joi, 30 aprilie 2009

Infernul nu-i ca berea

Stii cum e in iad? Ai simtit vreodata pe sira spinarii respiratia de caine a mortii? Ai fost violat de diavol? Hai ca deja exagerez...

Infernul e drumul Alexandria-Bucuresti, cu microbuzul, dupa o noapte nedormita si stropita din plin cu bere... si pesti prajiti in untura. Da, acum imi vine sa vomit cand ma gandesc dar atunci i-am mancat integral, inclusiv capul. Nu, nu e amuzant bancul cu capul pestelui. Ramasesem la "Muie Balbacea!". Da. Muie balbacea ca ai existat in dimineata zilei in care eu eram nedormit si mahmur. Trebuia sa vina ma-ta si tac-tu sa strice paranghelia si sa trebuiasca sa ne tiram toti de la tine. Bineinteles ca nu puteam sa stam pe strada, ne-am dus intr-un bar sa bem o cafea. Nu spun numele barului ca e prea de cacat. Barul.

La o masa ne inghesuim vreo 6 persoane. Fum, cafea, D. bea bere, se pare ca nu i-au ajuns kilele de noaptea trecuta. Eu o dau in spin-off-uri de blockbustere si imi iau la revedere de la toti. Brusc, spontan si irevocabil. "Plec la Bucuresti ACUM, nu mai stau cu voi! Pa!".

In microbuz, statia de plecare din Alexandria spre Bucuresti. Transpir ca un porc si respir foarte greu. Simt furnicaturi in stomac, parca am niste nenorociti de viermi in burta care tocmai s-au gandit sa metamorfozeze in fluturasi multicolori. "Cred ca ar fi mai bine sa cobori. Nu o sa rezisti o ora jumate. E imposibil. Deja ai toata mancarea in gat, gata sa iti transforme gura intr-un cacat de fantana arteziana. Si mai exista si riscul sa lesini... Asta n-ar fi o problema, ca doar esti pe scaun. Or sa creada ca ai adormit. Ma rog, mai ai o posibilitate si la asta toata lume o sa strige bingo... sa vomiti in timp ce lesini... sau sa lesini in timp ce vomiti".

Cam asta era tangoul care se dansa atunci in capul meu. Calcule, posibilitati, probabilitati, chestii, socoteli.Iadul e un microbuz in miscare, ticsit de nespalati, in care te abtii sa vomiti sau sa lesini. De rusine. Tii cu dintii de aparentele sobrietatii si de eticheta de... tanar student? Rahat...

Nu puteam sa dorm. Aveam dintii inclestati si mi se uscase teribil gura. Uitasem de apa... am coborat la Draganesti sa imi iau o sticla de Dorna.

Bad timing. S-a intamplat sa infloreasca rapitza din imprejurimile Alexandriei exact cand treceam eu prin momentele astea foc. Parca aveam in fata ochilor ultimul nenorocit de tablou al lui Van Gogh. Un galben d-ala puternic, pisacios si mult ca o ceafa de bodyguard (si prost, se intelege) care parca iti sugereaza subliminal "Fa-o! Fa-o! Fa-o!" Cam asta era fundalul drumului meu infernal.

Cu ajutorul autosugestiei, autocontrolului si imaginatiei am reusit sa ma stapanesc pana la Bucuresti. Pot spune ca am invins fiara 666 si ca am de 100000000000 de milioane de ori mai multa experienta in problemele infernale decat voi. Cam asta am invatat din tot cacatul asta. Nu, nu dau autografe si nici nu ofer consultanta in iadologie.

P.S.: Toate personajele prezentate mai sus sunt fictive, doar imi exersez stilul gen... asta nu inseamna ca nu exista un samburel de adevar...

vineri, 24 aprilie 2009

Fuck yuppies! ...printre altele

Mi-am tras imprimanta canon. Ok, e impropriu spus "imprimanta mea" din moment ce taicameu a platit-o. Are scanner si xerox, tot dichisul. Tare mandru sunt de ea, deja mi-am tras vreo 60 de stickere cu www.ahhg.ro. Nu prea le am eu cu grafica publicitara, dar cel putin sunt creativ pe sloganuri... "www.ahhg.ro/acesta nu este un blog/citestehiphop". Trebuia sa ma angajez la Graffiti BBDO cand am avut ocazia.Acum va trebui sa spal veceuri o viata intreaga, sa ma casatoresc cu o tiganca, sa am o viziune simplista asupra vietii si sa fac o droaie de copii ca toti saracii.

Coupland Douglas e un scriitor bun. Daca Generatia X m-a dezamagit in mare pare, "Toate familiile sunt psihotice" e bucata de literatura de calitate. Un spumos tablou de familie dezmembratacudestindramatic canadiana. Un fel de Comedia moderna a lui Galsworthy dar minimalista si dusa la extrem. N-am lasat-o din mana pana in a doua zi de Paste cand a trebuit sa vin la Alexandria (stau undeva in suburbiile metropolei, adica la tara) sa ciocnesc niste oua cu prietenii.

Saptamana trecuta mi s-a stricat pc-ul. S-a ars sursa. Asa ca taicameu a chemat pe cineva de la un service (recomandat de un director de scoala generala) sa repare masinaria lu peste prajit. Dupa vreo saptamana apare si omul cu surubelnita sa vada care e treaba cu calculatorul. Marele depanator era chiar un coleg pe care il cunoasteam din liceu. Genul laudaros care crede ca daca injura in fata celor trecuti de prima tinerete pare mai adult . Nu a pierdut ocazia sa se faleasca in fata maicamii ca are firma si 4 angajati, ca a renuntat la politehnica din bucuresti pentru facultatea la distanta din alexandria deoarece "imi pierdeam dracului timpul pe acolo". In fine, a luat unitatea centrala, a bagat-o in masina lui proprie si personala logan de un rosu aprins si a plecat, stabilind sambata ziua in care sa aduca magaoaia reparata acasa. Am schimbat cateva cuvinte la plecare, despre cum o duce fiecare si curios fiind de multumirea lui de sine si de cum ii percepe pe cei de o seama cu el, i-am adus aminte de niste colegi de-ai lui din liceu, prieteni de-ai mei care o ard prin ape mai tulburi. Cu B. nu a mai vorbit de la bacalaureat (adica de acum 2 ani) de cand nu l-a lasat respectivul sa copieze la proba de fizica si despre S. a avut o parere gen "fi-ti-ar ala al dracu". Fuck yuppies!

marți, 21 aprilie 2009

Pregatiri de nunta

De dimineata am fost cu sorin ghiulea sa isi cumpere costumas de ginerica ca se duce sa nunteasca la finasu in viitorul apropiat. Si-a gasit pana la urma o carpa cu tot cu pantaloni si veston la 165 lei, ca doar nu merita sa dea mai mult, il poarta o singura data. Pantofiori de lac, lampalualadin, tzaisz, 75 lei. I-am zis ca e de unica folosinta (costumul), posibil sa se dezintegreze textila cand o sa puna banii in plic, dimineata. Deci sa aiba grija sa plece la momentul potrivit de la megapetrecere ca altminteri e posibil sa reediteze Cenusareasa... la un nivel ceva mai penibil. Deja il vad cum alearga prin spatele cortului, cu hainele zdrentuite, sa se ascunda intr-o vagauna, de rusine ca i s-a terminat costumul, la propriu. Sunt cinic pa umor azi.

Ajungem noi acasa, cu droaia de cumparaturi luate din crinul vechi alexandrean si binenteles... soso ardea de nerabdare sa probeze hainutele de-o noapte. De juma de ora se tot admira in oglinda si nu-i vine sa creada cat de serios pare. Bine, se simte cam prost ca a dat doar 240 de lei pe costumatie dar i-am spus eu sa stea linistit ca majoritatea dintre cei care vor veni la nunta o sa aiba costume la un bulion, no problemo. Dar or sa le poarte de parca ar avea pe ei straiele unui nenorocit de print arab. Deja o arde corporatist, vorbeste singur. "Strange mana mai cu putere fiule daca vrei sa lucrezi la noi la firma, hehehe". "Bah tzele ma duc pana la magazin imbracat asa... hai macar pana pe balcon". "Excelent imi sta!"

Aud chestiile astea in timp ce tastez si rad . Simt in aer un fel de "micile placeri ale vietii, e bine sa ne mai bucuram si de cacaturi d-astea vomitabile". Cateodata si umbra cartonului este buna in lipsa unei case adevarate. Da, acum mi-am dat seama ca are o tenta tristica ce am scris in "concluzie jen". Dar trebuia sa aiba o spoiala de intelepciune tot textul, nu?

joi, 16 aprilie 2009

Cantina comunista

Undeva in zona Izvor. Bineinteles ca Bucuresti. E o cladire cu o arhitectura interbelica, chiar vizavi de teatrul Bulandra. Dar sa nu ne lasam pacaliti de impresia de vechi care miroase placut, de poze cu Micul Paris in anii 20 si alte asemenea dulcegarii. Inauntru se ascunde probabil cel mai puturos monstru bolsevic din centrul capitalei, poate chiar din intreaga Romanie. E cantina de la medicina care, vorba contradictiei dadaiste, nu e o cantina. Spelunca asta ordinara te intampina cu un damf de comunism de cum intri pe usa, mai exact poti taia fumul marxist cu cutitul ca nu cred ca s-a inventat hota in unitatea asta alimentara. Cred ca au prajit cartofii in uleiul cu care e imbalsamat Lenin, caci pur si simplu iti vine sa vomiti stelute rosii de la mirosul de mort mumificat. Ca sa iti dai seama cam pe unde se afla (temporal) muzeul asta de fosile, imagineaza-ti ca nu se foloseste casa de marcat la ghiseul unde comanzi mancarea. Casierita (permanent in cap bineinteles si haine negre) iti scrie de mana comanda (pe niste chitante de culoare galbena, probabil au o vechime de mai bine de 3o de ani) si o trage apoi la indigo. Indigo! De cand dracu n-ai mai auzit cuvantul indigo? Astia INCA il mai folosesc!

Interiorul si decorul iti omoara orice fel de orizont optimist.E ca si cum te-ar lovi cineva cu patul Kalasului in coaie timp de o saptamana. Exact ca ceausismul optzecist, iti distruge orice forma de viitor si de speranta in mai bine. Draperii murdare, scaune cu spatar inalt, mese mici si pete pe fetele alea de masa zici ca au vrut sa imprime pe zdrentele alea cu care sunt acoperite mesele particularitatea capilara a lui Gorbaciov. Ba, iar imi vine sa vomit.

Bucataresele. Automat, grase. Dar nu, nu e tipul ala de bucatareasa grasa care iti face pofta de mancare si care gateste al dracului de bine. Nu e ca ma-ta :)). Bucataresele astea sunt cam cat URSS-ul de mari, basca satelitii. Cam cat uzinele falimentare din muntii Ural, Portile de Fier, Transfagarasanul, Casa Poporului, toate la un loc. Sunt de prost gust. Seamana cu niste transformeri construiti din simboluri arhitecturale comuniste. Atitudinea lor lasa de dorit. Sictirite tot timpul, iti arunca cu scarba mancarea pe masa. De fapt e normal sa faca asa, doar sunt tovarase membre de partid cu state vechi pe acolo.

Mancarea. E ca si cum ai manca soia dar fara soia. E ca si cum ai manca alb si negru. Non-culori, non-gust. Felurile de mancare (prajeli, prajeli, iar prajeli si, o ciorba si... salata... de varza... acra, veche) se schimba cam in ritmul cincinalelor de 10 ani. Cum era si normal intr-un sistem comunist, avem de-a face cu o conceptie rigida asupra retetelor culinare, schimabrea lor nefiind o optiune." Sa nu iesim din sistemul de gandire al materialismului dialectic, to'a'rase. Lupta de clasa ne invata ca salata de varza proaspata e un produs pur burghezo-mosieresc, de inrobire a muncitorilor din toata lumea! Sa bem mai bine un pahar de apa de la chiuveta si sa cantam Internationala! " Hai sictir scarbetilor!

Bineinteles ca si atitudinea bucatareselor e in concordanta cu socialismul clasic din anii 50 in Romania. Au tendinta sa iti rupa libertatea in doua si sa iti arate ca tu nu contezi catusi de putin chiar daca nemultumirile tale sunt bine intemeiate. O data am asteptat cam 20 de minute sa vina o batoza sa imi ia comanda. Bineinteles ca eram revoltat, ca le vedeam cum leneveau ca niste putori pe scaune in loc sa serveasca clientii. M-am dus la sunculita care pregatea mancarea aia imputita si am vrut sa-i dau chitanta direct si sa imi iau singur portia de cacat comunist, m-am gandit ca tot mai bine e sa ti-o faci cu mana ta. "Ce ba, nu mai ai rabdare? O sa vina sa iti ia comanda de la masa!", rage vaca sa se auda in toata bomba. "Pai astept de foarte mult timp si ma grabesc!", ii zic eu."Ce treaba ai?", continua balena din Moby Dick. "Mai avem si noi cursuri ca d-aia suntem studenti", am replicat. Ti se taie macaroana in stil stalinist, exact ca represiunea studentilor revoltati din Moldova. Si ca sa intaresc ideea ca vointa ta nu conteaza in sistemul asta dejist, ganditi-va ca atunci cand te cazezi la medicina esti obligat sa te abonezi la cantina asta "minunata". Ce ziceam de stilul comunist?

marți, 14 aprilie 2009

Interviu Roman (Ginta)

Recunosc ca habar nu am avut despre hiphopul moldovenesc pana astazi. Preocuparea mea brusca pentru rapul facut peste Prut a fost influentata de evenimentele tulburi care se desfasoara acolo de cateva zile bune. Da, am actionat putin „senzationalistic”, m-am repezit la un subiect “fierbinte” care nu imi suscita interesul pana mai deunazi. Dar nu cred ca dauneaza nimanui actiunea mea „jurnalistica” ba dimpotriva, cred ca unii dintre voi sunt extrem de curiosi sa vada care e situatia unui hiphop romanesc aflat intr-un context total diferit si tensionat. Asa ca am pus mana pe messenger si am inceput sa ma interesez in stanga si in dreapta in legatura cu o trupa de hiphop sau un mc bun din Basarabia care e dornic sa raspunda la intrebarile mele sacaitoare.

Nerub (mersi bah!) mi i-a propus pe cei din trupa Ginta, mai exact mi-a dat idul lui HAM. Acesta mi l-a recomandat pe Roman, un alt mc de la trupa care a aparut pe compilatia Vocabule 2 ale carui, dupa spusele lui HAM, ganduri „is mai profunde”. In timp ce asteptam „accept as a friend” de la Roman, am dat jos de pe net albumul Ginta - Raparaptus, sa nu mor prost. Am avut un sentiment ciudat, parca ma intorsesem undeva in 98-99, la stilul ala „raw and uncut” gen Ghetto-daci . Un sentiment straniu dar placut. Cateodata, miscarile astea oarecum anacronice sunt cat se poate de placute cand tanjesti dupa un trecut la care te raportezi cu mare respect. Pana la urma, omul nostru a intrat. Daduse o raita prin oras, probabil sa ia pulsul strazii. Mi-a spus ca era aproape pustiu prin zonele de interes, lumea se replieaza acum, „totul e pe maine...” (n.r. 09 aprilie 2009).