplu mesaj nu-i va opri pe aceştia, dar sub mesaj este desenată o cruce ortodoxă, obiect sfânt faţă de care sectarii manifestă o aversiune cunoscută. Pentru protecţie suplimentară, puteţi agăţa busuioc sfinţit deasupra tocului uşii, iar cu lumânarea din noaptea sfântă a Învierii puteţi afuma o cruce chiar pe latura de sus a tocului. Această cruce prost desenată poate sta acolo pe tot parcursul anului.


Acum inteleg eu de ce erau cruci din astea tuciurii, facute din fum deasupra fiecarei usi din blocul in care stateam in Alexandria back in the days . Erau credinciosi ferventi care ascultasera si urmasera cu sfintenie cuvintele parintelui Ilarie. Si eu care credeam ca se joaca derbedeii noaptea in scara blocului cu brichetele...

Si acum o reconstituire grafica a usii fostului meu vecin "de deasupra" din Alexandria, muncitor la uzina orasului, Rulmentul(stiu asta pentru ca mereu ma intalneam cu el pe la 4-5 dimineata in scara blocului cand eu veneam de la chefuri si el pleca la munca... pe deasupra mai avea si fata de om care manuieste rulmenti). La un moment dat a vrut sa imi sparga usa alcoolicul dar asta e alta poveste, poate o sa imi vina cheful de scris patania alta data...

Later Edit-o juma de ora mi-a luat capodopera. Cred ca o sa o imprim si o sa o pun in rama :))

OTV&CO: comentatorii(I)

O gramada de idioti pe siturile de torrenti. Am gasit una tare astazi, cand o ardeam aiurea printre commenturi pe filelist.ro. E un comentariu la Fight Club, un film care are deja prea multi fani:
Foarte tare filmu, cat despre cel care a facut ripu asta... nu inteleg de ce a bagat frame-uri de la el, in special ultima poza cu p**a lu ala in prim plan.

joi, 17 septembrie 2009

Despre asta e vorba

Azi am sapat o groapa pentru noul wc al bunicului. Bine, impropriu spus "sapat"... vorbim despre aproximativ 30 de cm de scarmat intr-un pamant nesimtit de tare. In drumul meu spre fundul haznalei am dat peste un ciob de tigla si peste o bucata de tabla tesita. Bonus o radacina de pom care dupa ce a cedat sub loviturile fierului de gropi a imprastiat in aer o aroma proaspata de seva. Mirosea bine viitoarea cacastoare. Empatizez cu minerii din Jiu si, pe viitor, le voi ridica statui de argint.

Am mai vazut un Spike Lee joint. Malcom X cu Denzel Washington in rolul activistului pentru drepturile omului. Daca ai 3 ore la dispozitie si chiar vrei sa vezi ceva frumos... descarca-l de pe torrenti ca e smechereanu.

Si acum, surpriza serii! Atat de mult imi place muzica raggae si cultura rasta ca in timp ce gateam spaghete m-am gandit sa tai ardeii sub forma steagului jamaican.

Am realizat, deci, un steag jamaican din gogosari!

Silaaaasia, rastafaraiiii, bomboclaaaaat!

Pro Tv e un jeg!

Siteul "Scrot TV"-ului e o cisterna cu balast de tip spam. Le dedic din inima bancul cu bascula. De ce? Pentru ca de cateva luni primesc pe mail fluxul lor de stiri de cacat cu titluri scoase din Cancan, Click si Libertatea. Am trecut destul de usor peste bombele lacrimogene cu Michael Jackson dar nu am putut ignora titlul asta :
Are 17 ani si e Miss Romania! Unii zic ca e urata! Tu ce zici?
Raspunsul meu la ei pe site, ca d-aia ne-a dat Dumnezeu si internetul si democratia. Sper sa fie acceptat:
Eu zic ca Miss Romania e destul de sluta dar nu se compara la uratenie cu telenovelele produse de trustul vostru de poponari. Fuck Media Spam Pro!!!

Kanye West e peste tot

Chiar si pe ahhg.ro apare personajul care a dat/luat humiliation la MTV Music Awards. Clickuieste daca poti:
http://kanyelicio.us/

Site cu meme-uri Kanye West:
http://kanyegate.tumblr.com



The Mask of Doom: A Nonconformist Rapper's Second Act

www.stonesthrow.com/news/2009/09/doom-in-new-yorker-mask-of-doom

Cam asa arata un grand reportage (chiar daca nu l-am citit in totalitate, din motive obiective)... jos palaria, tricoul, chilotii, bocancii. Genul de articol pe care l-as fi citit chiar daca nu era vorba de MF Doom. Daca valoarea unui SF se vede atunci cand ii scoti elementele fantastice, atunci la un reportaj valoarea exista daca scriitura ramane atragatoare in absenta personajului urmarit de gazetar.

miercuri, 16 septembrie 2009

Flicks

Spike Lee e regizorul, She Hate Me e filmul. Povestea clasica a unui barbat care insamanteaza 18 femei, se transforma intr-un Saint-Just modern si da in gat afacerile necurate ale companiei la care lucreaza si isi gaseste fericirea alaturi de doua lesbiene. Sa dai in plans si nu alta. Ce imi place la Spike Lee e ca stie sa filmeze, face filme serioase si lungi si niciodata nu uita sa se lege de problemele afro-americanilor. Dar pentru mai multe detalii in legatura cu ultima tema, uitati-va la Bamboozled (e cu Rapaport din "Salvati de clopotel", Mos Def si, extraordinar, Canibus!!! ).

PS: Pana acum am primit 30 de mailuri cu "thread subscription" la ahhg.ro. Asa ca cei care aveti cont pe sait si ati dat si e-mailul, e posibil sa fiti, deasemenea, inundati cu subscriptii fara sens. Nu e vina mea si nu cred ca e nici a lui raparapandula. Imi cer eu scuze in numele amndurora.

Kid Cudi - Man On The Moon: The End Of Day

Kid Cudi e "the new thing" in hiphop. Nu e ca Tupac, Biggie sau Big L, un rapper obisnuit cu strazile, cu subiectele dure si cu lirica densa, e mai degraba un actor care stie sa cante/danseze/distreze, un produs al, deja legendarului dupa isprava de acum cateva zile de la MTV Music Awards, Kanye West . E foarte talentat si foarte muncitor. Mie unul imi place albumul sau de debut " Man On The Moon: The End Of Day"(probabil o sa ramana mai bine de o luna pe player), imi place ca pe langa faptul ca e market-oriented si facut pentru charturi si tv e si conceptual, impartit in cinci "acte", cinci stari care sunt portretizate prin cate 3 melodii.

O recenzie a albumului aici:
http://www.hiphopdx.com/index/reviews/id.1260/title.kid-cudi-man-on-the-moon-the-end-of-day

Nu pun link de download cu albumul, il gasiti la o simpla cautare pe google.

Video la piesa "Make her say", cu sample spin-off genial lucrat!) din Lady Gaga-Poker face
Video la piesa "Day'n'nite":
Video la piesa "Day'n'nite", remixat de Crookers:

marți, 15 septembrie 2009

Revenge of the Rahova

Eram pe langa Autogara Rahova, urma sa plec cu microbuzul spre Alexandria. Chiar in statie e o bodega/restaurant "El blablalba", am uitat denumirea exacta. L-am vazut pe un mos ca manaca acolo si deodata mi s-a facut si mie pofta de mancarea aia din barul ala imputit. M-a dus cu gandul la hanurile din Bucurestiul vechi, asupra carora e posibil sa am o imagine muuult trunchiata fata de cea reala. De fapt, era o imagine a Hanului Ancutei pe un fond color al Micului Paris. Un fel de productie hollywoodiana a "Jurnalului lui Ann Frank".

Oricum, imaginatia mea ruleaza!

In fine, ideea e ca pana si mat-ul asta din Rahova are standarde mai inalte decat spelunca aia de Revenge. Macar tin la eticheta, nu primesc chiar pe oricine in incinta.

vineri, 11 septembrie 2009

Un cocktail de vara

Heh, zappuiam prin pozele facute cu telefonul si am dat peste ceva interesant.

Poza din Vama Veche cu "mai tai-ul inimioara".

In ultima zi de summer jam, tarziu in noapte, cand urlam de unul singur la luna, pierdut printre niste pietre si scoici de cacat, l-am trimis pe Dima sa imi ia un cocktail ca eu nu eram in apele mele/stare. Cand s-a intors mi-a spus ca barmanul a crezut ca bautura e pentru o fata asa ca l-a ornat cu o inimioara roz, pentru "impresia artistica"... treaba smechera a fost ca nu se "farma" inimioara chiar daca miscam lichidul sau amestecam usor cu paiul. Parca era facuta din piatra. Bineinteles, dupa 20 de minute de holbat la ea si dupa ce am dansat cu paharul in mana pe langa fetele din incinta, mandru de mica mea opera de arta usor alcoolizata, am baut-o. Pe principiul batranesc, cocktailul se-nvarte ce se-nvarte si pana la urma este dat pe gat. Dupa care am dansat pe plaja si m-am luptat, in plina noapte, cu valurile marii simuland o lupta cu diavolul. Amin.

Peste cateva ore avea sa rasare soarele. Nu m-a mai prins treaz momentul.

miercuri, 9 septembrie 2009

Ce am mai facut neoficial la One Love Festival (exclusive shit) 4

A aparut pana la urma si cronica "oficiala": http://www.iconcert.ro/one-love-festival-mix-ul-perfect-dintre-senzatii-tari-reggae-si-ploaie.html#more-14730

Ce ma scoate de-a dreptul din minti atunci cand vine vorba de astfel de reportaje e fictionalizarea evenimentului. Totul devine o poveste, mai ales atunci cand ai de-a face si cu "viziunea" celui care iti redacteaza textul inainte de publicare. Dupa interpretare, vine o suprainterpretare care fute tot cadrul pe care (daca esti pasionat si te preocupa scrisul) cu greu l-ai ridicat.Am de-a face constant cu dificultati precum spatiul restrans de desfasurare a ideilor, cuvintele incapabile de o cronologie "reala" a faptelor, subiectivitatea, lipsa unui "etalon" al selectivitatii, vocabularul care mereu trebuie ajustat si adecvat si memoria supraincarcata care uneori imi joaca niste feste grave (la Summer Jam nu am notat absolut nimic asa ca a trebuit sa sap si sa scot la lumina trei zile incarcate de concerte).

Sa ne oprim putin la selectivitate. Ideea ca trebuie sa urmaresti ce se intampla pe o scena la un anumit eveniment e doar o CONVENTIE, asta NU inseamna ca acel fapt e cel mai important de acolo... de ce ar fi atat de important ca pe scena canta Madonna si pentru cine ar fi atat de important? Doar se presupune ca pe cititor il intereseaza prestatia Madonnei si figurile de dans ale echipei sale coregrafice. Avem de-a face, deci, cu niste speculatii care in lipsa de alternative "narative" (nimeni nu va scrie un articol amplu despre, sa zicem, Costel Popescu-platitor de bilet... de fapt nimeni nu va scrie altceva decat ce s-a intamplat pe scena) se transforma in "subiectul principal" al concertului. Povestea ziaristului se centreaza pe ce se intampla pe scena din inertie "deontologica", din normele acceptate si respectate de o breasla si nu din "magia", importanta intrinseca a "evenimentului".

Un jurnalist de la Catavencu (si a reusit sa publice articolul tocmai pentru ca Academia Catavencu nu e Cotidianul/Jurnalul National/Gandul/etc, adica un ziar care respecta cu strictete anumite norme jurnalistice) a vorbit intr-un articol, e adevarat, nu se numea "cronica eveniment Madonna", despre homosexualii si transexualii care se aflau la intrare la concertul Madonna din Parcul Izvor... de ce n-ar fi acesta subiectul principal al concertulului Madonna?

Ceea ce vreau eu sa spun e ca totul e o MARE harababura greu de pus in ordine si ca reportajele astea (in marea lor majoritate prost scrise, insipie, plictisitoare, incorsetate de aceeasi structura invechita si impaciuitoare) nu fac nimic altceva decat sa dea impresia ca cineva a inteles ce s-a intamplat candva, undeva. Din pacate, acesta intelegere e doar o aspiratie ( as zice una romantica chiar), in realitate jurnalistul trimis acolo nereusind sau nefiind lasat (politici redactionale) sa acceada cu adevarat in profunzimea faptelor observabile (ce sa mai vorbim de cele greu de observat, cele latente).

De ce? Pentru ca totul se desfasoara prea repede pentru o astfel de operatie complicata cum e intelegerea in profunzime, in straturi.

Cu toate astea, merita sa citim cronici de evenimente (atata timp cat le cunoastem/acceptam limitele si "fraudele" informationale). Cateodata ne sunt servite niste povesti minunate, unele dintre ele chiar mai bune decat romane sau nuvele la care s-a muncit ani intregi.

De exemplu:
Hunter S. Thompson - The Kentucky Derby is Decadent and Depraved
http://www.chrudat.com/derby.html

marți, 8 septembrie 2009

Ce am mai facut neoficial la One Love Festival (exclusive shit) 3

Mai sunt cateva chestii de povestit, nu foarte interesante dar... mna, mai interesante oricum decat ce faci tu in mod normal asa ca...

Sa derulam putin caseta... Eram pe la cimitirul comunal in sfanta zi de vineri, in localitatea giurgiuveana Comana in drum spre One Love Festival. Injuram de zor in gand ce apucam. Organizatori, primari, Basescu, organizatori, pe mine, organizatori. Motivul era simplu. Prea mult de mers, cu atata bagaj in spate. In plus de asta... URASC sa merg mult, singur si prost. Trecusem de vreo 10 minute de afisierul pe care scria "Rezervatie Nationala blablablablabla". Copaci in jurul meu si un drum asfaltat. O masina neagra vine din fata si incetineste langa mine. Tipul de la volan, un chelios fara tricou, ma intreaba in engleza daca stiu unde e festivalul. Nu, nu stiam... dar tot era mai bine sa merg la cacealma decat sa imi putrezeasca oasele in nenorocitul asta de desert lemnos. Printre bagaje si muzica raggae am zarit o tipa (pe bancheta din spate, langa mine, ne despartea un rucsac si saci de dormit), si doi bulgari cu capul mare pe locurile din fata. Ca erau bulgari, tocmai din Sofia plecati, invitati de organizatori sa bage niste muzica. Ne-am intors la rascrucea de la cimitir sa ne orientam mai bine. Asta a fost ideea mea! De acolo am luat-o pe un camp, caci vazusem eu un indicator care arata o sageata in directia respectiva... dupa 500 de metri am dat de o bifurcatie, bulgarii nu m-au mai intrebat nimic, au facut instictiv la stanga. Ne-am oprit pana la urma langa un lan de porumb, ca vroia tipa sa se pise. In timpul asta eu am ramas la masina si soferul (muzicant care mai venise cu cativa ani in urma in Ro cu o trupa de punk, la un festival in Craiova) mi-a dat telefonul sa vorbesc cu persoana lor de legatura din Romania (o tipa) care era deja la festival si care putea sa ne dea directii cum sa ajungem mai repede la locul in care se desfasura toata treaba. Bineinteles, mi-a dat mie sa vorbesc pentru ca eram unicul vorbitor de romana si presupuneau, probabil, ca vom comunica flowless.

Normal ca asta nu s-a intamplat! Dupa o discutie suprarealista de 10 minute, tipa imi spune ca trebuie sa ne intoarcem la rascruce si sa mergem pe drumul in panta. Zis si facut. Urcam pe panta si iar se pare ca am dat de middleofnowhereliketheletterh. Iar o sun pe tipa cu directions. Acum imi spune ca de fapt era bine sa mergem pe drumul initial (adica ala pe care ma indreptam eu cand m-am intalnit cu bulgarii) si ca nu trebuie sa ne speriem, e mult de mers. Pur si simplu sa-i dam inainte cu tupeu... pana la urma o sa vedem semnul mov cu One Love Festival, undeva pe dreapta. Deci chiar si fara mine, oamenii ajungeau pana la urma la festival. Ce bine ma simt cand sunt nefolositor!

Bulgarii s-au relaxat, si-au aprins un cui si si-au scos de la rece berile ale caror etichete erau pline de litere chirilice. Am refuzat politicos berea, nu mancasem nimic si nu avem chef de lesin and stuff. Cred ca le-am parut sarac cand le-am zis ca nu am mancat nimic toata ziua. Muzica reggae rula in difuzoare, era timpul pentru un mic chitchat... m-au intrebat de Braila, unde e si cat de departe e, vroiau sa viziteze orasul pentru ca acolo ar fi pregatit niste bulgari o anumita revolutie. Le-am spus si eu ca am ceva conexiuni cu Bulgaria, ca am niste rude pe acolo si ca am vizitat foarte demult Veliko Tarnovo. Le-am spus de Alexandria, tipa a reactionat normal: "Alexandria... what a strange name!"

Ce am mai facut neoficial la One Love Festival (exclusive shit) 2

Bineinteles ca trebuia sa existe un sequel la toata treaba asta.

Articolul a trecut prin foc si spada, s-au scos din el partile nedemne de o recenzie. Iata ce s-a scos:

Introducerea mea cu centrul localitatii Comana a fost taiata, probabil din cauza ca am facut misto de primar:
Cobor din maxi-taxi-ul stationat in centrul localitatii Comana pe la ora 17:00 (Vineri, 4 septembrie) si nu stiu incotro sa ma indrept. Un satean ma indeamna sa merg la primarie si sa intreb acolo unde se tine acest festival in padure de care localnicii nu au auzit. Il prind pe primar chiar pe punctul de a se urca in luxoasa sa masina de teren. "Mergi pe ulita din fata si apoi faci prima la dreapta. E un drum asfaltat prost…de fapt asa e el…" ma informeaza si in acelasi timp se scuza primarul. Pe langa faptul ca e prost, drumul acesta care duce la One Love Festival (locul in care, citez de pe site-ul organizatorilor, "toate triburile sunt binevenite sa imparta muzica, natura, cultura si doar vibratii pozitive") este destul de lung si obositor. Norocul meu a fost ca m-au luat cu masina, pe post de ghid ad-hoc, cei de la Dopotamix Sound Pista, niste bulgari de omenie care aveau sa bage muzica la festival, ceva mai tarziu.
O alta bucata interesanta a fost scoasa, basca o observatie live la locul "faptei". De data asta am vorbit de cocalarii care au venit de prin comunele alaturate sa se uite la urbani drogati/tripati/bauti cum se destrabaleaza pe reggae/dnb/dubstep/drumuri de legatura:

Pacat ca nu a avut cine sa se bucure de ele, publicul fiind foarte putin numeros in cele trei zile de festival. Insa nu este nicio problema, lucrurile pot fi rezolvate prin cuvantul « resurse umane » si alternativele rurale din apropiere . Iata cum s-a intamplat la fata locului :
01:09 (noaptea de vineri spre sambata) - Ma aflu la main stage. Ringul de dans e gol, in centru un grup de localnici, tineri. In mijlocul lor e un jandarm care ia datele noilor veniti si incearca sa le explice pe un ton mai dur ca nu au ce cauta in zona din moment ce nu au platit bilet. Unul dintre bastinasi rade batjocoritor si spune ca il cunoaste pe primar si ca oamenii legii nu au nicio putere asupra lor. Acesta este motivul pentru care toti cei aflati (cat o gasca de bloc) in acest moment la scena principala stau tolaniti pe sub copaci sau se indreapta crispati catre drumurile de acces catre celelalte scene.
Recunosc ca paragraful asta va aparea in mare masura in forma asta pe iconcert.ro. Doar ca e atenuat finalul. Clar nu pica bine aia cu "aventura sau dezastru". Desi trebuie sa recunosti ca suna al dracului de bine :)

De vineri si pana duminica cei prezenti acolo au avut (sau avut posibilitatea de a) ce vedea si asculta : o padure "haiduceasca" si un lac cu foisoare suspendate pe apa si poduri din scanduri, muzica buna "livrata" intr-un sunet de calitate si filme bune, mancare nu prea variata si un singur tip de bere si, ceva absolut special si neinclus in programul oficial - o ploaie in salbaticie asezonata cu stropi mari de noroi care m-a facut leoarca, o impotmolire cu masina in acelasi noroi si o sperietura pe cinste. Si mi ape scurt? One Love Festival - aventura sau dezastru.

Sa revenim in padure si la ce am mai facut p-acolo. E drept, neoficial. Multe fete pentru cati de putini eram. Vineri noaptea ma indreptam spre cort pe unul dintre cele mai lungi si infricosatoare drumuri. Eu merg destul de repede asa ca am depasit cativa turisti. La un moment dat dau de doua gagici singure si incerc sa le depasesc. Trec exact printre ele. "Ia uite, un deschizator de drumuri!". "Da, o calauza! " zic si eu sec. Ce a fost asta??? Cred ca ar fi trebuit sa ma opresc si sa continui discutia atat de interesanta dar... neah, trebuia sa ajung la cort, sa imi iau nasturi d-aia de cumparat mancare si bautura si sa ma intorc la scena dnb. Soarta imi fusese scrisa deja, nu mai era cale de intoarcere. Ma transformasem intr-un nenorocita de masinarie care era programata sa se plimbe aiurea de la o scena la alta pana se strica.

Ce am mai facut neoficial la One Love Festival (exclusive shit)

Cobor din maxi-taxi-ul stationat in centrul localitatii Comana pe la ora 17:00 (Vineri, 4 septembrie) si nu stiu incotro sa ma indrept. Un satean ma indeamna sa merg la primarie si sa intreb acolo unde se tine acest festival in padure de care localnicii nu au auzit. Il prind pe primar chiar pe punctul de a se urca in luxoasa sa masina de teren. « Mergi pe ulita din fata si apoi faci prima la dreapta. E un drum asfaltat prost…de fapt asa e el… » ma informeaza si in acelasi timp se scuza primarul. Pe langa faptul ca e prost, drumul acesta care duce la One Love Festival (locul in care, citez de pe site-ul organizatorilor, «toate triburile sunt binevenite sa imparta muzica, natura, cultura si doar vibratii pozitive ») este destul de lung si obositor. Norocul meu a fost ca m-au luat cu masina, pe post de ghid ad-hoc, cei de la Dopotamix Sound Pista, niste bulgari de omenie care aveau sa bage muzica la festival, ceva mai tarziu.
Ce ai citit mai sus e un pasaj din recenzia One Love Festival pe care am trimis-o spre publicare pe www.iconcert.ro acum cateva minute.

Am tras o spaima ca in blairwitchproject sambata noapte. M-am pierdut in padure ca prostul. Pe o ploaia torentiala m-am aventurat pe o scurtatura. Pentru 10 minute nu am stiut unde sunt. Daca nu vedeam o luminita, probabil ma plimbam ca o basina in izmene pentru mult timp. Salvarea a venit de la un grup galagios cu multe surse de lumina. Le-am spus clar: "Si acum nu ma mai despart de voi!" Tin sa le multumesc pe aceasta cale, chiar daca nu citeste nimeni aceste randuri sisifice.

One Love Festivalul a fost ok. Ma org, ok pentru mine care nu am prea mari pretentii cand ma duc pe undeva. Ideea e ca mereu gasesc ceva de facut. Vineri am ars-o exclusiv singur. Me, myself and I gen Beyonce. Si m-am simtit al dracu de bine... ma rog, m-am simtit bine abia dupa ce am servit prima masa pe ziua respectiva, adica dupa ora 20:00. Nu mai zic ca in aceeasi zi era sa mor deshidratat deoarece imi era rusine sa cer cuiva o cana cu apa si organizatorii inca nu pusesera in functiune barurile, asa ca nu aveai de unde sa iti iei ceva de baut. Deci muream din neputina si rusine. Cu toate astea, imi consumam energia, din juma in juma de ora mergeam aproape un km pana la restaurant sa vad daca s-a deschis.

Pot spune ca am vazut trupe live, dj si jocuri de lumini printre drumurile pe care le faceam intre scene. Petreceam foarte mult pe drumurile alea din padure la One Love Festival. Pana la urma am ajuns sa le iubesc, mai ales noaptea cand se mai speria de tine si tu de ea cate o veverita sau dracu stie ce.

Noii mei prieteni bulgari de la One Love Festival mi-au spus sambata pe la 12, in timp ce serveam impreuna micul dejun la Hungry Tiki ca le-au ros soarecii atele de la cort si ca nu s-au odihnit bine deloc din cauza asta. Unul dintre ei (erau 3, doi baieti si o fata) mi-a aratat si dovada, o bucata din respectiva franghie de cort sau ce naiba era. Cand am auzit asta nu m-am putut stapani... am facut o fata d-aia: " Ba, voi ati fost uber drogati azi-noapte de imi spuneti baliverne d-astea!!!" De obicei nu fac scene dar de data asta nu m-am putu abtine sa nu fac fete-fete. Cred ca si-au spus si ei in pasareasca lor de bulgara: "Coaie, asta crede ca suntem nebuni! " Mi-am dat seama de asta deoarece aveau niste fete usor blazate, intimidate, timp de 2 minute se uitau numai in jos. Ciudata faza, oricum. Totusi... cum cacat sa iti roada in padure soarecii cortul???