Eram pe coridorul de la etajului doi, mirosea puternic a tutun, ca in fiecare zi la ora aceea in liceul meu. La ora 1 era deja pustiu in cladire, batea vantul, suiera. Tocmai ma prostituam in ultimul hal in fata profei de franceza, incercam sa o conving sa imi incheie situatia la materia asta pe care nu am putut sa o sufar patru ani de zile, mai ales in ultimul an de liceu. "Da' ce tu dai bacul anul asta?", atat a putut sa imi spuna babatia. Doamna D. era(probabil inca este) genul ala de om sinistru caruia ii placea sa ii umileasca pe cei din jur cu unicul scop de a se multumi pe sine. Stima ei de sine se baza, in mare, pe batjocorirea celorlalti. Si "ceilalti", in cazul acesta, erau niste pusti de liceu care nu aveau tupeu sa riposteze in forta. Am citit cateaua din prima clipa in care i-am privit chipul ridat. Tin minte ca intr-o perioada aveam franceza ultima ora, de la unu la doua, ne bateau lingurile in stomac de foame si ea se apuca sa faca apologia gastronomiei frantuzesti cu o pofta de capcaun. Si lucrul asta il facea la fiecare ora, deja cred ca devenise automatism. Cand ii auzeam laudele la adresa culturii franceze imi trecea si foamea si tot, imi venea greata aia sartriana. Deseori avea pareri cu privire la modul in care ne imbracam noi ca elevi de liceu. Le dadea proastelor din clasa indicatii vestimentare si mie imi spunea mereu sa ma tund, ca nu ma prinde. Intr-o zi i se paruse ei ciudat ca imi atarnasem o bandana de pantaloni. M-a intrebat ce e cu ea...i-am zis la misto ca asa e in trend, asa e moda. I s-a parut foarte amuzant.

Pana la urma am luat bacul cu nota mare, ca dealtfel toata generatia mea de copii superdotati cu capul plin de pile, sfori, meditatii, cunostinte si alte manevre d-astea spatiale. Asa...cine arunca primul piatra?

Revenim la profa de franceza...mda, o sa mai vorbesc despre personaje d-astea scarboase din liceul meu de genii. Numai timpul sa ne-ajunga.

Infuleca cu pofta sarmale in foi de varza si isi privea in oglinda din perete chipul istovit. Isi vedea fata rosie plescaitoare, burdusita cu dumicati ca niste galci in obraji. In coltul gurii i se formasera picaturi de grasime care picurau chinezeste pe musamaua inflorata a mesei. Din cand in cand mai taia cu un cutit cu maner de lemn o gogonea murata. Patru felii egale, zemoase si verzi. O musca roia deasupra farfuriei cu muraturi. Astea invie de la caldura. Bazaie si nu se lasa pana nu o mierlesc. Furculita lovea cu nervozitate farfuria si mainile ii pareau nestiutoare de actul hranirii civilizate. Era, pesemne, deprins sa manance singur. Inghitea rotocoalele de sarmalecupainesimuraturi cu suspine prelungi, ce veneau parca din plamanii sufletului. O atmosfera calaie in camera caci dupa-amiaza sobele se odihnesc. Stateam lipit de teracota rece si ma prefaceam ca dorm. Bunica croseta un ciorap de lana pe marginea patului. Un ochi inuntru, unu' afara, unu' inauntru, unu' afara. Ii simteam nemultumirea fata de omul de la masa, oaspetele nepoftit. Nu se astepta sa apara nebunul, era ultima persoana la care se gandea ca i-ar face o vizita de Craciun. Si mai ales ca nu e nimeni acasa, doar ea si nepotul, nu e bine. Nu e bine deloc. Trebuie sa gaseasca o cale sa il dea afara. Pana la urma e o ruda indepartata, care a luat-o razna si care traieste ca un vagabond. Doarme pe unde apuca si munceste cu ziua ca sa isi castige mancarea. Nu se stie ce ii poate pielea. Din cand in cand Nebunul se opreste din molfait si isi mai plange de mila. Sunt crestin, sa stii, cu frica de Dumnezeu. Dar recunosc, am tinut post de nevoie. D-aia mananc cu asa pofta, sa ma scuzi nasa. De trei zile pe drum, imi e si rusine de cum am ajuns. Mananc si plec, n-ai grija. Sa ma ierti daca te-am deranjat da' eram disperat si nu stiam unde sa ma mai duc. Vagabondul pleaca cu lacrimi mari in ochi. Peste cateva zile un vecin ii spun lui tata ca l-a vazut pe nebun de Craciun la marginea satului, ingenuncheat in zapada groasa si cu mainile in aer. Se blestema de mama focului, se tragea de par si plangea in hohote. Disperarea in ziua de Craciun e regina nefericirii.

In Amintiri din epoca de aur, filmul despre legendele comunismului al lui Mungiu, am vazut o faza care imi e destul de cunoscuta din copilarie. La scoala o fetita scoate o banana din ghiozdan si incepe sa o decojeasca in ora de fizica. Profesorul o apostrofeaza si o pune sa bage banana inapoi in ghiozdan. "Pai ce, nu iti rusine ca le faci pofta colegilor tai?" Cand eram copil ma mai batea gandul sa iau un fruct din casa si sa ies cu el afara, la joaca. Cand ma vedea mama ca vreau sa ies cu banana afara ma punea sa o mananc inainte sa ma intalnesc cu copiii vecinilor. Le faceam pofta si nu era frumos. Abia aseara mi-am dat seama ca mama a "mostenit" acest comportament din perioada comunista. Era un fel de falsa solidaritate cu cei care nu aveau cum sa isi procure astfel de alimente "rare". Asadar, trebuia sa mananci aceste raritati pe ascuns, cu lacomie si egoism.

Mi-am trait copilaria in perioada de guvernare a CDR-ului. Era la moda atunci sloganul "Sa strangem cureaua". Inflatie, saracie, reforme drastice si situatie materiala nasoala pentru parintii mei bugetari. O perioada care imi trezeste sentimente ciudate si contradictorii. Abia acum incep sa realizez anomaliile acelei perioade. Un proces de sondare a memoriei cu un posibl rezultat inselator. S-ar putea sa fie vorba de o memorie falsa, o copilarie nasoala pe care mi-o amintesc dar pe care nu am trait-o. Pesemne e prea devreme.

Ma gandesc la cei care nu au mare lucru si incerc sa empatizez cu ei. E greu sa simti fiori pe sira spinarii din postura omului lipsit de grija zilei de maine.

Craciun fericit! Sa va bucurati de cei dragi si de bucate!

Acum ceva vreme am publicat pe acest blog o serie de articole-pamflet despre afluenta de site-uri cu profil "stiri hiphop" din blogosfera romaneasca. Motivele mele erau bine-intemeiate, site-urile prezentate fiind de cea mai joasa speta jurnalistica si pline cu nereguli de tot felul: furturi de informatii, greseli gramaticale, continut redundant, piraterie. Peste cateva saptamani, aveam sa citesc un raspuns pe unul dintre siturile "analizate" in articolele mele. Era un editorial. Dar editorialul nu oferea contraargumente care sa tina piept acuzatiilor mele ci era un atac ad hominem "pur-sange" in care eu eram doar un "frustrat" care din invidie am atacat "renumele publicatiei". Din curiozitate, am accesat azi site-ul in cauza, hiphopdeacolo.com. Nu am fost surprins ca nu mai exista ca portal hiphop. Mecanismul de intelegeren al fenomenului "bloguri hiphop ca ciupercile dupa ploaie" e simplu si, ca sa raman in sfera aceasta hiphop, o sa il citez pe Dj Shadow care la intrebarea "Why hiphop sucks in 96?"(titlul piesei cu acelasi nume) raspundea cinic: "It's the money!!"

Dj Shadow se referea probabil la importanta pe care variabila comerciala incepuse sa o capete in productia acestui gen muzical in perioada respectiva. Adica banul dicteaza si denatureaza creatia artistica. In cazul jurnalismului hiphop romanesc , sintagma lui Dj Shadow trebuie inteleasa exact pe dos.

Publicatiile hiphop romanesti dispar sau apar, se plafoneaza dupa o saptamana de existenta, nu respecta nicio regula, se ascund in spatele denumirii de "blog" pentru a flanca deficitul deontologic tocmai din cauza ca nu se scot bani de pe urma acestei indeletniciri. Traficul acestor site-uri de nisa este prea mic pentru a starni un interes din partea unor sponosori care sa plateasca munca editoriala. Deasemenea, lipsa profitului il face pe proprietarul de blog/site sa trateze aceasta indeletnicire ca pe un hobby, ca pe o activitate recreativa de care se ocupa in timpul liber. Sunt de aplaudat initiativele de gen dar nu putem sa nu avem in vedere faptul ca hobby-ul inseamna neseriozitate, superficialitate, neasumarea riscurilor si diletantism.

O initiativa independenta serioasa si de durata in aceasta sfera jurnalistica este, deci, sortita esecului. Si as avea ca exemplu site-uri precum hh-inc sau sunetesubsol(exemple defuncte care s-au bucurat de un numar generos de cititori) care reusisera sa treaca de bariera diletantismului si sa produca in mod constant informatii intr-un stil profesionist. Cele doua siteuri profi care au mai ramas in joc, hiphopkulture si 4elemente sunt actualizate rar si sunt depasite din punct de vedere al noilor posibilitati pe care le ofera platformele new media. Dj Strike de la 4elemente imi spunea acum cateva saptamani ca nu mai are deloc timp sa se mai ocupe de site, locul de munca ii rapeste tot timpul. Simplu, e vorba de un efort care din punct de vedere al rationalitatii economice nu se merita. Beneficile sunt mult mai mici decat costurile.

Cu toate astea, site-urile continua sa se infiinteze. Toti spun ca pun stiri in timpul liber si din iubire pentru hiphop. M-am plictisit de acest discurs neproductiv, as vrea sa apara niste oameni care sa doreasca remuneratii la nivelul muncii profesioniste depuse.

La sfarsitul primei conflagratii mondiale omenirea se confrunta cu un nou Cavaler al Apocalipsei, unul care parea mai insetat de vieti omenesti decat insusi Razboiul Total. Nici nu se sfarsise bine cu ororile din transee sau cu mizeria indurata de prizonieri in lagare ca o noua amenintare se raspandea cu o uimitoare rapiditate in toate colturile lumii-gripa spaniola. La peste 90 de ani de la pandemia care a cuprins pana si insule izolate din Oceanul Pacific, o forma asemanatoare de gripa spaniola loveste mapamondul-gripa porcina. Din pacate, aceasta pandemie(care sub nicio forma nu poate fi comparata cu cea de la inceputul secolului trecut, cel putin ca numar de morti) nu a ocolit tara noastra si nici atentia canalelor media, cai consacrate de raspandit paranoia si panica in populatie.

Pe fondul acesta “tensionat”(cu ghilimele pentru ca epidemia este o problema mai mult proiectata de presa si televiziuni decat o situatie cu adevarat periculoasa ) ma indreptam in mohorata si cetoasa seara de 6 noiembrie spre Sala Polivalenta, unde aveau sa presteze veteranii de la Underworld, epigonii de la Gorillaz Sound System si asociatul Deep Fish, Dubfire. Asadar, urma sa am parte de o combinatie de electro kraftwerkian, muzica alternativa servita sub forma unei povesti de succes care vinde in continuare si dark house produs de un dj cu radacini iraniene. Totul intr-un context favorabil raspandirii unui virus- o multime inghesuita intr-un spatiu inchis. Imaginatia mea o ia razna in timp ce traversez Parcul Tineretului pentru a ajunge la locatia unde se tine concertul. Oare Sala Polivalenta, e destul de mare pentru a tine la respect virusul A/H1N1? Oare organizatorii au luat masuri de precautie? Oare cei din public vor veni cu masti pe fata? Oare sunt “contaminat” de nebunia media?

Despre Codul Gorilelor Ascunse si Windows 7

La ora 23 00 intru pe usa Salii Mari. Doua animatoare cocotate pe doua cuburi inalte de lemn danseaza lasciv pe ritmuri de minimal mixate de Minus. Deasupra lor sunt doua ecrane imense cu proiectii de reclame. E ceva lume in incapere, aproximativ 2000 de oameni. Si inca vin. Ajung la tribune si ma asez pe un scaun pentru a urmari din perspectiva bird eye multimea. Nu prea se poarta masti. Sunt doar oameni care asteapta sa se intample ceva, un amalgam de capete nerabdatoare.

Undeva in jurul orei 23 30 incep Gorillaz Sound System. Chiar daca nu sunt the Gorillaz, putem avea incredere in competentele lor muzicale tinand cont de asigurarile date de Murdoc( bass-istul fictiv al trupei):

"G.S.S. are the only people I'd trust to entertain my amigos apart from myself. The way I look at it, this is kinda like the Pope giving his blessing to another parish. And anyway I can't get the records out of those little paper cases, my nails are too long."

Pe ecranul-cortina care acopera in semiobscur scena apare un visual cu “contagious, monkey business”. Cortina ramane trasa(semn ca instrumentistii au de gand sa ramana in anonimat), iar pe ea apar imagini cu MF Doom(rapper-ul american care nu a fost vazut niciodata fara emblematica masca de metal) si personajele trupei- Russel , Noodle, 2D si Murdoc . Platanele si tobele se intrec in a reda bucati muzicale din Dr. Dre, Eminem, Black Eyed Peas sau Pink Floyd. E momentul sa schimb putin viziunea, sa simt atmosfera din ringul de dans.
Sunt in multime, inghesuit, printre posibile particule de A/H1N1. Multa agitatie in primele randuri, restul arenei arata ca un mare lounge in care oamenii socializeaza la o bere si o tigara.
La auzul pieselor Feel Good Inc si Clint Eastwood intreaga sala e cu mainile pe sus, fie ca vorbim de corporatisti imbracati la patru ace trecuti de prima tinerete veniti mai mult pentru lansarea Windows 7 sau urbani trendisti cu haine de la firme de nisa si atitudine cosmopolita. La 00 49 G.S.S incheie programul. Cei trei instrumentisti ies pentru cateva minute de dupa panza de proiectii sa salute publicul. Fetele lor sunt neluminate. Chiar daca sunt doar asociati ai trupei, ei trebuie sa respecte probabil legea identitatii ascunse. Un lucru reiese clar- trebuie pastrata cu orice pret vraja povestii.

Paradoxal:Underworld e raiul pe pamant

La 1 20 cand m-am intors in sala dupa un moment de respiro pe hol, main event-ul serii, trupa Underworld, isi incepuse deja prestatia. Karl Hyde, vocalul trupei, e imbracat intr-un sacou sclipicios ca o orga de lumini. Danseaza energic, cu miscari ample. In spatele lui troneaza doua sintetizatoare industriale si multe mixere digitale. Muzica electronica la patrat, ringul de dans e de nepatruns. Dar nu pentru ca s-ar dansa infiorator ci pentru ca masa de oameni e intr-un du-te vino constant. Mastile nu sunt, gripa nici atat. Probleme marginale. E mult mai important de urmarit show-ul complet al creatorilor hitului “Born Slippy” de pe coloana sonora a filmului Trainspotting decat luarea in calcul a unor pericole ipotetice.

01 40- solistul tine in mana, indreptate spre figura, doua camere de luat vederi microscopice. Pe ecrane apar intermitent imagini captate de aparatele din mana vocalului. In scurt timp, imaginile se dilueaza in tot felul de culori. Din boxe se aud sunete de nai inspirate din folclorul romanesc.
02 05- panza-proiector din spatele scenei s-a dovedit a fi facuta din baloane cilindrice. In locul ei si-a facut aparitia un panou in forma de medalion. Solistul multumeste publicului pentru ca a venit sa vada pentru a doua oara Underworld in Bucuresti, “a beautiful city”.

O sumedenie de baloane imense sunt eliberate din “tarcurile” lor si pulseaza deasupra publicului. Cateva sunt capturate si sparte. Totul e de un alb imaculat. Pana si sunetele par la fel de monocrome. Un efect sinestezic deosebit. Pana la urma, coloanele din plastic din spatele scenei revin in rolul principal. Acum sunt asezate la diagonala, dand impresia unei acropole. O ruina antica multicolora. Pe acest fond simbolic si-a incheiat la 03 15 Underworld concertul.

03 30- Dubfire baga muzica de club. Sala s-a imputinat simtitor. Se pot vedea cu usurinta mormanele de peturi si cutii goale.

Leac pe timp de gripa

Cand am iesit, in fata Salii Polivalente zacea aruncata o masca de protectie. La ora patru dimineata, dupa un astfel de concert, nici cei mai precauti dintre oamenii prezenti la concert nu au mai tinut seama de astfel masuri de protectie aberante. Genul acesta de spectacole sunt cele mai bune tratamente pe timpul dezastrelor “fabricate” in cutiile de televizor. Te fac sa realizezi ca exista si alte sentimente comune in astfel de vremuri putrezi, altele decat panica, obsesia sau neincrederea.

Titlu bun de vandut

A inceput de cateva saptamani bune, campania porno-electorala(pe modelul Libertatea cu "profesoara-porno", "eleva porno", etc), cu tentacule-porno raspandite prin toata tara. Avem si ideal-tipul candidatului porno- Mircea Geoana cel Porno-Prostanac. Aflat intr-o vizita la Suceava, printre zecile de porno-simpatizanti cu 10 clase platiti sa strige "Geoana phresedinte"( ca si sloganele iau chipul, asemanarea si raraiala porno-candidatului), candidatul pesedist a observat(chipurile) o tanti-aprozar cu sort portocaliu. Spontan
(chipurile) i s-a aprins lui (iar chipurile) un beculet ca era manevra de-a lui Basescu sa ii arunce o pata de cacat pe impecabila lui vizita de campanie. Dupa ce a trecut de duduia cu sort, Geoana a extrapolat putin problema, invinuind babuta(si implicit guvernul) pentru neacordarea subventiilor catre agricultori. Incheie tragico-justitiar cu un "Nemernicii dracului". Sceneta a fost filmata(bineinteles) si poate fi vazuta aici:

Acum, toata treaba asta are doua intelesuri:

1.Geoana e atat de preocupat de soarta acestei tari incat devine isteric atunci cand este in contact direct cu agenti ai guvernarii(putred de corupta) sau cu simbolurile acestora. Destul de penibil.

2. Momentul a fost "aranjat" dinainte de staff-ul de campanie al lui Geoana, tocmai pentru a pune in prim-plan sensibilitatea lui Geoana pentru agricultura si caracterul justitiar al posibilului sau mandat prezidential. Deasemenea, e un subiect "condimentat"(iesire nervoasa, injuraturi) tocmai bun de dat la stiri in mod repetat la jurnalele de stiri. Varianta asta mi se pare mai apropiata de realitate si infinit de penibila.

Oricum, din punctul meu de vedere (de posesor de stampila de vot), nicio varianta din cele doua enuntate mai sus nu il scoate intr-o lumina buna pe candidatul PSD. Din ambele reiese un singur lucru- cat de fals poate sa fie acest Mircea Geoana, etern Proastanac al lui Ion Iliescu, un fost porno-presedinte care a realizat cateva filme extreme-hardcore cu niste mineri la inceputul anilor '90.