vineri, 25 decembrie 2009

Schijele unei false memorii

Infuleca cu pofta sarmale in foi de varza si isi privea in oglinda din perete chipul istovit. Isi vedea fata rosie plescaitoare, burdusita cu dumicati ca niste galci in obraji. In coltul gurii i se formasera picaturi de grasime care picurau chinezeste pe musamaua inflorata a mesei. Din cand in cand mai taia cu un cutit cu maner de lemn o gogonea murata. Patru felii egale, zemoase si verzi. O musca roia deasupra farfuriei cu muraturi. Astea invie de la caldura. Bazaie si nu se lasa pana nu o mierlesc. Furculita lovea cu nervozitate farfuria si mainile ii pareau nestiutoare de actul hranirii civilizate. Era, pesemne, deprins sa manance singur. Inghitea rotocoalele de sarmalecupainesimuraturi cu suspine prelungi, ce veneau parca din plamanii sufletului. O atmosfera calaie in camera caci dupa-amiaza sobele se odihnesc. Stateam lipit de teracota rece si ma prefaceam ca dorm. Bunica croseta un ciorap de lana pe marginea patului. Un ochi inuntru, unu' afara, unu' inauntru, unu' afara. Ii simteam nemultumirea fata de omul de la masa, oaspetele nepoftit. Nu se astepta sa apara nebunul, era ultima persoana la care se gandea ca i-ar face o vizita de Craciun. Si mai ales ca nu e nimeni acasa, doar ea si nepotul, nu e bine. Nu e bine deloc. Trebuie sa gaseasca o cale sa il dea afara. Pana la urma e o ruda indepartata, care a luat-o razna si care traieste ca un vagabond. Doarme pe unde apuca si munceste cu ziua ca sa isi castige mancarea. Nu se stie ce ii poate pielea. Din cand in cand Nebunul se opreste din molfait si isi mai plange de mila. Sunt crestin, sa stii, cu frica de Dumnezeu. Dar recunosc, am tinut post de nevoie. D-aia mananc cu asa pofta, sa ma scuzi nasa. De trei zile pe drum, imi e si rusine de cum am ajuns. Mananc si plec, n-ai grija. Sa ma ierti daca te-am deranjat da' eram disperat si nu stiam unde sa ma mai duc. Vagabondul pleaca cu lacrimi mari in ochi. Peste cateva zile un vecin ii spun lui tata ca l-a vazut pe nebun de Craciun la marginea satului, ingenuncheat in zapada groasa si cu mainile in aer. Se blestema de mama focului, se tragea de par si plangea in hohote. Disperarea in ziua de Craciun e regina nefericirii.

In Amintiri din epoca de aur, filmul despre legendele comunismului al lui Mungiu, am vazut o faza care imi e destul de cunoscuta din copilarie. La scoala o fetita scoate o banana din ghiozdan si incepe sa o decojeasca in ora de fizica. Profesorul o apostrofeaza si o pune sa bage banana inapoi in ghiozdan. "Pai ce, nu iti rusine ca le faci pofta colegilor tai? " Cand eram copil ma mai batea gandul sa iau un fruct din casa si sa ies cu el afara, la joaca. Cand ma vedea mama ca vreau sa ies cu banana afara ma punea sa o mananc inainte sa ma intalnesc cu copiii vecinilor. Le faceam pofta si nu era frumos. Abia aseara mi-am dat seama ca mama a "mostenit" acest comportament din perioada comunista. Era un fel de falsa solidaritate cu cei care nu aveau cum sa isi procure astfel de alimente "rare". Asadar, trebuia sa mananci aceste raritati pe ascuns, cu lacomie si egoism.

Mi-am trait copilaria in perioada de guvernare a CDR-ului. Era la moda atunci sloganul "Sa strangem cureaua". Inflatie, saracie, reforme drastice si situatie materiala nasoala pentru parintii mei bugetari. O perioada care imi trezeste sentimente ciudate si contradictorii. Abia acum incep sa realizez anomaliile acelei perioade. Un proces de sondare a memoriei cu un posibl rezultat inselator. S-ar putea sa fie vorba de o memorie falsa, o copilarie nasoala pe care mi-o amintesc dar pe care nu am trait-o. Pesemne e prea devreme.

Ma gandesc la cei care nu au mare lucru si incerc sa empatizez cu ei. E greu sa simti fiori pe sira spinarii din postura omului lipsit de grija zilei de maine.

Craciun fericit! Sa va bucurati de cei dragi si de bucate!

miercuri, 9 decembrie 2009

Nebunie electorala

In ultimul timp am prins o adevarata obsesie pentru anii 90. Mai exact perioada de inceput a acestora, revolutia si mineriadele. Am devorat lucrarea Ruxandrei Cesereanu "Deconstructia unei revolutii-Decembrie 89", o sinteza extrem de folositoare a ideilor si teoriilor enuntate cu privire la revolutia romana. Am terminat de citit cartea aceasta in duminica votarii (al doilea tur) la sectia nr 85 din Bucuresti, in timp ce votantii bantuiau pe holurile scolii cu scopul de a vota "intre doua rele". Eu eram "la munca". Exit-poll din partea CURS, buna ziua, doriti sa raspundeti la cateva intrebari? Dureaza maxim doua minute...

Dupa o jumatate de litru de ness devii paranoic si suparat pe viata. D-aia poate mi se pareau bestii oamenii care tot veneau la vot. Nebuni, retardati, batrani semi-paralizati. Mosi maniaci iritati de faptul ca la ora 7, cand venisera ei sa voteze, sectia inca era inchisa. Indivizi rautaciosi care cauta nod in papura. Diversionisti finuti camuflati in "membrii de comisie" care tot raspandeau zvonuri ca votantii fotografiaza buletinele de vot. Femei isterice suparate ca de Sfantul Nicolae lumea este scortoasa si nu vorbeste. Lumea e rea, ce aveti ma cu totii, asa e de sarbatori, ne salutam, ne pupam, ne strangem in brate. Femei cu peruci obsedate de rautatea din Romania si de minciunile de la televizor. Da' parca inainte nu era asa, nu se coiau in asa hal pentru putere. Lasa ca mi-a spus mie mama, ca a vazut destule. Inainte de comunism, la alegeri liberalii stateau cocotati pe cabina de vot si daca vedeau ca ai pus stampila pe alt candidat te snopeau in bataie.

Am ajuns nebun pe la 9 acasa. Tocmai auzeam ca Geoana a castigat exit-poll-ul. Ii ascultam discursul jenibil. Hohoteam si nu alta. A doua zi Basescu era nou-vechiul presedinte al Romaniei. Pesedistii contesta rezultatul desi anumiti lideri ai partidului spusesera cu o seara inainte ca e exclus sa apleze la o astfel de solutie in caz ca pierd alegerile. Nebunia continua.

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Ciupercaria de bloguri hiphop

Acum ceva vreme am publicat pe acest blog o serie de articole-pamflet despre afluenta de site-uri cu profil "stiri hiphop" din blogosfera romaneasca. Motivele mele erau bine-intemeiate, site-urile prezentate fiind de cea mai joasa speta jurnalistica si pline cu nereguli de tot felul: furturi de informatii, greseli gramaticale, continut redundant, piraterie. Peste cateva saptamani, aveam sa citesc un raspuns pe unul dintre siturile "analizate" in articolele mele. Era un editorial. Dar editorialul nu oferea contraargumente care sa tina piept acuzatiilor mele ci era un atac ad hominem "pur-sange" in care eu eram doar un "frustrat" care din invidie am atacat "renumele publicatiei". Din curiozitate, am accesat azi site-ul in cauza, hiphopdeacolo.com . Nu am fost surprins ca nu mai exista ca portal hiphop. Mecanismul de intelegeren al fenomenului "bloguri hiphop ca ciupercile dupa ploaie" e simplu si, ca sa raman in sfera aceasta hiphop, o sa il citez pe Dj Shadow care la intrebarea "Why hiphop sucks in 96? "(titlul piesei cu acelasi nume) raspundea cinic: "It's the money!! "

Dj Shadow se referea probabil la importanta pe care variabila comerciala incepuse sa o capete in productia acestui gen muzical in perioada respectiva. Adica banul dicteaza si denatureaza creatia artistica. In cazul jurnalismului hiphop romanesc, sintagma lui Dj Shadow trebuie inteleasa exact pe dos.

Publicatiile hiphop romanesti dispar sau apar, se plafoneaza dupa o saptamana de existenta, nu respecta nicio regula, se ascund in spatele denumirii de "blog" pentru a flanca deficitul deontologic tocmai din cauza ca nu se scot bani de pe urma acestei indeletniciri. Traficul acestor site-uri de nisa este prea mic pentru a starni un interes din partea unor sponosori care sa plateasca munca editoriala. Deasemenea, lipsa profitului il face pe proprietarul de blog/site sa trateze aceasta indeletnicire ca pe un hobby, ca pe o activitate recreativa de care se ocupa in timpul liber. Sunt de aplaudat initiativele de gen dar nu putem sa nu avem in vedere faptul ca hobby-ul inseamna neseriozitate, superficialitate, neasumarea riscurilor si diletantism.

O initiativa independenta serioasa si de durata in aceasta sfera jurnalistica este, deci, sortita esecului. Si as avea ca exemplu site-uri precum hh-inc sau sunetesubsol (exemple defuncte care s-au bucurat de un numar generos de cititori) care reusisera sa treaca de bariera diletantismului si sa produca in mod constant informatii intr-un stil profesionist. Cele doua siteuri profi care au mai ramas in joc, hiphopkulture si 4elemente sunt actualizate rar si sunt depasite din punct de vedere al noilor posibilitati pe care le ofera platformele new media. Dj Strike de la 4elemente imi spunea acum cateva saptamani ca nu mai are deloc timp sa se mai ocupe de site, locul de munca ii rapeste tot timpul. Simplu, e vorba de un efort care din punct de vedere al rationalitatii economice nu se merita. Beneficile sunt mult mai mici decat costurile.

Cu toate astea, site-urile continua sa se infiinteze. Toti spun ca pun stiri in timpul liber si din iubire pentru hiphop. M-am plictisit de acest discurs neproductiv, as vrea sa apara niste oameni care sa doreasca remuneratii la nivelul muncii profesioniste depuse.

joi, 26 noiembrie 2009

We are the world

Pe data de 7 martie 1985, nu mai putin de 40 de artisti american isi puneau la dispozitie creativitatea artistica pentru a ajuta Africa. Piesa
"We are the world" , scrisa de Michael Jackson si Lionel Richie si produsa de Quincy Jones avea sa stranga aproximativ 61 de milioane de dolari din vanzari de discuri si donatii. Doar cateva procente din aceasta suma de bani a fost directionata in programele sociale din U.S.A . 90% din fonduri au fost distribuite in tari precum Mozambique, Senegal, Ciad, Mauritania, Burkina Faso, Mali si Nigeria . Dracu stie daca programul "USA for Africa" a avut vreun impact semnificativ in tarile vizate sau au fost doar niste bani aruncati pe geamul... avionului, alaturi de pungi cu biscuiti bogati in proteine, tricouri si medicamente. Nu am gasit disponibil niciun document care sa probeze eficienta programului. Dar o sa mai caut.

Apelul umanitar a avut insa efect intr-un ghetou newyorkez rau famat de latino-americani si afro-americani prinsi in saracie, trafic de droguri si autodistrugere- East Harlem . In East Harlem, "We are the world" era o cocaina extrem de populara la sfarsitul anilor '80. Purta acest nume deoarece era vanduta in fata unei picturi murale (cat jumatate de bloc) care celebra faimoasa intiativa "USA to Africa" (informatie preluata din lucrarea de antropologie a lui Philippe Bourgois - In search of respect, Selling crack in El Barrio ).

Un lider al unei retele care punea in vanzare, printre altele, "We are the world" era foarte abil in a-si manageria afacerea ilegala dar dadea chix atunci cand se confrunta cu regulile si rigorile dinafara Bronx-ului. Cele cateva magazine deschise de el in anii 90 au intrat subit in faliment din cauza incapacitatii noului "patron" de a se conforma cu cerintele birocratiei fiscale. Pe scurt, Ray (asa il chema pe individ) era analfabet. Ca multi altii din East Harlem, Ray nu avea niciun act care sa-i demonstreze existenta. Cam asta era o problema (printre multe altele) a locuitorilor din East Harlem- incapacitatea de a se adapta la alte norme decat cele din ghetou. Potrivit lui Bourgois (care il citeaza pe sociologul Pierre Bourdieu ), locuitorii din El Barrio sufereau de un enorm deficit de capital cultural.

Daca e sa ne ghidam dupa sensul cuvantului, se pare ca "We are the world" a produs dependenta si distrugere in inima celui mai bogat oras al lumii si ajutor umanitar in niste tari din lumea a treia despre care americanii care au cumparat discul cu Michael Jackson & Co habar nu aveau. Probabil e mai usor sa fii receptiv cu problemele altora, sa vezi saracia si dezumanizarea de la departare, prin ochiul unor campanii boeme si cu scopuri idealiste decat sa te confrunti direct cu problemele sociale din propria ograda.

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Concert Underworld si Gorillaz Sound System la Sala Polivalenta: Sau cum am invatat sa nu ma mai ingrijorez si sa iubesc gripa porcina


La sfarsitul primei conflagratii mondiale omenirea se confrunta cu un nou Cavaler al Apocalipsei, unul care parea mai insetat de vieti omenesti decat insusi Razboiul Total. Nici nu se sfarsise bine cu ororile din transee sau cu mizeria indurata de prizonieri in lagare ca o noua amenintare se raspandea cu o uimitoare rapiditate in toate colturile lumii-gripa spaniola. La peste 90 de ani de la pandemia care a cuprins pana si insule izolate din Oceanul Pacific, o forma asemanatoare de gripa spaniola loveste mapamondul-gripa porcina. Din pacate, aceasta pandemie (care sub nicio forma nu poate fi comparata cu cea de la inceputul secolului trecut, cel putin ca numar de morti) nu a ocolit tara noastra si nici atentia canalelor media, cai consacrate de raspandit paranoia si panica in populatie.

Pe fondul acesta “tensionat” (cu ghilimele pentru ca epidemia este o problema mai mult proiectata de presa si televiziuni decat o situatie cu adevarat periculoasa ) ma indreptam in mohorata si cetoasa seara de 6 noiembrie spre Sala Polivalenta, unde aveau sa presteze veteranii de la Underworld, epigonii de la Gorillaz Sound System si asociatul Deep Fish, Dubfire . Asadar, urma sa am parte de o combinatie de electro kraftwerkian, muzica alternativa servita sub forma unei povesti de succes care vinde in continuare si dark house produs de un dj cu radacini iraniene. Totul intr-un context favorabil raspandirii unui virus- o multime inghesuita intr-un spatiu inchis. Imaginatia mea o ia razna in timp ce traversez Parcul Tineretului pentru a ajunge la locatia unde se tine concertul. Oare Sala Polivalenta, e destul de mare pentru a tine la respect virusul A/H1N1? Oare organizatorii au luat masuri de precautie? Oare cei din public vor veni cu masti pe fata? Oare sunt “contaminat” de nebunia media?

vineri, 13 noiembrie 2009

I.L Caragiale in vizita la castelul Iulia Hasdeu (vintage)

Azi rasfoiam un volum cu Opere Alese de Caragiale . Aveam chef sa citesc un reportaj mai exotic, apetitul pentru asa ceva vine de la articolele memorabile ale lui H.S Thompson despre America Latina pe care le-am citit saptamana trecuta.

Dorinta mi-a fost indeplinita relativ usor, doar uitandu-ma pe cuprins. Caragiale a scris un spumos articol despre castelul memorial "Iulia Hasdeu" din Campina . Storyline-ul e simplut asa. Scriitorul il viziteaza pe B.P Hasdeu pentru a-i lua un interviu pe tema literaturii romane a timpului. Dar nu se opreste aici, nu uita sa descrie cu lux de amanunte arhitectura cladirii si atmosfera pe care o da casa.
Pasim pragul si ne aflam sub domul inalt al donjonului din centrul cladirii. In mijlocul salii circulare, sta linistit un stalp masiv de zidarie de culoarea marmurei trandafirii; pe dansul se reazima doua scari de fer usoare, cari suie la braul interior al donjonului, unde de jur-imprejur e o galerie metalica. In partea din spate a stalpului, impotriva usii de intrare, e o scara, care suie la celelalte doua. In rand cu galeria, deasupra stalpului pe care se reazima scarile, este un pod sustinut de stalpi subtiri de fer; deasupra acestui pod, sta, sub domul albastru, statua Mantuitorului, o data si jumatate marimea naturala. Statua este de lemn si colorata, dupa stilul evului mediu; este o opera de rara frumusete a sculptorului Casciani din Paris. Mantuitorul se ridica, deasupra unor nouri, catre cer, cu bratele deschise, cu privirea aplecata spre pamantul pe care-l binecuvanteaza cu amandoua mainile. Din ochi ii pica lacrimi; in maini si in picioare se vad urmele cuielor si pe frunte ale ghimpilor.
Si tot asa. Pana la urma, Caragiale intra intr-o discutie despre sistemul teoretic al lui Hasdeu, sistem care isi propunea sa solutioneze toate problemele de ordin stiintific sau spiritual ale omenirii. Dar pentru a intelege ceva mai bine ideile lui Hasdeu, Caragiale trebuia sa ramana peste noapte la castel. Caragiale se scuza galant spunand ca nu asta e scopul vizitei, ci interviul literar. Hasdeu avea niste pareri cel putin interesante despre Eminescu si Junimea . Sa citim.
Eminescu este incontestabil un talent, cu toate defectele lui; dar Eminescu, desi a avut dupa moarte norocul de a trece catva timp la moda, a avut nenorocul sa lucreze sub o directiune absolut straina de spiritul romanesc, o directiune specifica, regionala, eterogena fata cu ideatiunea poporului nostru, sub directiunea scolii pesimist-schopenhauriste germane. [... ] Mai toata opera lui este un rasad al ideilor pesimiste-schopenhauriste, cari au facut moda catva timp in Universitatile germane; e marfa ieftina a studentimii germane de la mijlocul secolului, in urma confuziunilor politice, redata, sub eticheta locala si, fireste, cu multa dibacie, tinerimii romane-budhismul antic, fiert inca o data in cratita nemteasca si de acolo facut ciorba a treia oara intr-o oala romaneasca.[... ]Eminescu a avut talent, dar e departe de a se putea numi poet national.
Despre Junimea:
A fost o scoala literara care a falsificat felul de a gandi, de a simti si de a spune romaneste, introducand cu tot dinadinsul in literatura noastra tanara pesimismul universitar nemtesc, pedanteria obscura si greoaie nemteasca.
Si ar mai fi ceva interesant in interviu, o previziune tragi-comica in legatura cu Carol al II-lea, pe care Hasdeu il vede ca pe un viitor rege glorios pentru o epoca de prosperitate pentru romani.
Acest copil (Carol al II-lea), cand d-abia vorbea si cand auzise, pentru a numi jetul regal numai cuvantul modern tron, iar cuvantul vechi scaun nu-l auzise decat desemnand jeturile comune; acest copil, care nu putea sti istoria lui Stefan cel Mare, ti-aduci aminte ce-a zis-cuvantul lui de copil a strabatut la auzul mai tutulor romanilor. A fost o solemnitate la Palat. Dupa savarsirea programului oficial, pe cand se rup randurile, copilul pleaca de la locul lui si merge hotarat sa se suie pe tronul de pe care a coborat Regele. "Ce faci, Carol? " il intreaba, tatal, printul Ferdinand. "Vreau sa ma sui pe scaunul meu! " raspunde baiatul. -Atunci? intreb eu... .- Atunci, raspunde d. Hasdeu, nu intelegi? Stefan cel Mare spune din vreme ca vrea sa se suie pe scaunul lui!

joi, 12 noiembrie 2009

Mircea Geoana falseaza in campanie: Nemernicii dracului!

Titlu bun de vandut :))

A inceput de cateva saptamani bune, campania porno-electorala (pe modelul Libertatea cu "profesoara-porno", "eleva porno", etc), cu tentacule-porno raspandite prin toata tara. Avem si ideal -tipul candidatului porno - Mircea Geoana cel Porno-Prostanac . Aflat intr-o vizita la Suceava, printre zecile de porno-simpatizanti cu 10 clase platiti sa strige "Geoana phresedinte" (ca si sloganele iau chipul, asemanarea si raraiala porno-candidatului), candidatul pesedist a observat (chipurile) o tanti-aprozar cu sort portocaliu. Spontan
(chipurile) i s-a aprins lui (iar chipurile) un beculet ca era manevra de-a lui Basescu sa ii arunce o pata de cacat pe impecabila lui vizita de campanie. Dupa ce a trecut de duduia cu sort, Geoana a extrapolat putin problema, invinuind babuta(si implicit guvernul) pentru neacordarea subventiilor catre agricultori. Incheie tragico-justitiar cu un "Nemernicii dracului". Sceneta a fost filmata (bineinteles) si poate fi vazuta aici:



Acum, toata treaba asta are doua intelesuri:

1.Geoana e atat de preocupat de soarta acestei tari incat devine isteric atunci cand este in contact direct cu agenti ai guvernarii (putred de corupta) sau cu simbolurile acestora. Destul de penibil.

2. Momentul a fost "aranjat" dinainte de staff-ul de campanie al lui Geoana, tocmai pentru a pune in prim-plan sensibilitatea lui Geoana pentru agricultura si caracterul justitiar al posibilului sau mandat prezidential. Deasemenea, e un subiect "condimentat" (iesire nervoasa, injuraturi) tocmai bun de dat la stiri in mod repetat la jurnalele de stiri. Varianta asta mi se pare mai apropiata de realitate si infinit de penibila.

Oricum, din punctul meu de vedere (de posesor de stampila de vot), nicio varianta din cele doua enuntate mai sus nu il scoate intr-o lumina buna pe candidatul PSD. Din ambele reiese un singur lucru- cat de fals poate sa fie acest Mircea Geoana, etern Proastanac al lui Ion Iliescu, un fost porno-presedinte care a realizat cateva filme extreme-hardcore cu niste mineri la inceputul anilor '90.

duminică, 8 noiembrie 2009

Am fost la concert Underworld/Gorillaz si a fost megapsihedelic


Am scris si pe facebook, o fac si aici. Bine, mai detaliat aici.
Un testimonial hipsteroid-ironic proaspat:

Am fost la concert Underworld/Gorillaz si a fost megapsihedelic. La modul ca nu am avut nevoie sa consum diferite substante, sunetele si jocul de lumini au fost de ajuns. Cred ca niciodata nu am mai simtit asa cacaturi la un concert ca la Underworld. Ce sa mai, niciodata nu am fost la un concert cu un public asa numeros (semn ca m-am dus mai mult la evenimente hiphop under, cu putini platitori de bilet si multi baieti, bleah), niciodata nu am experimentat un asa sunet (iti picau urechile la propriu pe anumite bucati muzicale, ceva extrem de complex).
Publicul a fost omogen. Adica imi era destul de greu sa clasific dupa haine cam cum pozau, dupa ce gusturi muzicale se ghidau, ce cultura aveau. Oricum, tendinta era spre alternative si nu spre 'aus sau maneloizi.

Dar spre alternativ subtire. Adica asculta putin mai mult decat ce se baga pe MTV, citesc carti de la Adevarul si Cotidianul, spun NU la manele, au miscari de dans atent controlate (din cand in cand cate un deget in aer miscat energic, cum au vazut ei pe la petreceri de trance/tehno/clubberi) si tin un cult pentru "traiul bun" in sens de apartament luat in rate, masina luata in rate si fala in fata parintilor care evident sunt cu mult in urma din punct de vedere al averii.

Si multi de 30-40 de ani. Dar lucrul e explicabil, fiind vorba in paralel de lansare Windows 7. Deci automat multe camasi d-alea de cacat, stranse pe corp si in patratele. Zambet pseudoironic de batranel-tanar, gen "eh la varsta mea eram si eu ca voi, ma distram", dar de fapt el la varsta "noastra" pupa in cur la greu pentru o pozitie mai sus in multinationala. Ar fi frumos sa te duci la unul d-asta si sa ii spui expre:"Salut! Stiu la ce te gandesti dar nu e deloc adevarat! Te minti singur! Tineretea ta a fost un calvar sclavagist, macar incearca sa recuperezi acum! " Si multi ochelari. Bineinteles, corporatistii astia intrau gratis, din partea Microsoft.

Am interactionat cu o imitatie de Mircea Badea pe care din greseala am calcat-o pe pantofii de Aladin. M-a luat cu "Pai ce faci prietene? " Papagalissim.

La intrare m-a deranjat un lucru... .coada de la press box. Cred au intrat cel putin 300 de persoane pe la intrarea de presa. Bine, cred ca nici jumatate nu venisera in scop jurnalistic. Dar na, e poamana si criza pe deasupra, esti om trebuie sa profiti. Eu am facut si o cronica pe deasupra, deci mi-am platit intrarea cu varf si indesat. Astept insa si alte zeci de articole de la masa de gazetari prezenta vineri la Sala Polivalenta la concert Underworld!

Concert Underworld si Gorillaz Sound System Sau cum am invatat sa nu ma mai ingrijorez si sa iubesc gripa porcina

Titlul recenziei mele, care va fi publicata cel mai probabil pe iconcert.ro. Am schimbat formatul, de acum incolo vor fi si ilustratii si un sidestory. Plus un context inglobant pentru fiecare concert. Pentru ca cineva trebuie sa ridice standardele, m-am saturat de recenzii mediocre care nu spun absolut nimic.

vineri, 6 noiembrie 2009

Cum sa scrii o cronica de concert

Am cautat saptamana trecuta pe google "how to write a concert review" . Nu aveam nevoie de sfaturi in domeniul acesta vast si complex, mi-am format "metodologia jurnalistica" empiric, pe masura ce mergeam la concerte. Si din diverse manuale/articole pe net. Dar nu am gasit pana acum asa ceva, un "how to write a concert review".

Daca detii un gram de creier in tartacuta, o poleiala de talent pe tastatura (vroiam sa scriu penita sau ceva de genul dar mi-am dat seama ca suntem in alt secol) si accesul la o librarie cu manuale de jurnalism/cont pe gigapedia.com esti deja pregatit sa iti incepi cariera in jurnalism. Asta nu te face automat jurnalist. Perseverenta e secretul de aci incolo. Internetul, din fericire, distruge mitul "specialistului cu facultate".

Articolul peste care am dat e un fel de construction kit for journalism dummies. Gen cum sa construiesti o recenzie de eveniment in 6 pasi. Un fel de mcdonaldizarea publicisticii.

http://www.ehow.com/how_2059769_write-concert-review.html

Asa ca am si eu cativa pasi pe care ii urmez atunci cand scriu o cronica de event. As vrea sa impart bagajul de informatii extraodinar de folositoare cu voi, e esential.

Pasul 1
Ia notite, dar nu cu foaia si pixul sau cu reportofonul.Cum ar fi sa vorbesti la un reportofon inconjurat de 300-400 de persoane care se calca in picioare pentru a ajunge in primul rand, la picoarele solistului formatiei rock preferate? Ce lucru memorabil ai putea spune? Este ca reportofonul tau de 200-300 de lei ar putea ajunge ferfenita pe podeaua plina de sticle goale si pletosi morti de beti care fac pogo cu coatele?
Atunci cand nu am cum sa scriu ceva interesant incerc sa tin minte, iar atunci cand pot nota o fac pe un telefon ca e mai putin evident. Nu trebuie sa afle tot judetul ca tu scrii un articol, nu asta e scopul.

Pasul 2
Nu intra in discutii despre eveniment cu ceilalti platitori de bilet. Sau daca intri, nu le lua in seama parerile. Cuvintele lor nu conteaza, cel mai probabil o sa iti bage o platitudine de moment sau o parere pripita, influentata de conjunctura. Oricum, intereseaza mai mult ce fac, nu ce gandesc. Asa ca observa-i si noteaza daca ti se pare ca cei din public fac ceva semnificativ. Cateodata, ce se intampla in sala e mai important decat ce se vede pe scena. De exemplu, daca esti la un concert dnb si in sala e o tipa dezbracata de pe corpul careia se trag linii de cocaina fii sigur ca acest lucru merita consemnat in cronica.

Pasul 3
Nu ma duc sa scriu cronici doar pentru ca astfel pot sa intru moca pe la evenimente. La Sirnaville, vedeam tot felul de oameni mandri care tineau la gat legitimatiile de presa. Dupa festival, am mai citit o singura cronica a festivalului, in afara celei facute de mine. Si, da, tine in pula mea cacatul ala de legitimatie in buzunar! Ma repet, NU intereseaza pe nimeni cine esti si ce faci!

Pasul 4
Nu scriu cronici din perspectiva fanului inrait. O singura data am facut-o, dar am pus totul intr-un context de genul "in liceu iubeam trupa asta, acum lucrurile s-au schimbat, entuziasmul a mai trecut".

Pasul 5
Pupatul in cur poate fi o treaba banoasa dar nu si in cazul nostru. Articolele astea nu se platesc. In plus, cosmetizarea involuntara falsifica intregul eveniment si articolul tau nu merita citit. De obicei, ma pun in postura unei specii extraterestre, care vede oameni pentru prima oara. Daca vad ceva ce nu imi place scriu. Daca sonorizarea e de cacat, scriu. Daca e un bou care s-a imbatat si arunca cu bere in stanga si in dreapta nu scriu. Daca sunt mai multi, poate ca scriu. Macar atat, sa am privilegiul de a selecta faptele prezentate.

Din pacate, am ajuns la sfarsitul programului educativ: "Cum sa scrii o recenzie ca Tzele". Pentru diplome de licenta sunati la secretariat. Ne vedem la doctorat!

miercuri, 4 noiembrie 2009

Un alexandrean la Sibiu (partea I)

Alexandria nu are arhitectura grandioasa. Nu are o rutina culturala. Nu are oameni “faini” sau istorie bogata. Orasul asta (ca marea majoritate a oraselor mici din tara asta) e ca un musuroi de furnici de casa. Pipernicit, risipit si foarte usor de trecut cu vederea de privitorii externi. Nu ar conta acest aspect daca nu ar trebui, din cand in cand, sa calatoresc prin orasele ceva mai rasarite ale Romaniei. Si cand calatoresc iau dupa mine, pe langa periuta de dinti si sapun, toate aceste semnificatii ale unui oras mic pe harta turistica a tarii. Si nu numai turistica… Nu sunt doar semnificatii, sunt probabil si frustrari ale unui inceput de existente intr-un spatiu prin excelenta ratat si de care te "lepezi" cu mare greutate. Sau poate ca astfel de perceptii negative asupra locului de bastina apar doar in urma impactului cu un oras in care istoria pare sa mearga intr-o directie.

Sibiul e ca o mare balega de vaca pe langa care treci intr-o zi ploioasa incaltat in niste imense cizme de cauciuc. Iti vine sa iti bagi picioarele. Am simtit asta la ASTRA Film Festival saptamana trecuta. Am plecat acolo in interes stiintific, sa vad gramada de documentare pe care organizatorii le puneau la dispozitie in cele 4 zile pe care aveam sa le petrec in marea asta de smoala care e Sibiu. Sub nicio forma un alexandrean nu trebuie sa se duca in Sibiu cu scop turistic. S-ar putea sa aiba ce vedea pe acolo.

Din cele 12 documentare pe care le-am vizionat, mi-au ramas pe retina :

SWEETGRASS (care a castigat premiul pentru “cel mai bun film”) - despre transhumanta in America si drumul ciobanilor si a oilor din Montana in alta regiune aflata la cateva sute de kilometri distanta.

ALIOSHA (Premiul Sibiu) - despre un monument (aflat in centrul orasului Talinn) al eroului din cel de-al doilea razboi mondial disputat de estonieni si etnicii rusi. Situatia nu ar fi degenerat daca premierul estonian nu ar fi hotarat sa il mute pe Aliosha (asa era poreclit monumentul) la marginea orasului, tocmai pentru a evita conflictele anuale (care se desfasurau in special de 9 mai, ziua infrangerii fascismului) relativ minore dintre estonieni si rusi. E interesant cum o perceptie diferita asupra unei statui (pentru estoniei insemna ocupatia sovietica, iar pentru rusi eliberarea de sub fascism) si o masura (din punctul meu de vedere bine-intentionata) guvernamentala pot genera conflicte atat de serioase intr-un oras maricel ca Talinn-ul. S-a lasat cu batai de strada, cocktailuri Molotov si jafuri. Totul filmat, bineinteles.

PRISONERS OF A WHITE GOD - despre misiunile crestine din Thailanda si Laos care produc efecte nefaste pentru anumite grupuri entice (odata plecati din casele europenilor misionari, copiii respectivi nu mai erau primiti acasa din cauza confesiunii religioase diferite) si in spatele carora se ascund activitati precum sexul cu copii sau traficul de fiinte umane.Initial, acest documentar nu se dorea o ancheta jurnalistica dar cand realizatorul ceh a descoperit lucrurile macabre care se desfasurau in acele case luxoase in care se propaga cuvantul lui Hristos a schimbat putin firul “narativ”, urmarind activitatile misionarilor si incercand sa afle cat mai multe despre practicile deviante ale acestora.

AUSTRALIA, un documentar romanesc despre peripetiile echipei romanesti de fotbal la Campionatul Mondial de Fotbal pentru Copiii Strazii. Printre putinele filme la care am tresarit in momentele aparent tensionate si la care am ras cu lacrimi la anumite faze deloc regizate. Niste personaje absolut geniale acesti copii institutionalizati/boschetari/aurolaci/fosti copii ai strazii. E ca si cum m-as fi uitat la filmul ala cu echipa de bob a Jamaicai, cam aceasi desfasurare a avut-o Australia... doar ca aici nu era nimic regizat.

Pe langa scarba fata de arhitectura medievala si orele petrecute in cele doua sali de cinema ale festivalului, am mai bantuit prin diferite baruri, bodegi, cluburi. Dar despre aceste aventuri intr-un posibil episod viitor.

Bete-n roate

De cateva zile m-am apucat sa trimit mailuri... iau lucrurile mai in serios. Tot de cateva zile ma lovesc de niste ziduri destule de inalte si de groase.
Salut! 
Ar fi doua evenimente care m-ar interesa in viitorul apropiat.
Unul e Gorillaz care e pe 6 noiembrie si BUG Mafia de la Sala Polivalenta din 15 decembrie 2009.
 
As avea o propunere de rubrica de recenzie... am o cunostinta care se pricepe la ilustratii desenate si ma gandeam ca recenziile mele sa cuprinda de acum incolo pe langa text si cateva desene de la eveniment realizate de aceasta cunostinta a mea. Bineinteles, e nevoie de inca o acreditare pentru asa ceva, pentru ca va desena la fata locului. Am putea face putina reclama "echipei" pe site, un logo, o imagine, o rubrica speciala, ceva de genul. De asta tot noi ne-am putea ocupa, n-ar fi o problema. Ideea e sa primim acceptul vostru.
Ma gandesc ca ar atrage ceva vizitatori genul asta de recenzii, e interesant si mai special decat niste simple poze de la event. Pe langa asta, pe viitor, aceste desene pot fi vandute, in sistem de licitatie, tot pe site. Un tablou cu trupa preferata concertand in Romania e un suvenir pretios pentru orice fan. Sau cel putin asa cred eu...

Astept un mail cu o parere.
...
Salut din nou! 
Mai sunt cateva zile pana la concertul Gorillaz... mai primesc acreditare? Am nevoie de un raspuns cat mai rapid. Deasemenea, spune-mi daca merge ideea cu ilustratiile, sa vorbesc cu prietenul asta al meu si sa punem la punct diferite detalii. 
Astept un raspuns!
...
Salut! 
Nu stiu daca o sa citeasca cineva mailul asta dar... merita sa incerc, avand in vedere "conjuctura jurnalistica" din ziua de azi, cand e aproape imposibil sa publici ceva nebunesc intr-o revista mai acatarii. M-am gandit la voi pentru ca pare o revista avangardista si cu ceva curaj in... ene.
Asa, iata propunerea mea: 
O rubrica de cronici de evenimente muzicale (nu e ceva fix, putem mari aria de eventuri) scrisa in stilul subiectiv al lui H.S Thompson. Amprenta originala se subintelege. Dar asta nu e totul... pe langa cronicile scrise ( de mine) am in spate si o echipa de pictori care vor imortaliza evenimentele respective intr-un stil original, sub forma de ilustratii desenate. Echipa e deja formata, cautam un editor de treaba. :)

Momentan atat am de propus, sunt multe alte detalii de discutat. Dar astea le putem stabili daca acceptati oferta mea.

In speranta ca initiativa mea nu e deplasata (sau penibila), astept un mail cu un raspuns. 
Repet, in cazul in care citeste cineva mailul redactiei.
...

La ultimul mail inca astept un raspuns.

Motto: "Ai fi facut ca mine cand bateam pe la usi".

luni, 26 octombrie 2009

Adjudecat

In aceasta seara artistii populari alexandreni s-au strans intr-un apartament. Asa, si?
Si au ajuns la urmatoarele pilde epice in sensul de memorabile... .

Lectia 1: Cum sa cumperi un produs?
"Copiii in banci la scoala. Profesorul tine un telefon in mana. Intreaba pe copii daca liciteaza pentru produsul respectiv. Unul ofera 10 lei, altul 20, altul 50. "Copilul nazdravan" sare cu pariul:"Eu nu dau nici macar un cacat pe el! " Profesorul il felicita si ii inmaneaza telefonul.

Lectia 2: Educatie sexuala si "cum sa tratezi o femeie"
"Copiii in banci tot la scoala. Profesorul ii spune Alinutei sa iasa la tabla. Intreaba pe copii daca liciteaza pentru Alinutza. Unul liciteaza 20 lei, altul liciteaza 40, Bula 70. "Copilul nazdravan" sare cu pretul corect:"Nu dau nici macar un cacat pe asa ceva! " In timp ce copilul nazdravan o reguleaza pe Alinutza ceilalti baieti se masturbeaza. Morala invatata: Ca sa futi nu trebuie sa dai nici macar un cacat pe femei.

Lectia 3: Educatie igenica
Tot copii in banci la scoala. Profesorul il scoate pe tiganul clasei la tabla. Il scuipa, il scuipa de mai multe ori. Se repeta operatiunea zilnic. Atunci cand tiganul nu o sa mai riposteze tot prin scuipat, copiii vor invata sa nu mai scuipe si sa ia exemplul ca atunci cand tiganul s-a educat, s-au educat si ceilalti. Acest experiment ar putea sa fie repetat intr-o piata publica.

Props to D. pentru creativitatea ofensatoare. Cam asa se face educatie.

sâmbătă, 24 octombrie 2009

[email protected] (13 septembrie 2009)

13 septembrie nu a fost deloc o zi cu ghinion pentru putinii amatori de concerte hiphop din aceasta perioada a anului. In clubul bucurestean Suburbia s-a derulat un dublu eveniment-o aniversare si o lansare de album. Irefutabil News, situl cu cea mai buna initiativa jurnalistica si cu cele mai putine realizari in domeniu, a implinit 3 ani de existenta, iar trupa craioveana C.I.A (Craiova Independent Artists), una dintre cele mai de succes marci din hiphop-ul autohton, a lansat cel mai nou material discografic - Radio .

21:00
Am poposit in Suburbia . Reparasii asteapta la mese, nu sunt multi. De departe cel mai prost warm up pe care l-am auzit pana acum la un concert hiphop, muzica asta imi strica bunatate de cocktail. La polul opus locului din care se pune muzica, in spatele scenei, troneaza avatarul C.I.A - microfonul inaripat care pare ca isi ia zborul dintr-un cartier de blocuri.

22:14
Dj Hash urca pe scena si testeaza sculele. Instinctiv, cei din sala se indreapta catre scena. Sunt destui cat sa umpli doua camioane Roman si o Dacie break. O diferenta calitativa evidenta fata de ce se auzea inainte in Suburbia si ca o ironie a momentului, Hash pune D.O.A lui Jay-Z . Cu cateva zeci de minute inainte, difuzoarele puteau a autotune.

Dub [email protected] (12 septembrie 2009)

22:20
Eram in fata Fabricii, alaturi de un grup destul de mare de tineri urbani galagiosi si aparent suspecti. Se aude un claxon. Dintr-o masina luxoasa scoate capul pe geam un cefos si tipa in gura mare: "Ce faceti ma aici?". Impactul dintre doua lumi total diferite, antagonice chiar. Impactul este atenuat de lipsa reactiei celor ce stateau la coada pentru a intra la concertul Dub FX, care pareau prea entuziasmati de evenimentul ce urma sa aiba loc pentru orice alt tip de interactiune cu mediul inconjurator. De ce starneste Dub FX astfel de atitudini? Pentru ca e un fel de Kraftwerk al postmodernitatii care, cu ajutorul beatboxului, vocii si a sintetizatoarelor si efectelor aferente, reuseste sa creeze o muzica apreciata pe intreg globul, o muzica destul de originala incat sa il scuteasca de incadrarea intr-un anumit gen muzical. Poate de aceea, la intrare in Fabrica, am vazut membrii din toate triburile urbane moderne-rastamani, dnb-isti, rockeri, hiphoperi, junkisti, hipsteri-inghesuindu-se pe coridorul ingust al clubului, gata sa sara peste bounceri doar pentru a fi siguri ca vor prinde un loc la concertul din seara asta.

vineri, 23 octombrie 2009

Facultatea de Istorie naste monstrii

Ieri am participat la o conferinta pe probleme est-europene organizata de revista Foreign Policy in biblioteca Facultatii de Istorie. La eveniment au vorbit Dan Dungaciu (profesor la Facultatea de Sociologie si Asistenta), Petre Roman (in calitate de fost ministru de externe) si Adrian Cioroianu (tot in calitate de fost ministru de interne). Ovidiu Nahoi a mediat dezabaterea.

Frumoasa incapere de studiu au astia la Istorie, inalta si bine aerisita. Chiar si asa, tot simteam o adiere rece de ratare in ceafa. Prea multi istorici pe langa, probabil. Poate ca glumesc.

In fine, la sfarsitul dezbaterii, Ovidiu Nahoi a lasat publicul sa puna intrebari invitatilor. Dupa cateva intrebari stupide, venite de la studenti, a urmat cireasa de pe tort. Se ridica in picioare un gras cu ochelari care cu un zambet arogant si o romana englezita a inceput sa turuie niste cifre aiurea. Cred ca in 5 minute a insirat toata istoria Ucrainei. Nu am inteles sensul, probabil trebuia sa stim ca stie. Si apoi bomba: "Vreau sa va anunt pe aceasta cale ca am depus un memoriu la guvernul Romaniei pentru a cumpara Transnistria". Rasete. Dar la o cautare superficiala pe google, afirmatia tipului nu pare o gluma.

Iata ce am gasit:

Sindicatul Liber European, reprezentat de profesorul Ilie Ovidiu Bagiu, a depus la Guvernul Romaniei si la Cancelaria Ambasadei R. Moldova o oferta de mediere pentru tratative privind cumpararea regiunii Transnistria. Cu alte cuvinte, Chisinaul vinde Transnistria, iar Bucurestiul cumpara. Bagiu sustine ca ar fi un proiect de importanta strategica pentru estul Europei.

Sursa: http://www.info-ziare.ro/stiri-externe/romania-va-cumpara-transnistria.html

Dupa declaratia aceasta de importanta capitala pentru viitorul geostrategic al Romaniei a urmat un barbos care semana cu Rasputin (probabil tot de la Facultatea de Istorie caci A.Cioroianu i s-a adresat direct, pe nume cu "te rog frumos dezvaluie tot daca tot ne-ai luat maul") care i-a certat pe invitati pentru niste presupuse conflicte de granita cu ucrainenii si care, la final, a aruncat o pleasca de efect-iesirea imediata din Uniunea Europeana si din celealte structuri europene. De mult timp nu am mai vazut o asa defilare de circ, ca la sfarsitul acestei destul de reusite dezbateri.

Ma astept ca la urmatoarea conferinta Foreign Policy sa vina si niste membrii Al-Qaeda care sa arunce in aer sala sau niste somalezi sa ne ia ostatici pe toti. Pentru a se intampla asta, conferinta ar trebui sa se tina la Facultatea de Istorie, desigur... .unde nimic nu e sigur. Asta ar fi o idee de slogan pentru admitere 2010, ce ziceti?

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Cu ochii-n presa

Ieri, pe la pranz, mi se facuse o foame teribila de citit. Nu ma indreptam spre camin (acolo am cateva reviste pe jumatate lecturate) ci la niste prieteni. Oamenii nu au biblioteca asa ca singura solutie era sa cumpar o fituica de la tarabe. Mi-a facut cu ochiul publicatia Observatorul cultural cu un dosar intreg despre Cioran . Intr-un interviu despre tanarul Cioran, Alain Finkielkraut (eseist francez) face referire la curentul antiintelectualist, puternic indreptat spre actiune, curent care a modelat elitele secolului XX. Citez:

"Antiintelectualismul este marele mister al secolului al XX-lea. Apologia actiunii si a fortei vitale, viata ca expansiune inseamna fascismul prin excelenta. Dar regasim, de cealalta parte, aceeasi forma de ostilitate fata de intelect, aparuta pentru prima data la populistii rusi atunci cand afirmau: O pereche de cizme valoreaza mai mult decat Shakespeare. "

Iata cateva exemple de traducere a dictonului rusesc in romana:

"Un cap de porc valoreaza mai mult decat Paunescu."

"Un ceai de tei valoreaza mai mult decat Eminescu"


"Un scaldat valoreaza mai mult decat Creanga."

"Opium-ul valoreaza mai mult decat Alexandru Macedonski."

Si lista e deschisa... fiecare cu imaginatia si antiintelectualismul lui.


Istorii de viata in transhumanta

Comunicat de presa gen:

Buna seara,

Am placerea de a va invita luni seara (12.10.2009) la ora 19:00 la vernisajul expozitiei de fotografie "Istorii de viata in transhumanta" . Evenimentul va avea loc in libraria Carturesti din incinta Muzeului Taranului Roman. Vor lua cuvantul profesorul Vintila Mihailescu, cercetatorul Bogdan Iancu si masterandul Alexandru Cernat.
Expozitia se bazeaza pe fotografii si citate din interviuri care au ca subiect istoriile de viata ale ciobanilor din comunitatea Vaideeni, Judetul Valcea. Cercetarea a fost coordonata de conf. Monica Vasile, iar echipa a fost alcatuita din studenti ai Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala.

joi, 8 octombrie 2009

Despre citit

Pana in Evul Mediu oamenii citeau cartile si manuscrisele cu voce tare deoarece nu se inventasera spatiile intre cuvinte. Intonatia era esentiala in intelegera textului.

Va dati seama cata energie trebuia sa depui pentru un lucru atat de banal astazi precum... cititul. Aveai nevoie de plamani din titan armat sa poti duce pana la capat obositoarea operatiune. E de necrezut cum un lucru atat de nesemnificativ e capabil sa produca schimbari atat de mari.

Ma mir ca prostul. Mare cacat.

miercuri, 7 octombrie 2009

Despre asta e vorba

BUG mafia, vin si reviste culturale. O combinatie devastatoare. Transmit direct din Grozavesti A, camera 522. Mai devreme am gasit la baie un gel de dus si un tricou de fata. Am luat ambele obiecte in camera. Toata lumea e pe zona.

Creativitate maxima zilele astea. Vorba aia, sunt intr-o forma de invidiat.

Vali tu esti acolo? Ca noi suntem aici

duminică, 4 octombrie 2009

Despre expozitia "Istorii de viata in transhumanta"

Impreuna cu Alex, Monica si Vlad am terminat de instalat vineri expozitia "Istorii de viata in transhumanta", galerie ce se poate vizita la Muzeul Taranului Roman (un loc boem de boem), respectiv sala "La Nuiele" . Expozitia are ca subiect cercetarea realizata de un grup de studenti la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala (impreuna cu cativa profesori, of course) in vara anului 2009 in localitatea valceana Vaideeni . Gasesti in incinta atent aranjata fotografii frumoase cu ciobani bogati la care sunt alaturate snippeturi interesante din interviurile realizate cu oamenii de acolo (eu, unul, le citisem de vreo 4 ori si inca nu ma plictisisem de ele, dau foarte bine in combinatie cu fotografiile) si o serie de poze funny cu cei care au facut munca de teren in Vaideeni.

Ramele negre si placutele de aceeasi culoare pe care sunt lipite textele dau un aer distins incaperii si trimit la portul popular simplu si sobru (negru si alb) al ungurenilor din Vaideeni. As zice o coincidenta placuta.

O sa revin cu afisul in cateva zile.

Si cateva poze deloc artistice de la making-of-ul expozitiei:

Dansul pinguinului schizofrenic

Nu prea m-am dus la petreceri de oameni normali, la care se intampla lucruri normale. Ma refer la nunti, majorate, botezuri si alte plictiseli d-astea cu aspiratii mondene prin provincie. Nu imi plac, ma plictisesc, nu ma simt in largul meu, ma streseaza munca emotionala, acea stare de bine simulata: "ia uite ce ne distram noi miscandu-ne in cerc ca idiotii si tinandu-ne de maini!".

Prefer petrecerile de/cu porci, la care toti se transforma in salbaticiuni, distrug incinta si eventual dau foc la tot blocul. Macar se intampla ceva interesant!

Acum cateva saptamani am fost la un majorat. Multa coclime pe zona, sclipici, costume negre proaspat scoase de la naftalina, gel in cap si guma-n gura. Mari adoratori de manele indivizii. Si nu o spun cu rautate, e doar o constatare. Eu am dansat cot la cot cu ei pe manele. Diferenta era ca eu simulam mai bine distractia decat ei, aveam niste miscari de brate ceva mai energice. Si in plus de asta, mai asezonam cu o saritura monotonul dans de manele "pas in stanga/pas in dreapta/batai din palme".

La un moment dat, cand "petrecerea" era mai aprinsa (ma rog, impresia de distractie), oamenii se aliniaza si incep sa topaie ca niste poponari loviti de o petarda de Craciun aruncata in scara de bloc in care hajetii si-o varau anal. Un pas in stanga, un pas in dreapta, o saritura in spate si una in fata. V-am spus, o "poponarie simpaticuta". La care m-am conformat, ca doar asta era regula. Si stiti si voi ca nu e bine sa refuzi un trib de canibali primitivi hamesiti dupa distractie rasuflata. Retardarea se numea "Dansul pinguinului", dar eu as schimba titlul si i-as zice "Dansul pinguinului schizofrenic".

Tocmai s-a intors M de la o nunta si mi-a spus ca si acolo s-a "dansat" aberatia asta. Deci "Dansul pinguinului schizofrenic" e deja un trend! Sau am aflat eu prea tarziu de el?

Maxima

Daca esti credincios si n-ai maini, esti nevoit sa-ti faci rugaciunea cu picoarele!
...zise D. intr-un moment de intelepciune aproape ancestrala.

luni, 28 septembrie 2009

Grupul de rezistenta

Greii scolii vechi de rap se intorc intr-o alta formula. Ma intreb ce se mai intampla cu albumul R.A.N-S care trebuia lansat de ceva vreme...

Grupul de Rezistenta este o grupare compusa din Nai’gh’ba, Stoe Toxxic, Brugner, K-Gula, DJ Dox si DJ Undoo.

Piesa care se poate descarca gratuit de pe acest blog se numeste “Tot timpul pe frecventa“ si este in colaborare cu Turntable Science. Multumirile merg catre Paul si Faibo. Iata si detaliile tehnice:

instrumental: Undoo si Dox
text: Nai’gh’ba, Stoe Toxxic, Brugner si K-Gula
scratchuri: DJ Undoo, DJ Dox, Turntable Science
promovare: Junky

Urmeaza ca saptamana viitoare sa fie disponibila o noua piesa, semnata de aceeasi 6 baieti, intitulati sugestiv Grupul de Rezistenta.

Download piesa: http://brugner.greenchannel.ro/? page_id=917

Sursa: http://brugner.greenchannel.ro/? p=933

The temptation of St. Anthony

De 2-3 ani ma obsedeaza pictura asta. Se numeste "The temptation of St.Anthony" si este o lucrare a lui Salvador Dali.

Cand am analizat-o prima data am vazut in panza lui Dali revolta fara cauza, triumful Omului in fata Zeului si puterea extraordinara a umanitatii. Ma linistea, imi aducea mereu aminte cum ar trebui sa fiu.

Acum vad in pictura asta fanatism nebunesc, singuratate absurda si scopuri atinse prin orice fel de mijloace. E o maretie trista, sfasietor de trista. Ma linisteste, imi aduce mereu aminte cum nu ar trebui sa fiu.

Mi-am imprimat bucata asta pe hartie foto sa o pot purta mereu cu mine. Sa ma aduca pe drumul cel bun in caz ca imi mai pierd busola ontologica.

Tentatii diafane.

duminică, 27 septembrie 2009

Plictiseala + retardare = love

Uite o corelatie interesanta:

Cu cat plictiseala e mai mare, cu atat nivelul de retardare creste.

Cum am ajuns la concluzia asta?

Zeci si zeci si zeci si zeci de ore in care am stat cu ochii ba pe tavan, ba pe ceas, ba pe podea. Ore libere de capastrul "maturitatii", momente in care am scos la iveala tot felul de aberatii frumos colorate si ambalate. Noi si Voi si Ei. Mai mult ca sigur ca si ele, desi spun ca invata bine si ca se culca la 22:00. E ca o bucla temporala pe care iubesti sa o urasti si din care cu greu iti vine sa iesi.

De obicei rasul apare ca imediat efect al acestei fatale combinatii intre plictiseala si retardare. Rasul e unul dintre putinele lucruri pentru care merita sa traiesti. Nu, nu ma refer la umor. Ma refer la o gura larg deschisa si la onomatopee specifice acestei indeletniciri pur umane. Cand n-ai ce face razi din orice si de oricine. Mai ales de catastrofe si de moarte. Recomand jurnalul de la ora 5 in astfel de momente, iti iei mai mult ca sigur portia de ras dorita. Bine, asta in masura in care ruleaza pe fundal atmosfera potrivita si "distributia" corecta.

Maimutareala e un alt efect al mixului descris in introducerea acestui text. Vorbesti anapoda si singur, tipi fara motiv, repeti propozitii auzite pe youtube sau prin filme ca un papagal, pana le golesti de sens si de "ras". Pana se face dimineata sau pana adormi. Apoi visezi expresiile lui bahoi/nicusor de la braila/cafanu/comisarul burcea/mama dana sau orice alt personaj interesant cu care ai interactionat in ultimul timp. Totul se transforma in meme .

Totul se transforma in meme. Totul se transforma in meme.Totul se transforma in meme.

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Nu fi prost, fii Uranus!

Electro gypsy e un gen muzical divin. Tiganisme combinate cu chimicale electronice. Mahala Rai Banda, Shukar Collective, Taraf du Haiduks, Kokani Orkestar vs Dj Vasile, Nouvelle Vague, Dj Click, DJ Dolores et al, o lupta proportionata intre loop-uri de dnb/dub si vocea sparta a lui Tamango (un fel de Ol Dirty Bastard al muzicii tiganesti), platane si viori, programe de muzica si tambale, studiouri de inregistrat occidentale si poieni balcanice/regatene.

Un fel de manele pentru elitele urbane. E ok, nu ascultam Nicolae Guta sau Florin Salam dar mai bagam cate un Mahalageasca, Sharaiman sau Carolina in interpretarea celor de la Taraf de Haidouks. In Vest, acest gen muzical este foarte apreciat. Majoritatea artistilor enumerati mai sus au contracte semnate cu case de discuri britanice sau apar pe compilatii de genul Electro Gypsyland realizate de dj belgieni.

Despre asta e vorba:
Si da, acest gen muzical este un fel de manea. Ca doar (sa lasam deoparte "cosmetizarile" facute de producatori si dj) provine din folclorul tiganesc.

De ce atunci maneaua e "de cacat" si electro gypsy e cool pentru "pulime si hipstarime" (ca sa il citez pe piticigratis)?

Posibil raspuns:
Diferentele culturale, prejudecatile etnice, modele si vesnica polaritate intre elite si mase.

Fara aceste variabile, genurile muzicale nu-si au sensul.In lipsa lor, ar fi fost doar Muzica, de la sunete de tren care traverseaza un pod pana la punk si manele. Nu s-ar mai fi certat idiotii pe muzica la chefuri, nu ar mai fi catalogati cocalarii, iar tipele goth n-ar mai fi violate in plina strada de manelari.

Concluzie:
W.A. Mozart nu e cu nimic mai presus ca N. Guta. Si nici invers. Pentru planeta Uranus, cei doi sunt doua blocuri de carne si oase care in anumite perioade relativ distante de timp au produs diferite secvente si serii de note muzicale.

Bookmarkuieste-o pe Uranus ca grup de referinta, grupul in care tanjesti sa intri. Din acest grup select mai fac parte toate planetele sistemului nostru solar si... in principiu cam orice corp ceresc cu o masa mai mare decat cea a Casei Poporului. Poti sa o arzi si tu nepasator ca Luceafarul!

Deci:
Nu fi prost, fii Uranus!

duminică, 20 septembrie 2009

Za carz

Azi am dat o tura cu gangstamobilul lui Balbacea. Detine un Ford Orion proaspat reparat (care mai mult arata a oreion), vechi de 20 de ani care necesita racire periodica. La cooling point mi-am permis sa fac cateva poze, sa se vada ca o ardem super rural si supernatural. Cateodata chiar supra.

Mi s-a confesat:

Muncesc, am masina... o femeie si un copil lipsesc!

Cam despre asta e vorba, ca sa ma folosesc de o replica tocita indelung in lungmetrajul Pescuitul Sportiv.

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Costel Copaceanu si analiza PiPi-ului

Costel Copaceanu, fost profesor de matematică, susţine că prezentul se măsoară cu secundă la puterea a doua, în timp ce trecutul are ca unitate cu măsură secunda iar viitorul se măsoară cu secundă la puterea a treia.
Interviu "Cuget Liber" Constanta, 29 septembrie 2008:
http://copaceanu.blogspot.com/2008/09/interviu-cuget-liber-constanta-29.html

Evident ca abereaza in draci, eu spun asta intuitiv ca nu stiu fizica dar... astept un post amplu de la raparapandula prin care sa demonstreze ca mosu' se inseala cu teoria lui tampita.

Am dat de individul asta prin intermediul www.gigel.org . Tipul e extra-mega-super amuzant. In sensul ca te caci pe tine de ras la ce fluturasi ii trec prin minte. Ciuperci mexicane cu romparkin e un cocktail slab pe langa ce schite face asta cu mintea "limpede". O combinatie de nume de piese muzicale, fizica, religie, aberatii si schizofrenie. Cam seamana cu postmodernismul, nu? Omul asta chiar merita o expozitie cu "operele de arta", ca toate sunt puse pe hartie, scanate si publicate pe blogul personal: http://copaceanu.blogspot.com/

Am ales-o pe una dintre cele mai bune. Enjoy!

Cum am ars-o neoficial la concertele din week-endul trecut

Extrase din doua recenzii de evenimente ce vor aparea pe www.4elemente.ro:

22:20
Eeram in fata Fabricii, alaturi de un grup destul de mare de tineri urbani galagiosi si aparent suspecti. Se aude un claxon. Dintr-o masina luxoasa scoate capul pe geam un cefos si tipa in gura mare : "Ce faceti ma aici?" Impactul dintre doua lumi total diferite, antagonice chiar. Impactul este atenuat de lipsa reactiei celor ce stateau la coada pentru a intra la concertul Dub FX, care pareau prea entuziasmati de evenimentul ce urma sa aiba loc pentru orice alt tip de interactiune cu mediul inconjurator. De ce starneste Dub FX astfel de atitudini? (Concert DuB [email protected] pe 12 sept 2009)

...


13 septembrie nu a fost deloc o zi cu ghinion pentru putinii amatori de concerte hiphop din aceasta perioada a anului. In clubul bucurestean Suburbia s-a derulat un dublu eveniment-o aniversare si o lansare de album. Irefutabil News, situl cu cea mai buna initiativa jurnalistica si cu cele mai putine realizari in domeniu, a implinit 3 ani de existenta, iar trupa craioveana C.I.A. (Craiova Independent Artists), una dintre cele mai de succes marci din hiphop-ul autohton, a lansat cel mai nou material discografic- Radio . 21 00 Am poposit in Suburbia . Reparasii asteapta la mese, nu sunt multi. De departe cel mai prost warm up pe care l-am auzit pana acum la un concert hiphop, muzica asta imi strica bunatate de cocktail. La polul opus locului din care se pune muzica, in spatele scenei, troneaza avatarul C.I.A. -microfonul inaripat care pare ca isi ia zborul dintr-un cartier de blocuri. (Concert [email protected] pe 13 sept 2009)

Am doua posibilitati in ceea ce priveste viitorul, care nu prea arata bine din perspectiva sociologiei: fie master la facultatea de jurnalism, fie niste cursuri postuniversitare la aceeasi facultate. Fiindca e musai. Sau poate ma apuc de trafic de carne vie.

Si acum ceva off the record de la concertul Dub FX de sambata trecuta:

Eram in fata la Fabrica, mai exact viazvi de acest minunat club de dubiosi. Admiram sau cascam gura la tipele cool care isi tot plimbau corpurile prin fata mea."Sunt genul de femeie pe care nu o sa o ai niciodata! ", parca spuneau damele. Bine, asta la prima ocheada. Nu-s genul care sa se lase inselat de primele impresii... Dar sa lasam la o parte humphreybogartismul si sa trecem la facts . Cu un sfert de ora inainte fusesem cu Diana sa luam chestii de baut. Pe drum, faceam misto de astia care au venit la concert, ca toti doar pareau drogati. Si m-am gandit ca n-ar fi rau sa parem si noi rupti in dinti. Ca tot e la moda. Asa ca pe langa emblematica sticla de apa la jumate am mai cumparat si niste ciocolata Bounty ca sa se vada ca am ajuns in Nirvana pseudo-junkistilor. O triumfala victorie a provinciei pusa pe bascalie.

Numai ca misto-ul s-a intors impotriva-mi. Odata ajuns in fata clubului (am mancat ciocolata pe drum) a inceput sa mi se faca greata. In jurul meu erau aproximativ 20 de persoane, iar in fata clubului o gloata imensa de oameni. Imi era din ce in ce mai rau, imi venea rau sa vomit. Nu puteam sa fug, nu aveam cum sa ma ascund. Asa ca am pus usor mana la gura, ca si cand as fi cascat, am vomitat in cavitatea bucala si am inghitit repede mancarea semi-prelucrata. Vorba aia, am inghitit tot.Au scapat doar cateva picaturi pe obraz, dar nimic vizibil. Am inceput sa rad si i-am spus Dianei ca ma duc sa vomit. Am facut asta de indata ce am ajuns la siguranta primului intuneric de strada laturalnica. Mi-am promis ca n-am sa o mai ard ca un pseudojunkist niciodata si ca n-am sa mai mananc ciocolata pe burta goala in veci.

vineri, 18 septembrie 2009

Cum sa te feresti corect de sectanti

Am dat de un blog demential via forum hades records: http://credinciosii-intreaba.blogspot.com/

Nu stiu daca e facut la caterinca sau nu dar m-am spart de ras cand Parintele Ilarie(asa il cheama pe preacuviosul blogger)a dat urmatorul sfat celor care sunt "terorizati" zilnic cu flyere/cartulii/apocalipsa de catre martori ai lui Iehova, baptisti, adventisti sau alte religii d-astea new age:

Sfat duhovnicesc #1: există în comerţ abţibilduri ce pot fi lipite pe uşa oricărei familii creştine, pe care scrie cu litere de-o şchioapă: FAMILIE CREŞTIN ORTODOXĂ. INTERZIS SECTARILOR. Este lesne de înţeles că un simplu mesaj nu-i va opri pe aceştia, dar sub mesaj este desenată o cruce ortodoxă, obiect sfânt faţă de care sectarii manifestă o aversiune cunoscută. Pentru protecţie suplimentară, puteţi agăţa busuioc sfinţit deasupra tocului uşii, iar cu lumânarea din noaptea sfântă a Învierii puteţi afuma o cruce chiar pe latura de sus a tocului. Această cruce prost desenată poate sta acolo pe tot parcursul anului.


Acum inteleg eu de ce erau cruci din astea tuciurii, facute din fum deasupra fiecarei usi din blocul in care stateam in Alexandria back in the days . Erau credinciosi ferventi care ascultasera si urmasera cu sfintenie cuvintele parintelui Ilarie. Si eu care credeam ca se joaca derbedeii noaptea in scara blocului cu brichetele...

Si acum o reconstituire grafica a usii fostului meu vecin "de deasupra" din Alexandria, muncitor la uzina orasului, Rulmentul(stiu asta pentru ca mereu ma intalneam cu el pe la 4-5 dimineata in scara blocului cand eu veneam de la chefuri si el pleca la munca... pe deasupra mai avea si fata de om care manuieste rulmenti). La un moment dat a vrut sa imi sparga usa alcoolicul dar asta e alta poveste, poate o sa imi vina cheful de scris patania alta data...

Later Edit-o juma de ora mi-a luat capodopera. Cred ca o sa o imprim si o sa o pun in rama :))

OTV&CO: comentatorii(I)

O gramada de idioti pe siturile de torrenti. Am gasit una tare astazi, cand o ardeam aiurea printre commenturi pe filelist.ro. E un comentariu la Fight Club, un film care are deja prea multi fani:
Foarte tare filmu, cat despre cel care a facut ripu asta... nu inteleg de ce a bagat frame-uri de la el, in special ultima poza cu p**a lu ala in prim plan.

joi, 17 septembrie 2009

Despre asta e vorba

Azi am sapat o groapa pentru noul wc al bunicului. Bine, impropriu spus "sapat"... vorbim despre aproximativ 30 de cm de scarmat intr-un pamant nesimtit de tare. In drumul meu spre fundul haznalei am dat peste un ciob de tigla si peste o bucata de tabla tesita. Bonus o radacina de pom care dupa ce a cedat sub loviturile fierului de gropi a imprastiat in aer o aroma proaspata de seva. Mirosea bine viitoarea cacastoare. Empatizez cu minerii din Jiu si, pe viitor, le voi ridica statui de argint.

Am mai vazut un Spike Lee joint. Malcom X cu Denzel Washington in rolul activistului pentru drepturile omului. Daca ai 3 ore la dispozitie si chiar vrei sa vezi ceva frumos... descarca-l de pe torrenti ca e smechereanu.

Si acum, surpriza serii! Atat de mult imi place muzica raggae si cultura rasta ca in timp ce gateam spaghete m-am gandit sa tai ardeii sub forma steagului jamaican.

Am realizat, deci, un steag jamaican din gogosari!

Silaaaasia, rastafaraiiii, bomboclaaaaat!

Pro Tv e un jeg!

Siteul "Scrot TV"-ului e o cisterna cu balast de tip spam. Le dedic din inima bancul cu bascula. De ce? Pentru ca de cateva luni primesc pe mail fluxul lor de stiri de cacat cu titluri scoase din Cancan, Click si Libertatea. Am trecut destul de usor peste bombele lacrimogene cu Michael Jackson dar nu am putut ignora titlul asta :
Are 17 ani si e Miss Romania! Unii zic ca e urata! Tu ce zici?
Raspunsul meu la ei pe site, ca d-aia ne-a dat Dumnezeu si internetul si democratia. Sper sa fie acceptat:
Eu zic ca Miss Romania e destul de sluta dar nu se compara la uratenie cu telenovelele produse de trustul vostru de poponari. Fuck Media Spam Pro!!!

Kanye West e peste tot

Chiar si pe ahhg.ro apare personajul care a dat/luat humiliation la MTV Music Awards. Clickuieste daca poti:
http://kanyelicio.us/

Site cu meme-uri Kanye West:
http://kanyegate.tumblr.com



The Mask of Doom: A Nonconformist Rapper's Second Act

www.stonesthrow.com/news/2009/09/doom-in-new-yorker-mask-of-doom

Cam asa arata un grand reportage (chiar daca nu l-am citit in totalitate, din motive obiective)... jos palaria, tricoul, chilotii, bocancii. Genul de articol pe care l-as fi citit chiar daca nu era vorba de MF Doom. Daca valoarea unui SF se vede atunci cand ii scoti elementele fantastice, atunci la un reportaj valoarea exista daca scriitura ramane atragatoare in absenta personajului urmarit de gazetar.

miercuri, 16 septembrie 2009

Flicks

Spike Lee e regizorul, She Hate Me e filmul. Povestea clasica a unui barbat care insamanteaza 18 femei, se transforma intr-un Saint-Just modern si da in gat afacerile necurate ale companiei la care lucreaza si isi gaseste fericirea alaturi de doua lesbiene. Sa dai in plans si nu alta. Ce imi place la Spike Lee e ca stie sa filmeze, face filme serioase si lungi si niciodata nu uita sa se lege de problemele afro-americanilor. Dar pentru mai multe detalii in legatura cu ultima tema, uitati-va la Bamboozled (e cu Rapaport din "Salvati de clopotel", Mos Def si, extraordinar, Canibus!!! ).

PS: Pana acum am primit 30 de mailuri cu "thread subscription" la ahhg.ro. Asa ca cei care aveti cont pe sait si ati dat si e-mailul, e posibil sa fiti, deasemenea, inundati cu subscriptii fara sens. Nu e vina mea si nu cred ca e nici a lui raparapandula. Imi cer eu scuze in numele amndurora.

Kid Cudi - Man On The Moon: The End Of Day

Kid Cudi e "the new thing" in hiphop. Nu e ca Tupac, Biggie sau Big L, un rapper obisnuit cu strazile, cu subiectele dure si cu lirica densa, e mai degraba un actor care stie sa cante/danseze/distreze, un produs al, deja legendarului dupa isprava de acum cateva zile de la MTV Music Awards, Kanye West . E foarte talentat si foarte muncitor. Mie unul imi place albumul sau de debut " Man On The Moon: The End Of Day"(probabil o sa ramana mai bine de o luna pe player), imi place ca pe langa faptul ca e market-oriented si facut pentru charturi si tv e si conceptual, impartit in cinci "acte", cinci stari care sunt portretizate prin cate 3 melodii.

O recenzie a albumului aici:
http://www.hiphopdx.com/index/reviews/id.1260/title.kid-cudi-man-on-the-moon-the-end-of-day

Nu pun link de download cu albumul, il gasiti la o simpla cautare pe google.

Video la piesa "Make her say", cu sample spin-off genial lucrat!) din Lady Gaga-Poker face
Video la piesa "Day'n'nite":
Video la piesa "Day'n'nite", remixat de Crookers:

marți, 15 septembrie 2009

Revenge of the Rahova

Eram pe langa Autogara Rahova, urma sa plec cu microbuzul spre Alexandria. Chiar in statie e o bodega/restaurant "El blablalba", am uitat denumirea exacta. L-am vazut pe un mos ca manaca acolo si deodata mi s-a facut si mie pofta de mancarea aia din barul ala imputit. M-a dus cu gandul la hanurile din Bucurestiul vechi, asupra carora e posibil sa am o imagine muuult trunchiata fata de cea reala. De fapt, era o imagine a Hanului Ancutei pe un fond color al Micului Paris. Un fel de productie hollywoodiana a "Jurnalului lui Ann Frank".

Oricum, imaginatia mea ruleaza!

In fine, ideea e ca pana si mat-ul asta din Rahova are standarde mai inalte decat spelunca aia de Revenge. Macar tin la eticheta, nu primesc chiar pe oricine in incinta.

vineri, 11 septembrie 2009

Un cocktail de vara

Heh, zappuiam prin pozele facute cu telefonul si am dat peste ceva interesant.

Poza din Vama Veche cu "mai tai-ul inimioara".

In ultima zi de summer jam, tarziu in noapte, cand urlam de unul singur la luna, pierdut printre niste pietre si scoici de cacat, l-am trimis pe Dima sa imi ia un cocktail ca eu nu eram in apele mele/stare. Cand s-a intors mi-a spus ca barmanul a crezut ca bautura e pentru o fata asa ca l-a ornat cu o inimioara roz, pentru "impresia artistica"... treaba smechera a fost ca nu se "farma" inimioara chiar daca miscam lichidul sau amestecam usor cu paiul. Parca era facuta din piatra. Bineinteles, dupa 20 de minute de holbat la ea si dupa ce am dansat cu paharul in mana pe langa fetele din incinta, mandru de mica mea opera de arta usor alcoolizata, am baut-o. Pe principiul batranesc, cocktailul se-nvarte ce se-nvarte si pana la urma este dat pe gat. Dupa care am dansat pe plaja si m-am luptat, in plina noapte, cu valurile marii simuland o lupta cu diavolul. Amin.

Peste cateva ore avea sa rasare soarele. Nu m-a mai prins treaz momentul.

miercuri, 9 septembrie 2009

Ce am mai facut neoficial la One Love Festival (exclusive shit) 4

A aparut pana la urma si cronica "oficiala": http://www.iconcert.ro/one-love-festival-mix-ul-perfect-dintre-senzatii-tari-reggae-si-ploaie.html#more-14730

Ce ma scoate de-a dreptul din minti atunci cand vine vorba de astfel de reportaje e fictionalizarea evenimentului. Totul devine o poveste, mai ales atunci cand ai de-a face si cu "viziunea" celui care iti redacteaza textul inainte de publicare. Dupa interpretare, vine o suprainterpretare care fute tot cadrul pe care (daca esti pasionat si te preocupa scrisul) cu greu l-ai ridicat.Am de-a face constant cu dificultati precum spatiul restrans de desfasurare a ideilor, cuvintele incapabile de o cronologie "reala" a faptelor, subiectivitatea, lipsa unui "etalon" al selectivitatii, vocabularul care mereu trebuie ajustat si adecvat si memoria supraincarcata care uneori imi joaca niste feste grave (la Summer Jam nu am notat absolut nimic asa ca a trebuit sa sap si sa scot la lumina trei zile incarcate de concerte).

Sa ne oprim putin la selectivitate. Ideea ca trebuie sa urmaresti ce se intampla pe o scena la un anumit eveniment e doar o CONVENTIE, asta NU inseamna ca acel fapt e cel mai important de acolo... de ce ar fi atat de important ca pe scena canta Madonna si pentru cine ar fi atat de important? Doar se presupune ca pe cititor il intereseaza prestatia Madonnei si figurile de dans ale echipei sale coregrafice. Avem de-a face, deci, cu niste speculatii care in lipsa de alternative "narative" (nimeni nu va scrie un articol amplu despre, sa zicem, Costel Popescu-platitor de bilet... de fapt nimeni nu va scrie altceva decat ce s-a intamplat pe scena) se transforma in "subiectul principal" al concertului. Povestea ziaristului se centreaza pe ce se intampla pe scena din inertie "deontologica", din normele acceptate si respectate de o breasla si nu din "magia", importanta intrinseca a "evenimentului".

Un jurnalist de la Catavencu (si a reusit sa publice articolul tocmai pentru ca Academia Catavencu nu e Cotidianul/Jurnalul National/Gandul/etc, adica un ziar care respecta cu strictete anumite norme jurnalistice) a vorbit intr-un articol, e adevarat, nu se numea "cronica eveniment Madonna", despre homosexualii si transexualii care se aflau la intrare la concertul Madonna din Parcul Izvor... de ce n-ar fi acesta subiectul principal al concertulului Madonna?

Ceea ce vreau eu sa spun e ca totul e o MARE harababura greu de pus in ordine si ca reportajele astea (in marea lor majoritate prost scrise, insipie, plictisitoare, incorsetate de aceeasi structura invechita si impaciuitoare) nu fac nimic altceva decat sa dea impresia ca cineva a inteles ce s-a intamplat candva, undeva. Din pacate, acesta intelegere e doar o aspiratie ( as zice una romantica chiar), in realitate jurnalistul trimis acolo nereusind sau nefiind lasat (politici redactionale) sa acceada cu adevarat in profunzimea faptelor observabile (ce sa mai vorbim de cele greu de observat, cele latente).

De ce? Pentru ca totul se desfasoara prea repede pentru o astfel de operatie complicata cum e intelegerea in profunzime, in straturi.

Cu toate astea, merita sa citim cronici de evenimente (atata timp cat le cunoastem/acceptam limitele si "fraudele" informationale). Cateodata ne sunt servite niste povesti minunate, unele dintre ele chiar mai bune decat romane sau nuvele la care s-a muncit ani intregi.

De exemplu:
Hunter S. Thompson - The Kentucky Derby is Decadent and Depraved
http://www.chrudat.com/derby.html

marți, 8 septembrie 2009

Ce am mai facut neoficial la One Love Festival (exclusive shit) 3

Mai sunt cateva chestii de povestit, nu foarte interesante dar... mna, mai interesante oricum decat ce faci tu in mod normal asa ca...

Sa derulam putin caseta... Eram pe la cimitirul comunal in sfanta zi de vineri, in localitatea giurgiuveana Comana in drum spre One Love Festival. Injuram de zor in gand ce apucam. Organizatori, primari, Basescu, organizatori, pe mine, organizatori. Motivul era simplu. Prea mult de mers, cu atata bagaj in spate. In plus de asta... URASC sa merg mult, singur si prost. Trecusem de vreo 10 minute de afisierul pe care scria "Rezervatie Nationala blablablablabla". Copaci in jurul meu si un drum asfaltat. O masina neagra vine din fata si incetineste langa mine. Tipul de la volan, un chelios fara tricou, ma intreaba in engleza daca stiu unde e festivalul. Nu, nu stiam... dar tot era mai bine sa merg la cacealma decat sa imi putrezeasca oasele in nenorocitul asta de desert lemnos. Printre bagaje si muzica raggae am zarit o tipa (pe bancheta din spate, langa mine, ne despartea un rucsac si saci de dormit), si doi bulgari cu capul mare pe locurile din fata. Ca erau bulgari, tocmai din Sofia plecati, invitati de organizatori sa bage niste muzica. Ne-am intors la rascrucea de la cimitir sa ne orientam mai bine. Asta a fost ideea mea! De acolo am luat-o pe un camp, caci vazusem eu un indicator care arata o sageata in directia respectiva... dupa 500 de metri am dat de o bifurcatie, bulgarii nu m-au mai intrebat nimic, au facut instictiv la stanga. Ne-am oprit pana la urma langa un lan de porumb, ca vroia tipa sa se pise. In timpul asta eu am ramas la masina si soferul (muzicant care mai venise cu cativa ani in urma in Ro cu o trupa de punk, la un festival in Craiova) mi-a dat telefonul sa vorbesc cu persoana lor de legatura din Romania (o tipa) care era deja la festival si care putea sa ne dea directii cum sa ajungem mai repede la locul in care se desfasura toata treaba. Bineinteles, mi-a dat mie sa vorbesc pentru ca eram unicul vorbitor de romana si presupuneau, probabil, ca vom comunica flowless.

Normal ca asta nu s-a intamplat! Dupa o discutie suprarealista de 10 minute, tipa imi spune ca trebuie sa ne intoarcem la rascruce si sa mergem pe drumul in panta. Zis si facut. Urcam pe panta si iar se pare ca am dat de middleofnowhereliketheletterh. Iar o sun pe tipa cu directions. Acum imi spune ca de fapt era bine sa mergem pe drumul initial (adica ala pe care ma indreptam eu cand m-am intalnit cu bulgarii) si ca nu trebuie sa ne speriem, e mult de mers. Pur si simplu sa-i dam inainte cu tupeu... pana la urma o sa vedem semnul mov cu One Love Festival, undeva pe dreapta. Deci chiar si fara mine, oamenii ajungeau pana la urma la festival. Ce bine ma simt cand sunt nefolositor!

Bulgarii s-au relaxat, si-au aprins un cui si si-au scos de la rece berile ale caror etichete erau pline de litere chirilice. Am refuzat politicos berea, nu mancasem nimic si nu avem chef de lesin and stuff. Cred ca le-am parut sarac cand le-am zis ca nu am mancat nimic toata ziua. Muzica reggae rula in difuzoare, era timpul pentru un mic chitchat... m-au intrebat de Braila, unde e si cat de departe e, vroiau sa viziteze orasul pentru ca acolo ar fi pregatit niste bulgari o anumita revolutie. Le-am spus si eu ca am ceva conexiuni cu Bulgaria, ca am niste rude pe acolo si ca am vizitat foarte demult Veliko Tarnovo. Le-am spus de Alexandria, tipa a reactionat normal: "Alexandria... what a strange name!"

Ce am mai facut neoficial la One Love Festival (exclusive shit) 2

Bineinteles ca trebuia sa existe un sequel la toata treaba asta.

Articolul a trecut prin foc si spada, s-au scos din el partile nedemne de o recenzie. Iata ce s-a scos:

Introducerea mea cu centrul localitatii Comana a fost taiata, probabil din cauza ca am facut misto de primar:
Cobor din maxi-taxi-ul stationat in centrul localitatii Comana pe la ora 17:00 (Vineri, 4 septembrie) si nu stiu incotro sa ma indrept. Un satean ma indeamna sa merg la primarie si sa intreb acolo unde se tine acest festival in padure de care localnicii nu au auzit. Il prind pe primar chiar pe punctul de a se urca in luxoasa sa masina de teren. "Mergi pe ulita din fata si apoi faci prima la dreapta. E un drum asfaltat prost…de fapt asa e el…" ma informeaza si in acelasi timp se scuza primarul. Pe langa faptul ca e prost, drumul acesta care duce la One Love Festival (locul in care, citez de pe site-ul organizatorilor, "toate triburile sunt binevenite sa imparta muzica, natura, cultura si doar vibratii pozitive") este destul de lung si obositor. Norocul meu a fost ca m-au luat cu masina, pe post de ghid ad-hoc, cei de la Dopotamix Sound Pista, niste bulgari de omenie care aveau sa bage muzica la festival, ceva mai tarziu.
O alta bucata interesanta a fost scoasa, basca o observatie live la locul "faptei". De data asta am vorbit de cocalarii care au venit de prin comunele alaturate sa se uite la urbani drogati/tripati/bauti cum se destrabaleaza pe reggae/dnb/dubstep/drumuri de legatura:

Pacat ca nu a avut cine sa se bucure de ele, publicul fiind foarte putin numeros in cele trei zile de festival. Insa nu este nicio problema, lucrurile pot fi rezolvate prin cuvantul « resurse umane » si alternativele rurale din apropiere . Iata cum s-a intamplat la fata locului :
01:09 (noaptea de vineri spre sambata) - Ma aflu la main stage. Ringul de dans e gol, in centru un grup de localnici, tineri. In mijlocul lor e un jandarm care ia datele noilor veniti si incearca sa le explice pe un ton mai dur ca nu au ce cauta in zona din moment ce nu au platit bilet. Unul dintre bastinasi rade batjocoritor si spune ca il cunoaste pe primar si ca oamenii legii nu au nicio putere asupra lor. Acesta este motivul pentru care toti cei aflati (cat o gasca de bloc) in acest moment la scena principala stau tolaniti pe sub copaci sau se indreapta crispati catre drumurile de acces catre celelalte scene.
Recunosc ca paragraful asta va aparea in mare masura in forma asta pe iconcert.ro. Doar ca e atenuat finalul. Clar nu pica bine aia cu "aventura sau dezastru". Desi trebuie sa recunosti ca suna al dracului de bine :)

De vineri si pana duminica cei prezenti acolo au avut (sau avut posibilitatea de a) ce vedea si asculta : o padure "haiduceasca" si un lac cu foisoare suspendate pe apa si poduri din scanduri, muzica buna "livrata" intr-un sunet de calitate si filme bune, mancare nu prea variata si un singur tip de bere si, ceva absolut special si neinclus in programul oficial - o ploaie in salbaticie asezonata cu stropi mari de noroi care m-a facut leoarca, o impotmolire cu masina in acelasi noroi si o sperietura pe cinste. Si mi ape scurt? One Love Festival - aventura sau dezastru.

Sa revenim in padure si la ce am mai facut p-acolo. E drept, neoficial. Multe fete pentru cati de putini eram. Vineri noaptea ma indreptam spre cort pe unul dintre cele mai lungi si infricosatoare drumuri. Eu merg destul de repede asa ca am depasit cativa turisti. La un moment dat dau de doua gagici singure si incerc sa le depasesc. Trec exact printre ele. "Ia uite, un deschizator de drumuri!". "Da, o calauza! " zic si eu sec. Ce a fost asta??? Cred ca ar fi trebuit sa ma opresc si sa continui discutia atat de interesanta dar... neah, trebuia sa ajung la cort, sa imi iau nasturi d-aia de cumparat mancare si bautura si sa ma intorc la scena dnb. Soarta imi fusese scrisa deja, nu mai era cale de intoarcere. Ma transformasem intr-un nenorocita de masinarie care era programata sa se plimbe aiurea de la o scena la alta pana se strica.

Ce am mai facut neoficial la One Love Festival (exclusive shit)

Cobor din maxi-taxi-ul stationat in centrul localitatii Comana pe la ora 17:00 (Vineri, 4 septembrie) si nu stiu incotro sa ma indrept. Un satean ma indeamna sa merg la primarie si sa intreb acolo unde se tine acest festival in padure de care localnicii nu au auzit. Il prind pe primar chiar pe punctul de a se urca in luxoasa sa masina de teren. « Mergi pe ulita din fata si apoi faci prima la dreapta. E un drum asfaltat prost…de fapt asa e el… » ma informeaza si in acelasi timp se scuza primarul. Pe langa faptul ca e prost, drumul acesta care duce la One Love Festival (locul in care, citez de pe site-ul organizatorilor, «toate triburile sunt binevenite sa imparta muzica, natura, cultura si doar vibratii pozitive ») este destul de lung si obositor. Norocul meu a fost ca m-au luat cu masina, pe post de ghid ad-hoc, cei de la Dopotamix Sound Pista, niste bulgari de omenie care aveau sa bage muzica la festival, ceva mai tarziu.
Ce ai citit mai sus e un pasaj din recenzia One Love Festival pe care am trimis-o spre publicare pe www.iconcert.ro acum cateva minute.

Am tras o spaima ca in blairwitchproject sambata noapte. M-am pierdut in padure ca prostul. Pe o ploaia torentiala m-am aventurat pe o scurtatura. Pentru 10 minute nu am stiut unde sunt. Daca nu vedeam o luminita, probabil ma plimbam ca o basina in izmene pentru mult timp. Salvarea a venit de la un grup galagios cu multe surse de lumina. Le-am spus clar: "Si acum nu ma mai despart de voi!" Tin sa le multumesc pe aceasta cale, chiar daca nu citeste nimeni aceste randuri sisifice.

One Love Festivalul a fost ok. Ma org, ok pentru mine care nu am prea mari pretentii cand ma duc pe undeva. Ideea e ca mereu gasesc ceva de facut. Vineri am ars-o exclusiv singur. Me, myself and I gen Beyonce. Si m-am simtit al dracu de bine... ma rog, m-am simtit bine abia dupa ce am servit prima masa pe ziua respectiva, adica dupa ora 20:00. Nu mai zic ca in aceeasi zi era sa mor deshidratat deoarece imi era rusine sa cer cuiva o cana cu apa si organizatorii inca nu pusesera in functiune barurile, asa ca nu aveai de unde sa iti iei ceva de baut. Deci muream din neputina si rusine. Cu toate astea, imi consumam energia, din juma in juma de ora mergeam aproape un km pana la restaurant sa vad daca s-a deschis.

Pot spune ca am vazut trupe live, dj si jocuri de lumini printre drumurile pe care le faceam intre scene. Petreceam foarte mult pe drumurile alea din padure la One Love Festival. Pana la urma am ajuns sa le iubesc, mai ales noaptea cand se mai speria de tine si tu de ea cate o veverita sau dracu stie ce.

Noii mei prieteni bulgari de la One Love Festival mi-au spus sambata pe la 12, in timp ce serveam impreuna micul dejun la Hungry Tiki ca le-au ros soarecii atele de la cort si ca nu s-au odihnit bine deloc din cauza asta. Unul dintre ei (erau 3, doi baieti si o fata) mi-a aratat si dovada, o bucata din respectiva franghie de cort sau ce naiba era. Cand am auzit asta nu m-am putut stapani... am facut o fata d-aia: " Ba, voi ati fost uber drogati azi-noapte de imi spuneti baliverne d-astea!!!" De obicei nu fac scene dar de data asta nu m-am putu abtine sa nu fac fete-fete. Cred ca si-au spus si ei in pasareasca lor de bulgara: "Coaie, asta crede ca suntem nebuni! " Mi-am dat seama de asta deoarece aveau niste fete usor blazate, intimidate, timp de 2 minute se uitau numai in jos. Ciudata faza, oricum. Totusi... cum cacat sa iti roada in padure soarecii cortul???

luni, 31 august 2009

Piarismus maximus 2

Piarista strikes back!

Dupa ce i-am trimis un mail lejereanu in care i-am explicat ca sunt la cersit, primesc asta:

Buna ziua!

Va multumim inca o data pentru interesul acordat website-ului nostru. Apreciem inintiativa dumneavoastra de colaborare, insa pentru moment avem deja oameni care se ocupa de rubricile evenimente si recenzii. Cu toate acestea, sunteti oricand binevenit sa ne oferiti sugestii, materiale despre acest eveniment (ca de exemplu comunicate de presa). Vom pastra referintele dumneavoastra in baza nostra de date pentru posibile viitoare colaborari. 
Va multumim!
O zi frumoasa! 
XXXX XXXXXXXPR Specialist

Specialistul mi-a raspuns. In sfarsit, pot spune ca am fost respins intr-un mod elegant, cum numai la companiile mari se procedeaza. Lucrurile nu vor mai fi la fel de acum incolo. Cine stie cate doctorate si postdoctorate sunt necesare pentru a stapani arta comunicarii de-ampulea!

Anyway, pana la urma am primit acreditare de la www.iconcert.ro, se pare ca pana la urma o sa o ard ca un veritabil apas/incas/maias/2012 prin padurile amazoniene aflate la 35 km de Bucuresti, la Comana. Evenimentul se numeste One Love Festival, e fest de raggae si o sa o ard superfake! Daca ma cunosti si nu vrei sa mergi cu mine sa vezi salbaticiile Romaniei poti sa stai acasa.

Senzational: Un Cargo plin cu rockeri a fost descoperit in Alexandria!

Sambata, de ziua Alexandriei, am fost intr-un bar in care niste babalaci sarbatoreau 40 de ani de cand au terminat liceul. Erau insirati toti pe terasa respectivei bodegi asa ca am fost nevoiti sa stam la 0ra 18:00, pe caldura, incatusati intre patru pereti(dintre care doi de termopan). Din fericire, aveam vedere catre strada asa ca puteam urmari tihnit turmele, sleahtele, haitele de oameni care se indreptau spre concertul ce urma sa aiba loc in fata Casei de Cultura. Dupa ce ne-am facut datoria in barul respectiv ne-am indreptat si noi catre locul in care avea sa concerteze Cargo in acea seara. Nu prea ma omor eu dupa rock dar... e Cargo totusi, mai ascultam si eu "Ziua Vrajitoarelor" pe casete cand eram mic, trezeste anumite melancolii perioada aia. Pe langa asta, vroiam sa vad cum se comporta taranii cand pe scena presteaza astfel de specii extraterestre, deci o eventuala sursa de amuzament. Pe langa concert, am mai prins si o fanfara urmata de un sobor de preoti(care carau o icoana) si primarul populist Dragusin (dupa cum bine puteti vedea in poze). L-am mai zarit pe cocalaru care era imbracat ca un arab si care era insotit de niste gagici pe care le-am mintit(cot la cot cu cocaru) ca sunt "din partea presei"(sa se lase pozate, desi o faceau probabil si pe gratis-poza, si sa ma dau si eu mare) si am mai prins un fel de decernare a unor premii neinteresante unor copii/profesori, oricum ceva gay, cu siguranta. Spun gay pentru ca am recunoscut si cativa profesori de-ai mei din liceu. In deschidere la Cargo, au fost Mandinga si Publica (o trupa cu, evident, sonoritati pubice) care au cantat piese latino-kitch, respectiv piese kitch din repertoriul international. De mentionat ca Publica se descurcau chiar bine cu muzica, chiar la un moment dat, intr-un exces de falsitate, am aplaudat si am dansat.

vineri, 28 august 2009

Piarismus maximus

Am trimis azi un mail unui sait de muzica pentru o acreditare la un anumit festival de muzica. Pe scurt, am cersit si eu un bilet moca la un concert, ca si asa se dau o groaza gratis. In schimbul biletului faceam o recenzie. Mentionez ca am folosit un vocabular lejer, informal. Mi-am dat si idul de mess, crezand ca am de-a face cu oameni nu cu roboti.

Iata ce raspuns primesc in seara asta:
Buna ziua! 
Va multumim pentru e-mailul trimis si pentru interesul manifestat pentru website-ul xxxxxxxxxxxxxx. Va rugam sa ne oferiti mai multe detalii despre eveniment (modul de promovare dorit prin interemediul website-ului nostru, de ce beneficii va dispune website-ului, cum veti acorda acreditarile), dar si despre cum veti trimite comunicatele si ce vor contine recenziile pe care va propuneti sa le realizati in urma concertelor . 
Nu ezitati sa ne contactati pentru orice alta informatie. 
Va multumim!Echipa xxxxxxxxxxxxxxx!
Deci recenzia mea urmeaza sa fie tot un fel de piar, din moment ce trebuie sa specific continutul. Habar n-am in sloboz cum o sa fie acolo si cum dracu o sa scriu!!!

P.S.: Imi e frica sa ma fac mare!

joi, 27 august 2009

Marcus(II)

Buna dimineata doamnelor si domnilor si bine v-am regasit la Infomatinal! Incepem buletinul din aceasta dimineata cu o stire de ultima ora… Un grup de atacatori necunoscuti a pus stapanire pe localitatea de frontiera Vama Veche in aceasta dimineata. Scopul atacatorilor si identitatea acestora sunt necunoscute, autoritatile locale incearcand momentan sa ia legatura cu grupul terorist. Se vorbeste de o cifra alarmanta de ostatici, peste 5000 si chiar de raniti. La marginea satului sunt ridicate garduri de sarma ghimpata si pe alocuri puncte de aparare formate din saci de nisip, informeaza turistii aflati la fata locului prin intermediul mesajelor text transmise prin telefon cunoscutilor.
Uimit de ce aud la televizor, uit cafeaua pe foc. Rabufneste din ibric si face negru aragazul. Opresc neatent toata instalatia si imi torn rapid intr-o cana albastra lichidul trezitor, lasand stropi minusculi pe gura canii si pe masa. Ce ma-sa ia apucat si pe astia de au atacat nenorocita aia de Vama? Oare Ademesteanu stie? Sa ma grabesc sa ajung la redactie? Doar asta e stire bomba, primul conflict armat mai serios, de la revolutie incoace, e rost de ceva investigatii, sudoare de ziarist, munca. Chiar si pentru o revista mai cu nasul pe sus, ca a noastra...
Raluca, poti sa ne dai detalii despre ce se intampla in zona? Esti in 2 Mai, la 2 kilometri de Vama Veche… Cum se vede totul de acolo, din mijlocul evenimentelor? Ioana, multe lucruri nu am aflat de aici. Sunt multi sateni stransi in fata primariei, am vorbit cu unii dintre ei, sunt speriati de un posibil ataca asupra comunei lor. De mentionat ca nu se poate inainta spre Vama, cativa politisti de la Rutiera blocheaza drumul. Am incercat sa discutam si cu dansii insa au refuzat sa faca orice declaratie, ne-au spus doar ca au fost detasate cateva trupe armate si ca, momentan, situatia este sub control. Inca planeaza misterul asupra grupului terorist…
Misterul planeaza, dar déjà se vorbeste de terorism. Lucruri tampite pe care le fac inconstient oamenii din televiziune. Imi aplic un plasture antifumat si imi aprind o tigara. Am dat o gramada de bani pe chestiile astea, ar trebui sa fie in stare sa isi faca treaba si fara sa imi folosesc vointa, ce dracu! Deci un grup necunoscut a pus stapanire pe Vama Veche…ce sa fie oare? Terorismul iese din calcul, e pentru stiriste si promptere vrajeala asta ieftina. Ce miza sa joace oare spelunca aia ordinara? Pentru cine si de ce? E un gest de maxim curaj nebunia asta, intr-o tara ca asta. Si niciun gornist oficial la rampa pana acum.

De pe hol se aud cateva batai in usa si masuta din fata usii de la intrare trepideaza. Se aude o sonerie si un telefon care vibreaza.

Ce dracu v-a apucat pe toti?
Imediat! Alo? Da, Gabriele, am auzit, cum sa nu! Zbarnaie pe toate posturile, Realitatea, Antena3, au luat-o razna cu totii. Dar care e treaba mai exact? Pe la redactie ce se aude? Agentiile de presa, astea nimic? Zici ca nu e graba… O sa ma misc si eu inspre voi, desi nu stiu cu ce as putea sa ajut…OK, ne auzim, pa, pa.
Se uita indelung pe vizorul usii. Dupa cateva clipe de indecizie, deschide. Un pusti cu un formular si un pix in mana incepe pripit :
- Buna dimineata, ma numesc Voican Adrian si va deranjez din partea companiei Insomar… facem un studiu de marketing pe gusturi muzicale si dorim sa va punem cateva intrebari. Compania va rasplateste si cu un premiu la final…
-Probabil un amarat de pix. N-am timp de d-astea. Suntem intr-un mare cacat cu totii si voua va arde de muzici!

Pustanul se face rosu la fata, usa se inchide zgomotos.

TO BE CONTINUED...