miercuri, 30 ianuarie 2008

Mad days

... Si kkt-ul a fost destul de imputit avand in vedere ca acum cateva zile am ars-o o noapte pe afara, la -10 grade, cu dima (aka superjunkiefuckeduplooser:)) prin lifturi si prin scari de bloc cu o sticla de prigat dupa noi si innebuniti de atata frig. In situatii din astea extreme simti umilinta si utilitatea unui dumnezeu. Poate din cand in cand e binevenit si un astfel de "botez moral". Poate ca dau semnificatii prea inalte unei astfel de intamplari jalnice... eram doi prosti care nu mai aveau unde sa doarma... "plm, si ma kkm pe platforma aia de langa bloc, balbacea si pisa si el mai incolo cand vine politia... eu tocmai ma stergeam la cur, balbacea era deja kkt pe el de frica... mi-am tras pantalonii si politia a dat si ea cu spatele, plm, ne-au luat la perchezitie... aveam servetelul in mana, plin cu kkt si daca mi-au spus sa pun tot ce aveam pe mine pe capota l-am aruncat plm pe capota. Balbacea, futu-ti mortii matii te-ai facut ca nu ma cunosti... ", asta ne-a zis dima ca s-a intamplat in seara aia (nu stiu in ce masura e adevarata faza ca asta are obiceiul sa minta)... si prostul de balbacea ne-a turnat si pe la militieni (ca noi nu eram cu ei)... nu ne-au facut nimic oricum...

Am fost apoi in bucuresti, in dristor, pe la soso si am ars-o supercool pe acolo cu caterinci astea... eu nu am baut (de fapt rareori beau) ca incepusem deja sa ma simt rau... era acolo si raparapandula (si-a luat monitor de cinema, scaun si numaistiuce, d-aia a venit prin bucuresti), steph, gig si luca si gagica-sa ne-au luat vecinii ca injurau dima si kapitanu pe acolo si ne-au zis sa nu mai vorbim de "p*** si sloboz ca am un copil de 5 luni si poate invata prostii"... oricum, in mare parte, avea dreptate. Am trecut prin trei examene de atunci si pana acum... mediocru.Acum ma resimt dupa noaptea aia petrecuta in strada, am racit ca dracu, ma doare capul si bag la fiecare juma de ora cate un neo-angin ca mor de gat... pot sa mananc doar portocale si beau ceai de tei (in combinatie cu ceai verde) si fanta de lamaie.

miercuri, 23 ianuarie 2008

Despre hamsteri

Eram la rapandula acasa si ma uitam ca un tampit la hamsterul sau cum incerca sa scape din cusca... rodea sisific gratiile, disperat. Atunci am realizat ca libertatea nu este conceptul/ideea/idealul atat de nobil portretizat sau explicat de marii ganditori sau cei care au murit pentru el. Nu are nici un sambure de complexitate sau logica sau scop. E pur si simplu o ratiune fara ratiune, o natura ce este natura chiar daca nu este formata din niciun element, o stimulare a simturilor noastre/lor, un crochiu inert care zace uitat si uituc in zeci de mii de milioane de infinituri de dulapioare... hamsterul nu stie de ce vrea sa fie liber dar roade in continuare gratiile custii.

miercuri, 16 ianuarie 2008

Despre absurditati...

Am chef sa dramatizez. Am chef sa ma descarc pe cineva... am auzit ca se face "razie" prin caminele din regie, respectiv belvedere. Si ce ma scandalizeaza e ca si studentii participa la controalele prin camine. Ei se intereseaza, ei ancheteaza, ei il "dau in fapt" pe cel/cea ce sta pe nashpa... bulangii din moxa am auzit ca se ocupa cu astfel de cacaturi. Deci cat sa fi de canalie? Cat sa fi de oportunist, pana unde dracu poti sa urci intr-o "organizatie studenteasca" daca torni pe niste amarati care nu au mai prins loc intr-o camera jegoasa??? Situatia seamana foarte mult cu "Fenomenul Pitesti" unde studentii torturau studenti... dar macar acolo era obligati sa faca asta... Tot tamtamul asta cu "camine curate si fara coruptie" e o tampenie ordinara. Dreptatea e relativa si cand vine vorba sa ajuti pe cineva cu un pat in care sa se odihneasca cred ca se poate trece peste anumite rigori. In plus, multe camere, cel putin din ce am vazut eu in belvedere, au un pat-doua libere... absurd cacatul. Oricum controlul trece in cateva zile... deci sistemul este pacalit si asta ma bucura mult. Ramane penibila faza cu studentii-politisti.

marți, 15 ianuarie 2008

Clisee hiphoperistice in RO

Fie ca acceptati sau nu, scena "underground" in Romania a "evoluat" spectaculos din anul 2003. Atunci au aparut cateva forumuri importante de hip hop, serviciile de internet isi extindeau reteaua in toata tara si hip hop-ul incepuse deja sa fie acceptat de opinia publica. Avand mijloace de promovare la indemna, programe si microfoane ieftine cu care se putea ajunge la o calitate sonora acceptabila, era logic sa apara si oportunistii care sa exploateze aceste resurse cu potential. Am putea chiar sa o numim, in derizoriu, o "lupta de underground". O lupta care la sfarsitul lui 2007 strangea sub aripa-i protectoare peste 50 (cincizeci) de materiale!!!!! S-au dezvoltat tot felul de "miscari" in tara si tot felul de labeluri care aveau ca unic scop sa rupa "piata underground" si sa devina, peste noapte, legende printre ascultatorii genului. Asa ca rapperii s-au pus pe treaba... au inceput sa scoata piese pe banda rulanta. Fara o pregatire riguroasa, convertiti peste noapte si cu tupeul tipic mediocritatilor care nu accepta o parere decat daca este "CONSTRUCTIVA", s-au apucat sa traga albume peste albume fara o constructie riguroasa, sa scrie versuri "jmechere" in care sa nu transmita nimic sau sa se limiteze la temele "clasice" de frica etichetarii. In cele ce urmeaza voi face o lista cu cliseele artistice, comportamentale si culturale la care se preteaza rapperii si voi da "tipuri ideale" de exemple care sa reliefeze cat mai bine banalitatea si ineptiile ultimei generatii rap care a lovit meleagurile noastre...

Rapperul-flo
Rimez, creez, stimez, stigmatizez, complex ca un rolex,Urc pe everest, gonesc, sunt complex, te lovesc cu dex
Raperul pune accent pe flow. El trebuie sa "scupie" torente de lava incandescenta, caci e un vulcan de rime taioase pana la infinit... Chiar daca nu are un mesaj clar el iti spune ca esti tu prea prost si nu vezi substratul rimelor lui. "Cum frate nu poti sa vezi nuantele conspirative???". Asculta mult hip hop de 2 ani (dar spune ca asculta de 12-13 ca deh... prin 96 asculta si el genius si n&d si apoi mafia pe shustache nu?), peste 100 de materiale in 100 de zile. Preferatii lui: Das efx, Del da funky homosapien (ca are nume lung si pare mai ciudat), non phixion. Face cypheruri prin parcuri si vorbeste numai despre hiphop caci stie tot (poarta ochelari). Si el are la activ "6 agende scrise" numai cu aberatii si enumeratii imbecile.

luni, 14 ianuarie 2008

Mediocritati in arta

1. Mediocritate e atunci cand nu exista pic de pasiune pentru ceea ce cladesti. In cazul asta, "biserica" ta are pereti de carton, e putreda iar Ana e o curva care te va parasi in curand constienta de inutilitatea sacrificiului...

2. Mediocritatea se masoara in gradul de cunoastere la care ai ajuns. Cu cat stii mai putine, cu atat arta ta e mai efemera. Sunt diferite grade de arta, implicit diferite grade de cunoastere. Trebuie sa fi tot timpul in varful piramidei gnoseologice ca atunci cand cobori viteza ta sa fie maxima. Avanta-te astfel in noroiul ideilor simple, descopera-le complexitatea. Turnul de fildes e pentru suferinzi si boemi tu lasa-te purtat de valul suferintei planetare, imbaiaza-te in platitudinea sentimentelor oamenilor simpli. Aminteste-ti deasemenea ca printre ei traiesti.

3. Mediocritatea in arta ramane la statutul de regional, judetean, local. Mediocritatea castiga premii ca sa isi ateste valoarea. Mediocritatea este precis masurabila, bogatia artistica este fara de pret.

4. Mediocritatea este acceptat mai usor decat stralucirea de geniu. Caci toti ne scaldam in aceleasi ape...

5. Mediocritatea e durere cand sentimentul ratarii isi face simtita prezenta, pentru ARTIST ea e complementara idealului (ar fi o barbarie sa folosesc cuvantul "scop") si il innobileaza.

Cu toate astea, ea e necesara artei caci altfel cum am putea noi sa facem diferenta intre pietre de balta si diamante?

Semnat: un mediocru?

duminică, 13 ianuarie 2008

Despre... partea a doua

Imi beau cafeaua in acelasi camin renovat pe dinafara si plin de muste si caini pe dinauntru... e 1: 35 si m-am trezit, ca de obicei in ultimul timp, dupa ora mesei... m-am trezit cu fata la univers si i-am spus ca arata bine astazi... i-am apreciat suvitele optimiste si ochii rimelati si tenul proaspat dat cu o tona de crema de la avon (sau oriflame? )... ultima carte inceputa este noi de Evgheni Zamiatin, o distopie (sau utopie neagra sau utopie negativa) scrisa de un rus in anul 1929 cu cateva decenii inaintea capodoperei Orwelliene "1984"... cartea a circulat "pe sub mana" si nu s-a bucurat de un succes imediat desi ideea si chiar povestea de dragoste este similara cu cea din 1984... dar asta e... nu conteaza cine are ideea, conteaza cine o duce pana la capat in cea mai buna varianta... in fine, am lasat semn o coaja de portocala la pagina 40 si am adormit subit... Romania a implinit 18 ani... deja pot sa spun ca mi-am trait copilaria... in plina tranzitie, cu lipsuri multe si cu schimbari bruste dar si cu bucurii infantile si jocuri si zambete si povesti... exact ca cei care si-au trait copilaria in ultimul deceniu de comunism... chiar daca situatia generala era sumbra, ei tot se jucau, tot copii erau si tot se gandesc cu placere la vremurile trecute... caci nu e nimic mai frumos decat sa nu stii prea multe, sa nu fi ingradit de probleme, sa nu ai "experienta", sa fi doar tu si nisipul tau si galetusa sau masinuta sau papusa sau fetzele tale de chibrit... fara bani dar plin de "murdaria" momentelor cand te scaldai la tzara cu pericolul de a lua raie sau cand furai visine din ferma cu pandaciul pe urmele tale sau cand jucai fotbal de dimineata pana seara fara sa simti oboseala plictiselii curente... toate copilariile sunt frumoase chiar daca metodele de a o petrece se schimba... tocmai pentru ca este "ireversibila" spunem tot timpul ca "pustii din ziua de astazi nu stiu sa se joace"... dar ei stiu, chiar daca stau in fata calculatorului pe mirc sau mess sau counter... pentru ei vor fi memorabile momentele si cand vor fi mai mari vor ajunge si ei la aceeasi concluzie... ca vremurile se schimba si "copiii din ziua de azi nu mai stiu sa se joace... sunt tot timpul tristi"... nu e adevarat

luni, 7 ianuarie 2008

Saul Williams - The Inevitable Rise and Liberation of Niggy Tardust!

O idee originala de vanzare a albumului. Poti sa il downloadezi gratis sau poti sa platesti 5 dolari sa il ai in format digital. E alegerea ta. Saul williams- poet/scenarist/actor/mc... un artist complet si foarte devotat in ceea ce face din cate am observat. Pacat ca e underrated...

Albumul se gaseste pe situl lui www.niggytardust.com

Daca ai intrebari poti sa i le pui pe www.saulwilliams.com/cgi-bin/ubb/ultimatebb.cgi

... produced by Trent Reznor and mixed by Alan Moulder (nu am auzit de ei)... inca nu am ascultat albumul caci e ora prea inaintata (ascult maine). E un album pe care il asteptam.

P.S.: Mi-au placut mult Amethyst Rock Star si not in my name, sunt fan astea.

duminică, 6 ianuarie 2008

Despre zile...

Sunt destul de nervos, am scris o gramada si nu am salvat. O sa incerc sa reproduc...

Omul a avut mereu nevoie de repere temporale, de o semnificatie cronologica a timpului scurs. In trecut, se ghidau dupa sarbatorile religioase sau pagane, provenite din secole de emulatie a simbolurilor si obiceiurilor comunitare. Era o succesiune armonioasa a sacrului si a profanului. Timpul era un ceremonial al vietii, o reflectie a unei imagini idilice a omului, cu magia, ocultismul si mediocritatea sa pe deplin acceptata. Astai nimeni nu mai iese si intra din timp... azi doar traim. Suntem pierduti printre sosele si calculatoare si internet si absurd. Totul e rece si desfigurat de mana rece a realului si neopozitivismului in format digital.

Vechea radacina a succesiunii secundelor a fost taiata cu drujba si inlocuita cu saracia betonului, reclamelor si a curentului electric. Sarbatorile semnificative au ramas pagini prafuite de jaragaiul indiferentei contemporane in tomurile antropologilor si etnologilor si astea roase zilnic de maruntaiele putrezite ale memoriei colective, eterna transformatoare a trecutului. Asa ca modernii oameni au inventat propriile zile, la fel de monotone si absurde ca intreaga lor existenta... ziua copilului, ziua mamei, ziua barbatului, revelion, ziua uniunii europene, ziua homosexualilor si a lesbienelor, ziua antidrog, ziua indragostitilor, ziua antifumat, ziua impotriva violentei domestice, ziua unicef, ziua luptei impotriva nazismului etc... semnificatiile sunt de ordinul consumerismului, a politicii si a luptei idioate si ipocrite in toata esenta lor... tot NOI suntem de vina... nu exista eroi in dramele moderne. De ce nu ar exista si ziua omului gras si indoctrinat, ziua in care ne imbatam ca porcii, ziua in care ne batem si ne scuipam, ziua in care ne tragem intzeapa, ziua in care ne transforma in hrana pentru porci, ziua in care sa fim total indiferenti, ziua cocalcola si mcdonalds, ziua sadwichului si lista ar continua cu mult mai multe marsavii in care ne identificam la fel de bine. Din punct de vedere sociologic si istoric aceasta metamorfoza a zilelor semnificative e perfect normala... din punctul meu de vedere e trist... prea trist.

sâmbătă, 5 ianuarie 2008

Eroismul unora si taranii orasenizati

Pe realitateateve azi, stire: taranii din satul cutare au ramas fara provizii... adica se inchisese alimentara locala. Si sa vezi atunci imagini cu sateni oropsiti ca nu mai aveau alimente... ca doar stau IN MIJLOCUL NATURII... ca deh... doar se ocupa cu agricutura... stii tu... paine, animale (lapte, oua, carne etc)... chestii din astea de care un taran face rost usor. Dar nu domnule! Ei stateau in fata camerei si se lamentau... ca nu mai e deschisa consignatia din cauza zapezii. Un cacat asta e! Taranii erau ultimii in care mai credeam ca instinctul de supravietuire neasistata inca exista... se pare ca m-am inselat. Acum si ei se uita la telenovele, stiri si sunt dependenti de un consumerism feroce.

Eroismul unora... hmmm... nu.Isusismul unora... adica aia care se urca pe cruce in locul nostru, al tuturor, pentru binele comunitatii. Spre exemplu... trupele locale de muzica hip hop. Ei fac asta pentru cultura... ei fac asta pentru ca cineva trebuie sa puna oraselul lor pe harta.. ei nu vor sa faca asta dar... trebuie.Si de aici obsesia ca toata lumea a auzit de ei, ca au fani, ca sunt genii, ca sunt bagabontzi, ca viata e o curva grea pentru ei, ca e ca o atza si toate derivatele stereotipice posibile.

IDEE: Se fac sute de filme cu adolescenti virgini, deja intra in derizoriu moda asta, eu as face un film cu hiphopperi aspiranti de provincie... cred ca ar fi muuuult mai palpitant. Eroii astia locali dau concerte: la baluri liceale si la ziua urbei... semi-playback, un milion pe trei insi (ca atitia membrii are o trupa rep). Ipopul a inceput sa intre in "folclorul" nostru comunitar si chiar nu mai arata atat de "importat" din U.S.A. pe cat se crede. Are opinci, scuipa seminte, s-a nascut poet, e agramat, inregistreaza putin, vorbeste mult, apropo... e prea mult, e de proasta calitate si da in manea. In categoria asta intra DOAR majoritatea hiphopului produs in afara Bucurestiului... adica pe la tara. Nu putem nega o mica "traditie" a rapului in provincie si de o perceptie originala a acestuia in randul comunitatilor mici. E adevarat... muuuuuuult distorsionata dar... originala! Autoproclamatii eroi locali se transforma usor, usor in clovni pe masura ce timpul trece si ei ajung la o varsta la care ar trebui sa se faca utili comunitatii... hiphopul este inca vazut ca o joaca pentru copii si de "oamenii mari" cat si de protagonisti. Am cinci sfaturi:
  1. NU VA MAI APUCATI TOTI DE HIP HOP!!!! 
  2. INVATATI CAT MAI MULT!!! (atat apriori cat si aposteriori) 
  3. INCERCATI SA VA ELIMINATI PRECONCEPTIILE!!! 
  4. INCERCATI SA CUNOASTETI UN FENOMEN IN TOTALITATEA LUI!!! 
  5. DACA TOT VRETI SA FACETI CEVA PERSEVERATI SI INCERCATI SA FITI CEI MAI BUNI DAR... NU UITATI NICIODATA CA MUZICA ASTA E DOAR UN HOBBY SI CA E FOARTE PROBABIL SA NU IASA NICIUN BAN DIN AFACEREA ASTA!!! 
Deja sunt psiholog... oricum nu citeste nimeni asta... iar am scris degeaba...

Impasuri, confesiuni, previziuni, ganduri pentru 2008

Greselile mele... ca ma entuziasmez prea repede. Ca nu lucrez organizat. Ca nu am avut niciodata puterea sa ma impun in fata altora (poate d-aia imi ies toate pe dos). Ca sunt delasator. Ca sunt influentat de neputintele altora. Ca stau mult pe internet degebeba. Ca fumez. Ca pierd nopti. Ca scriu banalitati infioratoare pe acest blog. Ca stau prea mult la un articol neinsemnat. Ca nu sunt in stare sa respect un deadline pe care mi l-am stabilit. Deci nu am respect fata de mine. Ca ma opresc la jumatatea ideii. Ca nu sunt migalos.

Pana dupa sesiune nu cred ca o sa mai scriu nimic. Inca sper la acel articol despre albumele mediocre scoase anul asta... sunt 60 de materiale puse la download pe 2007... foarte mult de ascultat, gadnit, pus cap la cap, analizat, stabilit. Plus ca mai este si sondajul, facultatea, pagina de myspace, studio?!, pierdem nopti, microfon, mixer, soso.ro, cinematograf si ce o sa imi mai vina mie in cap pe parcurs. Am atat de multe ore moarte incat am inceput si eu sa cred ca nu mai imi vad capul de treaba! Incep sa uit multe... nu mai am memorie... cineva imi spunea ca "asa e generatia noastra". Exista generatia mea? Ma identific eu cu cineva, cu vreo idee enuntata de "generatia mea"? Nu, pentru ca pana acum nu a avut cine sa se remarce din "generatia mea"... e prea tanara si deja nu mai are memorie. "Patience, my lord!". Cam asta am gandit in putinul 2008 ce a trecut...